[Vatra MCP] Contextul, motivele si necesitatea adoptarii Codul Patrimoniului Cultural al Romaniei

Intentia de codificare a fost generata de procesele similare care se desfasurau in acest domeniu in alte tari europene, dar si de nevoia de a simplifica, uniformiza si reforma legislatia existenta in domeniu .

In Romania sunt in vigoare legi care acopera toate marile domenii cu implicatii in protectia patrimoniului cultural: Ordonanta Guvernului nr. 43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national,Ordonanta Guvernului nr. 47/2000privind stabilirea unor masuri de protectie a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial,Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, Legea nr. 311/2003 a muzeelor si colectiilor publice, Legea nr. 6/2008 privind regimul juridic al patrimoniului tehnic si industrial, Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial. E�n aplicarea acestor acte normative au fost emise numeroase norme metodologice, aprobate prin hotarari ale Guvernului sau ordine ale ministrului culturii.

Prin urmare, la nivel national exista cadru legislativ acoperitor in domeniul patrimoniului cultural, iar aceasta legislatie este una moderna, destul de recenta. Cu toate acestea, multiplele initiative de amendare a cadrului normativ, ineficienta in protejarea efectiva a patrimoniului, semnalata de o parte a societatii civile, numarul mare de acte normative aplicabile dublat de neclaritatea sau insuficienta prevederilor legale actuale si de complexitatea procedurilor birocratice ce se traduc in multiple sarcini administrative atat pentru autoritatile publice, cat si pentru cetateni, au pus pe agenda publica ideea de codificare.

Procesul de aderare la Uniunea Europeana a evidentiat, in plus, nevoia de a ajusta cadrul legislativ intern pentru a consacra efectiv in practica interna conventiile internationale deja asumate de Romania.

In Strategia nationala de aparare a tarii, editiile 2015-2019 si 2020-2024, patrimoniul cultural se afla intre valorile, interesele si simbolurile nationale. Din acest punct de vedere, patrimoniul cultural constituie astazi unul dintre obiectivele interne de securitate nationala si o resursa strategica de dezvoltare, facand abordarea legislativa unitara cu atat mai necesara.

In anul 2016, prin Hotararea Guvernului nr. 905/2016 au fost aprobate Tezele prealabile ale proiectului Codului patrimoniului cultural, cu luarea in considerare a carora a fost elaborat prezentul proiect de act normativ.

Elaborarea prezentului proiect de act normativ privind aprobarea Codului patrimoniului cultural este realizata in cadrul proiectului ``Monumente istorice - planificare strategica si politici publice optimizate`` implementat de Ministerul Culturii prin Unitatea de Management a Proiectului, in parteneriat cu Institutul National al Patrimoniului si finantat prin Programul Operational Capacitate Administrativa, in cadrul apelului IP 8/2017 ``Sprijin pentru implementarea managementului calitatii, masuri de simplificare pentru cetateni si mediul de afaceri, sistematizarea legislatiei si evaluarea sistemica a cadrului de reglementare``.Proiectul ``Monumente istorice - planificare strategica si politici publice optimizate`` are ca obiectiv general optimizarea si eficientizarea actului administrativ, legislativ si decizional in administratia centrala si serviciile sale deconcentrate in domeniul patrimoniului cultural national, iar ca obiective specifice, sistematizarea si simplificarea fondului legislativ activ din domeniul patrimoniului cultural national si crearea cadrului strategic si operational pentru realizarea de politici bazate pe dovezi in domeniul patrimoniului imobil, termenul estimat pentru finalizarea sa fiind septembrie 2021.

In pregatirea elaborarii Codului patrimoniului cultural, proiectul ``Monumente istorice - planificare strategica si politici publice optimizate`` a inclus elaborarea mai multor rapoarte tematice de inventariere si analiza a legislatiei din domeniul patrimoniului cultural, in fundamentarea carora s-au realizat consultari cu organizatii reprezentative in domeniu si de asemenea, au fost analizate date disponibile privind activitatea de protejare a patrimoniului cultural, in scopul identificarii principalelor carente ale cadrului normativ actual si al formularii de propuneri referitoare la remedierea acestora.

Analizele si consultarile au relevat urmatoarele probleme principale:

- capacitatea institutionala redusa ca urmare directa nu doar a deficientelor de formare profesionala, ci si a insuficientei personalului de specialitate si a personalului administrativ din sistemul institutional de protejare a patrimoniului, mai ales la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, numarul posturilor alocate in structurile organizatorice fiind insuficient in raport cu numarul si complexitatea sarcinilor care ar trebui indeplinite pentru respectarea prevederilor legale si pentru o eficienta protejare a patrimoniului cultural national;

- deficiente de formare profesionala in domeniul protejarii patrimoniului cultural, in absenta unor programe de studii universitare si de formare, specializare si perfectionare profesionala in domeniu, atat pentru personalul de specialitate din mediul public si privat, cat si pentru functionarii publici din autoritatile si institutiile cu atributii de protejare a patrimoniului cultural, precum si lipsa unor programe de pregatire in invatamantul preuniversitar;

- ineficienta sistemului de sanctiuniactual, dovedita prin numarul redus de pedepse penale aplicate, insuficienta numarului persoanelor abilitate sa constate si sa aplice sanctiuni administrative, lipsa prevederilor privind masurile sanctionatorii complementare, cum ar fi confiscarea bunurilor, suspendarea activitatii sau retragerea unor autorizatii, obligatia repunerii in situatia anterioara a unor bunuri culturale etc.;

- lipsa programelor strategice privind achizitiile de bunuri culturale si insuficienta reglementare a exercitarii dreptului de preemptiune al statului la vanzarea publica a bunurilor culturale, care a condus la blocaje in realizarea unor achizitii si, de asemenea, la o incarcatura administrativa semnificativa care, la randul ei, a generat intarzieri si prejudicii pentru cetateni;

- surse financiare insuficiente si un caracter permanent al lipsei fondurilor necesare pentru finantarea activitatilor specifice de protejare a patrimoniului cultural;

- nerealizarea evidentei centralizate, la nivel national, a bunurilor din patrimoniul cultural national, a celor aflate in proprietate publica, dar si a celor aflate in proprietate privata;

- ineficienta sistemului de avizare a interventiilor asupra patrimoniului construit;

- insuficienta sau imprecizia prevederilor actuale referitoare la regimul de proprietate publica al bunurilor arheologice, al descoperirilor intamplatoare, al arhivelor publice, al bunurilor culturale mobile si imobile aflate in proprietatea statului si autoritatilor administrativ-teritoriale, acest regim fiind necesar a fi reglementat distinct printr-o noua reglementare; in aceeasi arie se incadreaza si incongruentele dintre regimul de subordonare a institutiilor publice muzeale, regimul de proprietate asupra colectiilor acestora si clasificarea primita potrivit Legii muzeelor si colectiilor publice;

- deficientele ale actualului sistem de clasare a bunurilor culturale mobile ce au condus la instituirea unui regim de protectie asupra a doar aprox. 71.000 de bunuri (date corespunzatoare lunii ianuarie 2021), in conditiile in care doar in institutiile publice de profil sunt inregistrate peste 34.000.000 de bunuri (date corespunzatoare anului 2018, publicate de Institutul National de Statistica) si, totodata, au condus la blocaje administrative in structurile de specialitate ale Ministerului Culturii, grevand financiar si ca resurse umane si de timp detinatorii de bunuri culturale, in special institutiile publice muzeale;

- ineficienta si precaritatea sistemului de monitorizare a circulatiei bunurilor culturale mobilesi de combatere a traficului ilicit de astfel de bunuri;

- scaderea alarmanta a masurilor si bunelor practici de conservare preventiva a patrimoniului, in activitatea institutiilor muzeale, corelata cu lipsa personalului de specialitate, un numar redus de vizitatori ai muzeelor, in raport cu practicile de succes europene, un numar redus de actiuni de anvergura nationala si internationala si o instabilitate cu efecte negative in conducerea institutiilor publice muzeale;

- absenta unor strategii si programe nationale dedicate sectorului muzeal, cu consecinta unei nesemnificative valorificari economice, culturale si sociale a acestei importante resurse din patrimoniul cultural national;

- precaritatea modalitatii de acreditare si atestare a specialistilor in domeniul patrimoniului cultural, de catre Ministerul Culturii, neconforme cu reglementarile europene privind calificarile profesionale;

- lipsa programelor de punere in valoare a patrimoniului cultural imaterial si a oportunitatilor de dezvoltare economica prin valorificarea resurselor culturale traditionale;

inadvertentele juridice in emiterea de acte administrative prin intermediul unor organisme stiintifice consultative neincadrate in structura organizatorica a autoritatii publice de specialitate.

=============================

Asociatia Vatra Mesterilor si Creatorilor de Patrimoniu (Vatra MCP) are ca scop si misiune sustinerea si promovarea creativitatii umane, conservarea si promovarea patrimoniului cultural, artistic si mestesugaresc, patrimoniu care, astfel creat, implica, total sau esential, contributia umana.

Valorile esentiale si de substanta ale Vetrei MCP sunt oamenii si creativitatea lor. Sunt Oamenii cu Nume, cu propriile descoperiri, trude si realizari. Oamenii care isi descopera si ofera celorlalti propriile bucurii si trairi. Sunt oamenii care sustin tot ce-i omenesc, ce este creat, firesc, din firea umana.