Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Comerciantii, inainte de inceperea comertului, precum si alte persoane fizice sau juridice, prevazute in mod expres de lege, inainte de inceperea activitatii acestora, au obligatia sa ceara inmatricularea in registrul comertului, iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului sau, dupa caz, a activitatii respective, sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege.

(1¹) Documentele depuse in sustinerea cererilor de inregistrare prevazute la alin. (1) se redacteaza in limba romana.

(1²) Comerciantii pot solicita si asigurarea publicitatii actelor prevazute la alin. (1), in traducere certificata in una dintre limbile oficiale ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(1³) Oficiul National al Registrului Comertului asigura accesul la copiile prevazute la alin. (1²), in aceleasi conditii ca si la actele in limba romana.

(1⁴) In caz de neconcordanta intre actul in limba romana si traducerea certificata pentru care s-a asigurat publicitatea, societatea nu poate opune tertilor textul tradus; acestia pot insa opune societatii traducerea certificata, cu exceptia cazului in care societatea face dovada ca ei cunosteau versiunea originala, publicata conform legii.

(2) In intelesul prezentei legi, comerciantii sunt persoanele fizice si asociatiile familiale care efectueaza in mod obisnuit acte de comert, societatile comerciale, companiile nationale si societatile nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial si organizatiile cooperatiste.

(2¹) Potrivit prezentei legi, prin inregistrare se intelege atat inmatricularea comerciantului si inscrierea de mentiuni, precum si alte operatiuni care, potrivit legii, se mentioneaza in registrul comertului.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplica meseriasilor si taranilor care isi desfac produsele din gospodaria proprie.

Art. 2. - (1) Registrul comertului se tine de catre oficiul registrului comertului, organizat in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, potrivit prevederilor cap. II din prezenta lege.

(2) Registrul central al comertului se tine de catre Oficiul National al Registrului Comertului, institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral din venituri proprii, organizata in subordinea Ministerului Justitiei.

Art. 3. - (1) Comerciantii cer inmatricularea la oficiul registrului comertului din judetul sau din municipiul Bucuresti, unde isi au sediul .

(2) Cererea de inmatriculare/inregistrare a mentiunilor si documentele anexate la aceasta in forma electronica, avand incorporata, atasata sau logic asociata semnatura electronica extinsa, pot fi trimise prin posta electronica.

(3) In cazul in care cererea de inmatriculare/inregistrare este transmisa potrivit prevederilor alin. (2), incheierea judecatorului-delegat se comunica pe cale electronica, data comunicarii fiind considerata data la care aceasta devine disponibila destinatarului, precum si pe suport hartie .

Art. 4. - (1) Registrul comertului este public.

(2) Oficiul registrului comertului este obligat sa elibereze, pe cheltuiala persoanei care a facut cererea, copii certificate de pe inregistrarile efectuate in registru si de pe actele prezentate, precum si informatii despre datele inregistrate in registrul comertului si certificate constatatoare ca un anumit act sau fapt este ori nu este inregistrat.

(3) Actele prevazute la alin. (2) pot fi cerute si eliberate si prin corespondenta.

(4) La cerere, documentele prevazute la alin. (1) se elibereaza in forma electronica, cu transmitere on-line, avand incorporata, atasata sau logic asociata semnatura electronica extinsa.

(5) Tarifele percepute pentru eliberarea de copii si/sau informatii, indiferent de modalitatea de furnizare, nu vor depasi costurile administrative implicate de eliberarea acestora.

Art. 5. - (1) Inmatricularea si mentiunile sunt opozabile tertilor de la data efectuarii lor in registrul comertului ori de la publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, sau in alta publicatie, acolo unde legea dispune astfel.

(2) Persoana care are obligatia de a cere o inregistrare nu poate opune tertilor actele ori faptele neinregistrate, in afara de cazul in care face dovada ca ele erau cunoscute de acestia.

Art. 6. - (1) Inregistrarile in registrul comertului se fac pe baza unei incheieri a judecatorului delegat sau, dupa caz, a unei hotarari judecatoresti irevocabile, in afara de cazurile in care legea prevede altfel.

(1¹) Judecatorul-delegat intai sesizat spre a dispune inregistrarea in registrul comertului a mentiunilor privind fuziunea, divizarea sau schimbarea sediului social al unei persoane juridice in alt judet se va pronunta, prin aceeasi incheiere, si asupra inmatricularii persoanelor juridice astfel infiintate, radierii celor care isi inceteaza existenta ori inregistrarii in registrul comertului a modificarii actelor constitutive ale persoanelor juridice care dobandesc o parte din patrimoniul persoanei juridice divizate, dupa caz, precum si asupra inmatricularii si radierii persoanelor juridice care isi schimba sediul social in alt judet.

(2) Incheierile judecatorului delegat privitoare la inmatriculare sau la orice alte inregistrari in registrul comertului sunt executorii de drept si sunt supuse numai recursului.

(3) Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la data pronuntarii incheierii pentru parti si de la data publicarii incheierii sau a actului modificator al actului constitutiv in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.

(4) Recursul se depune si se mentioneaza in registrul comertului unde s-a facut inregistrarea. In termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comertului inainteaza recursul curtii de apel in a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul comerciantului, iar in cazul sucursalelor infiintate in alt judet, la curtea de apel in a carei raza teritoriala se afla sediul sucursalei.

(5) Motivele recursului se pot depune la instanta, cu cel putin doua zile inaintea termenului de judecata .

(6) In cazul admiterii recursului, decizia instantei de recurs va fi mentionata in registrul comertului.

Art. 6¹. - (1) Judecatorul-delegat la oficiul registrului comertului are competenta de a verifica indeplinirea actelor si formalitatilor prealabile fuziunii, in cazul in care la constituirea prin fuziune a unei societati europene sau a unei societati cooperative europene participa o societate comerciala sau o societate cooperativa - persoana juridica romana -, precum si in cazul fuziunii transfrontaliere la care participa o societate comerciala de nationalitate romana ori o societate europeana cu sediul in Romania.

(2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator in cazul transferului sediului unei societati europene sau al unei societati cooperative europene din Romania in alt stat membru.

Art. 7. - (1) Instantele judecatoresti sunt obligate sa trimita oficiului registrului comertului, in termen de 15 zile de la data cand au ramas irevocabile, copii legalizate de pe hotararile irevocabile ce se refera la acte, fapte si mentiuni a caror inregistrare in registrul comertului o dispun, conform legii.

(2) In aceste incheieri si hotarari instantele judecatoresti vor dispune si efectuarea inregistrarilor in registrul comertului.

Art. 8. - (1) Controlul legalitatii operatiunilor efectuate de oficiul registrului comertului se face de catre unul dintre judecatorii tribunalului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, delegat anual de presedintele acestui tribunal.

(2) Judecatorul delegat va controla operatiunile registrului comertului cel putin o data pe luna.

(3) Controlul efectuat de judecatorul delegat nu exonereaza de raspundere personalul oficiului care conduce si executa operatiunile registrului comertului pentru conformitatea cu legea a datelor inscrise.

(4) Lucrarile de grefa, secretariat si arhiva ale judecatorului delegat se asigura de catre personalul oficiului registrului comertului.

CAPITOLUL II