Comisia Europeana garanteaza dreptul suspectilor de a consulta un avocat si de a informa familia cu privire la arestarea lor

S-a iscat o incaierare si tanarul respectiv a fost arestat. Ulterior, politia l-a interogat timp de cateva ore, fara ca tanarul respectiv sa beneficieze de prezenta unui avocat. In cadrul unei masuri pe care Comisia Europeana o propune astazi, tuturor suspectilor - indiferent unde se afla in Uniunea Europeana - li se va garanta dreptul de a se consulta cu un avocat din momentul in care sunt retinuti de politie, pana la incheierea procedurilor. De asemenea, suspectii vor putea sa ia legatura cu un membru de familie sau cu angajatorul lor pentru a le aduce la cunostinta faptul ca au fost arestati. In cazul in care suspectii se afla in afara tarii lor, ei vor beneficia de dreptul de a lua legatura cu consulatul tarii din care provin.

``Dreptul la un proces echitabil este esential pentru increderea cetatenilor in sistemul de justitie``, a declarat doamna vicepresedinte Viviane Reding, comisarul pentru justitie al UE. ``Dupa ce sunt arestati, cetatenilor trebuie sa li se garanteze ca pot consulta un avocat, indiferent unde se afla pe teritoriul Uniunii Europene. In cazul in care aceste persoane sunt retinute in afara granitelor tarii, ele trebuie sa beneficieze de sprijinul consulatului sau al ambasadei tarii lor. Masura propusa astazi va consolida increderea reciproca dintre sistemele noastre de justitie, asigurand ca suspectii sunt tratati in temeiul acelorasi standarde echitabile minime pe intreg teritoriul Uniunii Europene``.

Dreptul de a fi asistat de un avocat este esential pentru stabilirea unui climat de incredere in spatiul unic de justitie al Uniunii Europene, in special atunci cand persoanele suspectate de comiterea unei infractiuni sunt arestate in baza unui mandat european de arestare (IP/11/454). Propunerea de astazi privind dreptul de a avea acces la un avocat reprezinta a treia directiva dintr-o serie de propuneri de natura sa garanteze drepturile minime la un proces echitabil pe teritoriul Uniunii Europene. Celelalte directive instituie dreptul la traducere si interpretare (a se vedea IP/10/1305 si MEMO/10/351), precum si dreptul la informare in cadrul procedurilor penale (a se vedea IP/10/1652). Rolul acestor masuri este de a institui drepturi clare pe intreg teritoriul UE si de a proteja drepturile fundamentale ale oamenilor referitoare la un proces echitabil si la aparare. Inainte de a deveni acte cu putere de lege, propunerile trebuie sa fie aprobate de catre Parlamentul European si de catre Consiliul de Ministri.

In fiecare an exista peste 8 milioane de proceduri penale in Uniunea Europeana. Dreptul la aparare al oricarei persoane suspectate de comiterea unei infractiuni este recunoscut pe scara ampla drept un element care sta la baza unui proces echitabil. Cu toate acestea, conditiile in care persoanele suspectate pot consulta un avocat difera de la un stat membru la altul. De exemplu, se poate intampla ca persoana acuzata de comiterea unei infractiuni sa nu aiba posibilitatea de a fi asistata de un avocat pe parcursul interogatoriilor intreprinse de politie. Statutul elementelor de proba obtinute in absenta unui avocat difera de la o tara la alta. De asemenea, este posibil ca persoanele aflate in urmarire in temeiul unui mandat european de arestare sa nu poata avea acces la un avocat in tara in care a fost emis mandatul, pana in momentul in care sunt predate acestei tari .

Exista divergente similare in ceea ce priveste dreptul suspectilor de a comunica unei rude sau angajatorului faptul ca au fost arestati. Este posibil ca suspectii sa nu poata beneficia in mod sistematic de acest drept, sa il obtina doar intr-o etapa ulterioara a procesului ori sa nu li se aduca la cunostinta faptul ca s-a luat legatura cu familia lor.

Propunerea Comisiei are rolul de a garanta aceste drepturi in practica, prin faptul ca:

- acorda dreptul de acces la un avocat inca din prima etapa a interogatorului intreprins de politie si apoi pe tot parcursul procedurilor penale;

- permite ca suspectii sa aiba intrevederi adecvate si confidentiale cu avocatul lor, astfel incat sa isi poata exercita in mod efectiv dreptul la aparare;

- permite ca avocatul sa detina un rol activ in timpul interogatoriilor si sa verifice conditiile de detentie;

- asigura ca suspectii au posibilitatea de a comunica cel putin cu un membru al familiei sau cu angajatorul lor pentru a le comunica faptul ca au fost arestati si retinuti;

- permite suspectilor aflati in afara granitelor tarii sa ia legatura cu ambasada ori consulatul tarii lor si sa primeasca vizite;

- ofera persoanelor care fac obiectul unui mandat european de arestare posibilitatea de a fi asistate de un avocat atat in tara in care a avut loc arestarea lor, cat si in tara emitenta a mandatului european de arestare.

Tratatul de la Lisabona, care a intrat in vigoare la 1 decembrie 2009, confera UE competenta de a adopta masuri in domeniul dreptului penal, de natura sa consolideze drepturile cetatenilor UE, in conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, in special cu drepturile persoanelor fizice in cursul procedurilor penale.

Respectarea dreptului la un proces echitabil si la aparare este prevazuta la articolele 47 si 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum si la articolul 6 din Conventia europeana a drepturilor omului. Dreptul de a lua legatura cu un tert reprezinta una dintre masurile importante de protectie impotriva relelor tratamente, interzise de articolul 3 din Conventia europeana a drepturilor omului.

Directiva privind accesul la un avocat si la comunicarea retinerii reprezinta a treia etapa intr-o serie de masuri care vizeaza stabilirea normelor comune ale UE in cauze penale.

Prima masura, care stabileste dreptul suspectilor la traducere si interpretare, a fost deja aprobata de ministrii de justitie ai Uniunii Europene in octombrie 2010 (IP/10/1305). In luna iulie 2010, Comisia a propus cea de a doua masura: Comunicarea in scris a drepturilor (IP/10/989). In decembrie 2010, guvernele UE au aprobat masura (IP/10/1652) aflata in prezent in faza de negociere cu Parlamentul European, urmand ca aceasta sa devina act cu putere de lege dupa aprobarea finala de catre Parlamentul European .