Cum a ajuns Islanda de la cea mai fericita, la cea mai napastuita tara

In urma cu doi ani islandezii ocupau primul loc intr-un top al celor mai fericiti oameni intocmit de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Mai recent, in 2007, un studiu al Natiunilor Unite o punea in fruntea tarilor cele mai dezvoltate.

Locuitorii, in ciuda conditiilor naturale vitrege, se bucurau de un trai prosper si o sanatate de fier, media de varsta fiind de 79 de ani.

In doar o saptamana, Islanda a trecut de la extaz la agonie. Scenariul unui faliment national in cazul Islandei devine din ce in ce mai plauzibil. Problema Islandei a pornit in urma datoriilor imense pe care si le-au facut bancile sale importante. Conform datelor Thomson Reuters, liderul bancar Kaupthing, impreuna cu unele dintre cele mai importante banci, Landsbanki si Glitnir, au ajuns sa aiba, in total, datorii in valuta de 62 miliarde dolari.

Dezvoltarea rapida a bursei si a economiei islandeze i-a incurajat pe investitorii de aici sa se lanseze in tranzactii internationale fara sa realizeze ca e ca un joc de poker extrem de riscant pentru o tara mica. Au imprumutat sume uriase din surse internationale si au plasat banii atat in piata interna cat si in cea externa. Cele trei mari banci aveau active cumulate de 12 ori mai mari decat PIB-ul Islandei, suma imensa daca ne gandim la cum stau lucrurile in alte tari . In SUA de exemplu, daca luam primele trei mari banci ar trebui sa obtinem o suma d 160 trilioane de dolari, echivalentul a de 12 ori PIB-ul SUA. In realitate ele nu au decat 7,4 trilioane dolari.

Bancile au fost eliminate de pe pietele de creditare pe parcursul agravarii crizei in aceasta saptamana si au devenit incapabile sa mai faca fata platilor pe termen scurt.

Dupa patru zile haotice incepute luni, statul preluase controlul asupra majoritatii sistemului sau bancar, abandonase o tentativa de salvare a monedei nationale, oprise tranzactionarile pe bursa, se gasea intr-o criza diplomatica in fata Marii Britanii si fusese nevoita sa ceara ajutor in strainatate.

Tara spera acum sa incheie o intelegere cu Rusia sau cu alte tari dispuse sa ii acorde un imprumut de cateva miliarde, astfel incat sa isi stabilizeze moneda si increderea populatiei. Daca tara nu va reusi sa evite falimentul, inflatia ar putea ajunge la 75%, iar economia va scadea pana la sfarsitul anului abrupt, cu 10 procente. Nimic din toate acestea nu rezoneaza cu ceea ce numim o tara industrializata.

Speranta ramane in caracterul puternic al oamenilor de aici, descendenti ai vikingilor obisnuiti sa supravietuiasca de-a lungul iernilor lungi cu nopti interminabile.

Principalele ramuri industriale ale tarii sunt pescuitul (locul 1 pe glob la cantitatea de peste pescuita/loc.) si prelucrarea pestelui, industria metalurgica (pentru neferoase), industria energetica (bazata pe resurse naturale: hidrocentrale, centrale geotermice). Produce: nave, ciment, conserve, ulei de balena, confectii, echipamente electrice, ingrasaminte si produse alimentare. Aproape 20% din forta de munca este ocupata in domeniul pescuitului sau al procesarii pestelui.

De asemenea, turismul ocupa un loc important in veniturile tarii, aducand o treime din Produsul Intern Brut. Numarul turistilor din fiecare an este de trei ori mai mare decat populatia tarii (aproximativ 350.000 locuitori).