Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala

a ordinelor de confiscare

ARTICOLUL 18759

Masuri premergatoare

(1) Atunci cand instanta primeste un ordin de confiscare, in termen de cel mult 24 de ore de la data primirii, verifica daca ordinul este insotit de traducerea in limba romana.

(2) In cazul in care ordinul de confiscare nu este tradus, instanta solicita autoritatii competente din statul emitent remiterea traducerii, intr-un termen de cel mult 5 zile.

(3) Repartizarea cauzei se face in conformitate cu dispozitiile legale aplicabile in materie, unui complet format dintr-un singur judecator, termenul de judecata stabilit neputand fi mai mare de 5 zile.

(4) Daca instanta apreciaza ca nu este competenta sa recunoasca si sa ia masurile necesare pentru executarea ordinului de confiscare, trimite, din oficiu, ordinul de confiscare instantei competente sa il recunoasca si sa il execute si informeaza despre aceasta autoritatea competenta a statului emitent. In situatia in care ordinul de confiscare nu contine suficiente informatii pentru determinarea competentei, instanta poate solicita autoritatii competente din statul de emitere transmiterea informatiilor suplimentare ori a certificatului prevazut la art. 18750, in situatia in care acesta nu a fost transmis initial, fixand un termen, de cel mult 5 zile, in care autoritatea competenta din statul emitent sa transmita astfel de documente.

ARTICOLUL 18760

Reguli cu privire la recunoasterea si executarea ordinelor de confiscare

(1) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competenta dintr-un stat membru se recunoaste fara a fi necesara nicio alta formalitate, cu exceptia cazului in care este incident unul dintre motivele de nerecunoastere prevazute la art. 18763.

(2) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competenta dintr-un stat membru, recunoscut de instanta judecatoreasca, se executa fara intarziere, cu exceptia cazului in care este incident unul dintre motivele de amanare prevazute la art. 18764.

(3) In caz de refuz al recunoasterii unui ordin de confiscare, instanta analizeaza posibilitatea de a se consulta cu autoritatea competenta din statul de emitere, anterior pronuntarii unei hotarari in acest sens. In cazul in care refuzul se intemeiaza pe motivele prevazute la art. 18763 alin. (1) lit. a), b), e), f) sau g), consultarea este obligatorie. De asemenea, consultarea este obligatorie in cazul prevazut la art. 18763 alin. (1) lit. d), daca autoritatea competenta din statul emitent nu este informata potrivit art. 18768 alin. (3).

(4) In cazul in care persoana fata de care s-a dispus confiscarea poate prezenta dovada confiscarii, in tot sau in parte, in orice stat, instanta consulta autoritatea competenta din statul de executare . In cazul confiscarii produselor infractiunii, orice parte a sumei care este recuperata conform ordinului de confiscare din orice state, altele decat statul roman, se deduce in totalitate din suma care trebuie confiscata de instanta judecatoreasca.

(5) Instanta poate dispune luarea de masuri alternative la ordinul de confiscare, inclusiv pedeapsa cu inchisoarea sau alte masuri privative de libertate, numai daca autoritatea competenta din statul emitent si-a exprimat, in scris, acordul in acest sens.

(6) In cazul in care ordinul de confiscare priveste o suma de bani, instanta converteste, daca este cazul, suma de bani supusa confiscarii in moneda nationala la cursul valutar existent la data la care a fost emis ordinul de confiscare.

(7) In cazul in care executarea ordinului de confiscare implica cheltuieli ridicate sau exceptionale, autoritatea judiciara romana de executare poate informa despre aceasta autoritatea competenta din statul emitent si propune impartirea cheltuielilor pe baza unei fise detaliate de plata intocmite in acest sens.

ARTICOLUL 18761

Legea aplicabila

Executarea ordinelor de confiscare este guvernata de legea romana, autoritatile romane fiind sigurele in masura sa decida cu privire la executarea confiscarii, inclusiv cu privire la masurile ce trebuie luate in acest sens.

ARTICOLUL 18762

Confiscarea in cazuri speciale

(1) Daca un ordin de confiscare priveste o anumita parte dintr-un bun, in cazul in care autoritatea emitenta consimte, si daca o astfel de posibilitate este permisa de legea ambelor state, instanta poate dispune confiscarea prin echivalent banesc corespunzator valorii bunului supus confiscarii.

(2) Daca ordinul de confiscare priveste o suma de bani, in cazul in care suma de bani nu poate fi obtinuta in totalitate, instanta poate dispune confiscarea oricarei parti dintr-un bun care va fi gasit disponibil .

ARTICOLUL 18763

Motive de nerecunoastere sau neexecutare

(1) In afara cazului prevazut la art. 18752 alin. (2), recunoasterea si executarea ordinului de confiscare poate fi refuzata daca:

a) certificatul prevazut la art. 18750 nu este anexat, este incomplet sau nu corespunde in mod evident cu ordinul de confiscare;

b) executarea ordinului de confiscare ar fi contrara principiului non bis in idem;

c) legislatia romana prevede o imunitate sau un privilegiu care face imposibila executarea ordinului de confiscare;

d) drepturile oricarei parti interesate, inclusiv drepturile tertilor de buna-credinta, fac imposibila executarea ordinului de confiscare, inclusiv acolo unde aceasta reprezinta o consecinta a aplicarii dispozitiilor prevazute pentru protectia juridica a drepturilor conform art. 18768;

e) din certificatul anexat la ordinul de confiscare rezulta ca persoana fata de care s-a dispus confiscarea nu s-a infatisat personal si nu a fost reprezentata de un avocat in cadrul procedurilor care au condus la dispunerea confiscarii, afara numai daca certificatul atesta faptul ca persoana respectiva a fost informata personal sau prin reprezentatul sau competent, in conformitate cu dreptul intern, cu privire la procedurile juridice, in conformitate cu legislatia din statul de emitere, sau daca persoana respectiva a specificat ca nu contesta ordinul de confiscare;

f) ordinul de confiscare are la baza proceduri penale cu privire la infractiuni care:

- conform legislatiei romane sunt privite ca fiind savarsite, in totalitate sau partial, pe teritoriul statului roman; sau

- au fost savarsite in afara teritoriului statului emitent, iar legislatia romana nu permite luarea unor masuri fata de infractiunile care au fost comise in afara teritoriului statului roman;

g) executarea ordinului de confiscare aduce atingere principiilor constitutionale;

h) executarea ordinului de confiscare s-a prescris potrivit legii romane, cu conditia ca infractiunile sa fie de competenta autoritatilor romane potrivit legislatiei penale interne.

(2) In cazul mentionat la alin. (1) lit. a), instanta poate sa stabileasca un termen pentru transmiterea sau completarea ori corectarea certificatului.

(3) Orice decizie de a refuza recunoasterea si executarea este luata si notificata in cel mai scurt timp posibil autoritatilor competente ale statului de emitere.

(4) In cazul in care, in practica, executarea ordinului de confiscare este imposibila deoarece bunul supus confiscarii a disparut, a fost distrus, nu poate fi gasit la locul indicat in certificat sau pentru ca locul in care se gaseste bunul nu a fost indicat intr-un mod destul de clar nici dupa consultarea statului emitent, instanta informeaza imediat in aceasta privinta autoritatea competenta din statul emitent.