Catre magistratii implicati in cauze cu minori: Renuntarea benevola la autoritatea parinteasca

Nu exista prea multe ghidari de la autoritati recunoscute cu privire la cum sa se trateze anumite cereri facute de parti in instanta iar putinele ghidari de calitate (de exemplu iurispedia.ro) raman, din pacate, necunoscute majoritatii practicienilor din justitie.

O practica daunatoare pare sa se formeze in instantele din Romania: aceea prin care judecatorii accepta ca fiind ``temeinic`` pentru retragerea autoritatii parintesti argumentul ca parintii au ajuns la o intelegere ca unul dintre ei sa renunte la autoritatea parinteasca.

Am explicat in mai multe randuri de aceasta nu este o practica corecta, de pilda in comentariul pe care l-am facut unei sentinte de la Timisoara. De altfel mesaje cu privire la aceste aspecte au fost transmise de catre ARPCC catre registraturile tuturor instantelor din tara. Asociatia Romana a revenit asupra acestei probleme printr-o ampla argumentatie. Cu toate acestea pare ca mesajele Asociatiei Romane pentru Custodie Comuna nu au ``rezonat`` suficient in cadrul corpului judecatoresc.

In vidul generat de schimbarea unei legi dupa 50+ de ani de utilizare (ne referim la Codul Familiei) e cumva normal ca oamenii sa incerce cumva sa adapteze noua lege la vechile practici . Dar aceasta este o capcana care distorsioneaza sensul si filozofia noii legi si risca sa creeze o jurisprudenta foarte deplasata de spiritul legii noi. ``Autoritatea parinteasca`` este o institutie juridica noua si nu poate fi asemanata sau echivalata cu ``incredintarea minorului`` care oprea in vechiul Cod al Familiei. Autoritatea parinteasca este un drept si o responsabilitate a parintilor iar regula generala (adica 99% din cazuri) ar trebuie sa fie de pastrare a autoritatii parintesti nestirbite in urma divortului (cu exceptii legate strict de eventuale riscuri asupra minorului care ar aparea daca nu s-ar retrage autoritatea parinteasca unuia dintre parinti - parinte violent, drogat, abuzator, etc.). Majoritatea parintilor (99% din cazuri) nu sunt violenti, drogati, abuzatori la adresa copiilor lor. Cu toate acestea, avocatii isi sfatuiesc clientii sa renunte la autoritatea parinteasca ca o forma de bunavointa la adresa celuilalt parinte. Judecatorii accepta acest lucru fara a verifica in amanunt de ce anume ar fi aceasta renuntare la autoritatea parinteasca din partea unui parinte mai utila interesului superior al copilului. Din pacate, fiind vorba de o tranzactie, partile nu fac apel iar decizia nu poate fi verificata, din pacate, de catre instantele superioare. Deci lipseste orice mecanism de ``feedback`` care sa ajute la formarea unei practici corecte.

Va sugeram totusi sa consultati in iurispedia criteriile unei jurisprudente sanatoase (din Olanda, unde exista o experienta de 15 ani si o practica unitara) cu privire la retragerea autoritatii parintesti. Citam, pentru cititorul grabit, paragrafele esentiale:

``Nu reprezinta o baza suficienta pentru a decide custodie unica daca unul dintre parinti nu doreste sa mai colaboreze cu fostul sot sau fosta sotie in procesul decizional privind cresterea copilului, acest fapt nu este suficient ca instanta sa se abata de la regula generala si sa garanteze custodie unica (Curtea Suprema a Olandei 10 septembrie 1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Suprema a Olandei 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann).``

``Chiar daca ambii parinti solicita un aranjament de tip custodie unica completat de un drept de acces, acest fapt nu va fi o baza suficienta pentru a garanta decizia finala a instantei. (Asser-De Boer, par.820d). De fapt, singura modalitate care garanteaza acordarea custodiei unice este daca parintii pot convinge instanta ca un aranjament de tip custodie unica serveste mai bine intereselor copilului decat custodia comuna``

(Ambele paragrafe sunt preluate din cuvantarea d-nei Caroline Forder, expert in probleme legate de dreptul familiei, cu ocazia Conferintei ``Tendinte actuale in justitia pentru copil si familie`` - 15-16 Oct 2009, Bucuresti)

Inchei cu speranta ca am convins macar cativa dintre profesionistii din justitie sa se ralieze acestui punct de vedere.

Codin BATLAGAN - Asociatia Romana pentru Custodie Comuna