Fideiusiunea � definitie, caractere juridice, parti, tipuri, forma, efecte

Sediul materiei fideiusiunii il constituie Cartea a V-a � Despre obligatii, Titlul X � Garantii personale, Cap. II � Fideiusiunea, Sectiunile I-III, art. 2280-2320 din Codul civil 2009.

Definitie
Fideiusiunea este definita in cuprinsul art. 2280 din Codul civil ca fiind �contractul prin care o parte, fideiusorul, se obliga fata de cealalta parte, care are intr-un alt raport obligational calitatea de creditor, sa execute, cu titlu gratuit sau in schimbul unei remuneratii, obligatia debitorului daca acesta din urma nu o executa�.
In O.U.G. nr. 46/2013 privind criza financiara si insolventa unitatilor administrativ-teritoriale fideiusiunea este definita ca fiind o cautiune, un contract prin care o persoana se angajeaza in fata creditorului sa execute obligatia debitorului in cazul in care acesta nu ar executa-o el insusi la termen.

Caracterele juridice ale fideiusiunii

Fideiusiunea este un contract solemn, unilateral, cu titlu gratuit sau oneros, accesoriu, consensual, ce poate fi incheiat cu respectarea dispozitiilor Codului civil si ale Codului de procedura civila. Astfel, fideiusiunea este un contract:

a) consensual, pentru incheierea valabila a fideiusiunii fiind necesar simplul acord de vointa al partilor.

b) solemn, intrucat trebuie intocmit in forma unui inscris autentic sau sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 2282 Cod civil).

c) unilateral, intrucat doar fideiusorul se obliga. In masura in care contractul de fideiusiune prevede obligatii si in sarcina creditorului, contractul devine sinalagmatic. Trebuie sa mentionam ca nu orice obligatie ce incumba creditorului confera fideiusiunii caracter sinalagmatic, ci numai acelea care reprezinta o reala contraprestatie pentru obligatia fideiusorului. In consecinta, nu este de natura sa confere caracter sinalagmatic fideiusiunii obligatia creditorului prevazuta de art. 2302 Cod civil, de a informa fideiusorul, la cererea acestuia, asupra continutului si modalitatilor obligatiei principale si asupra stadiului executarii acesteia.

d) cu titlu gratuit sau oneros, dupa cum, in schimbul prestatiei sale, fideiusorul pretinde sau nu o remuneratie (art. 2280 Cod civil). Cod civil 2009 aduce o modificare importanta in ceea ce priveste fideiusiunea si anume posibilitatea constituirii acesteia in schimbul unei remuneratii;

e) accesoriu, intrucat insoteste si garanteaza obligatia principala. Este indiferent daca obligatia principala are o natura contractuala sau extracontractuala sau daca are ca obiect o prestatie de a face sau de a nu face. Potrivit art. 2288 alin. 3 Cod civil, prin fideiusiune pot fi garantate obligatii conditionale sau viitoare, prevederile art. 2288 alin. 2 Cod civil stipuland ca fideiusiunea poate garanta si o obligatie naturala, sub conditia ca fideiusorul sa cunoasca aceasta imprejurare.

Din caracterul accesoriu al fideiusiunii decurg unele consecinte importante, precum:

- intinderea fideiusiunii nu o poate depasi pe aceea a datoriei debitorului si nici nu poate fi contractata in conditii mai oneroase. Fideiusiunea care excede obligatiei principale (sub aspectul cuantumului sau a conditiilor in care a fost contractata) este valabila, insa numai in limita obligatiei principale (art. 2289 alin. 2 Cod civil). Fideiusiunea poate garanta numai o parte a obligatiei principale sau sa fie contractata in conditii mai putin oneroase (art. 2291 Cod civil);

- daca nu exista o prevedere contrara, fideiusiunea garanteaza atat obligatia principala, cat si toate accesoriile acesteia, inclusiv cheltuielile ulterioare notificarii facute fideiusorului, precum si cele aferente cererii de chemare in judecata formulate impotriva acestuia (art. 2290 alin. 1 Cod civil). Cheltuielile de judecata si de executare silita avansate de catre creditor in cadrul procedurilor indreptate impotriva debitorului principal sunt datorate numai in cazul in care creditorul l-a instiintat din timp pe fideiusor (art. 2290 alin. 2 Cod civil);

- fideiusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valabila (art. 2288 alin. 1 Cod civil), nulitatea obligatiei principale avand drept urmare si nulitatea fideiusiunii. Cu titlu de exceptie, fideiusiunea ramane valabila, chiar daca obligatia principala este lovita de nulitate, in situatia in care motivul anularii consta in incapacitatea debitorului principal, iar fideiusorul cunostea aceasta imprejurare (art. 2288 alin. 2 Cod civil);

- stingerea obligatiei principale atrage si incetarea fideiusiunii;

- prorogarea termenului obligatiei principale si decaderea din termen a debitorului produc efecte si fata de fideiusor. Fideiusorul nu este liberat prin simpla prelungire a termenului acordat de creditor debitorului principal.

Creditorul nu va putea pretinde fideiusorului plata inainte de noul termen acordat debitorului. Cu toate ca fideiusorul are posibilitatea sa invoce in folosul sau beneficiul prorogarii si sa se opuna urmaririi declansate de catre creditor, este posibil ca noua scadenta a obligatiei principale sa fie contrara interesului sau. Astfel, art. 2312 alin. 2 Cod civil recunoaste fideiusorului, care s-a obligat cu acordul debitorului, dreptul la o actiune in regres impotriva acestuia de la momentul implinirii scadentei initiale, chiar inainte de a fi platit creditorului. Art. 2301 Cod civil stipuleaza ca decaderea din termen a debitorului principal produce efecte cu privire la fideiusor.

Partile contractului de fideiusiune

Partile contractului de fideiusiune sunt creditorul si fideiusorul. Debitorul obligatiei garantate nu este parte a contractului de fideiusiune, fideiusiunea putand fi incheiata si fara stiinta si chiar impotriva vointei debitorului (art. 2283 Codul Civil).

Asa cum stipuleaza art. 2284 Cod civil, fideiusiunea se poate constitui si pentru a garanta obligatia unui alt fideiusor, astfel ca obligatia garantata poate apartine fie debitorului principal, fie unui fideiusor al acestuia.

Pentru a deveni fideiusor, o persoana trebuie sa aiba:

- capacitate deplina de exercitiu;

- sa aiba domiciliul in Romania;

- sa aiba bunuri suficiente pentru a satisface creanta .

Indeplinirea tuturor acestor conditii este obligatorie atat pentru fideiusiunea legala, cat si pentru si fideiusiunea judiciara.

In cazul fideiusiunii conventionale este obligatorie doar capacitatea de a se obliga a fideiusorului.

Tipurile fideiusiunii

In materia fideiusiunii, din economia dispozitiilor art. 2281 Cod civil si urmatoarele, putem distinge urmatoarele tipuri:

a) fideiusiunea conventionala, care se individualizeaza prin aceea ca debitorul si creditorul sunt de acord ca este necesara aducerea unui garant al obligatiei;

b) fideiusiunea legala, posibila in cazul in care obligatia debitorului de a aduce un garant pentru garantarea obligatiilor ce ii revin este instituita printr-o dispozitie imperativa a legii;

c) fideiusiunea judiciara, posibila in cazul in care instanta judecatoreasca dispune aducerea unui fideiusor care sa isi asume obligatia de a garanta plata de catre debitor a ceea ce datoreaza creditorului sau.

d) fideiusiunea asimilata, reglementata in cuprinsul art. 2292 Cod civil: ``in cazul in care o parte se angajeaza fata de o alta parte sa acorde un imprumut unui tert, creditorul acestui angajament este considerat fideiusor al obligatiei de restituire a imprumutului". In cazul fideiusiunii asimilate, unei anumite persoane (creditorul angajamentului de acordare a imprumutului unui tert) i se atribuie in mod expres statutul de fideiusor, in absenta vreunui contract de fideiusiune incheiat cu creditorul raportului juridic obligational (imprumutatorul din contractul de imprumut incheiat cu tertul).

Cu toate ca primele trei forme ale fideiusiunii au o natura contractuala, distinctia dintre ele prezinta importanta practica:

- potrivit art. 2285 alin. 1 Cod civil, in situatia in care debitorul este indatorat sa constituie o fideiusiune, el trebuie sa prezinte o persoana capabila de a se obliga, care are si mentine in Romania bunuri suficiente pentru a satisface creanta garantata si care domiciliaza in Romania. Daca vreuna din aceste cerinte nu este indeplinita, debitorul trebuie sa prezinte un alt fideiusor. Obligatia nu se aplica si fideiusiunii conventionale si nici in cazul in care creditorul a cerut ca fideiusor o anumita persoana (art. 2285 alin. 2 Cod civil). Astfel, se poate desprinde concluzia ca numai in cazul fideiusiunii legale si a celei judiciare fideiusorul trebuie sa fie solvabil (adica sa detina bunuri suficiente pentru a satisface creanta garantata) si sa aiba domiciliul in Romania. In caz de litigiu asupra caracterului suficient al bunurilor fideiusorului, se pronunta instanta de judecata, pe cale de ordonanta presedintiala (art. 2287 Cod civil). Pe langa cele doua cerinte, art. 2285 Cod civil impune ca fideiusorul sa fie o persoana capabila de a contracta.

- potrivit art. 2286 Cod civil, debitorul tinut la constituirea unei fideiusiuni legale sau judecatoresti poate oferi in locul acesteia o alta garantie, considerata suficienta. In caz de litigiu asupra caracterului suficient al garantiei oferite in schimb se pronunta instanta de judecata, pe calea ordonantei presedintiale (art. 2287 Cod civil).

- potrivit art. 2294 alin. 2 Cod civil, fideiusorul judiciar nu poate cere urmarirea bunurilor debitorului principal sau ale vreunui alt fideiusor. Astfel ca, fideiusorul judiciar nu are posibilitatea de a invoca exceptia beneficiului de discutiune, indiferent daca persoana garantata este debitorul principal sau un fideiusor al acestuia;

- rezilierea unilaterala a fideiusiunii date in vederea acoperirii obligatiilor viitoare sau nedeterminate ori constituite pe o perioada nedeterminata nu poate fi ceruta de catre fideiusorul judiciar (art. 2316 alin. 2 Cod civil).

Forma fideiusiunii

Asa cum prevad dispozitiile art. 2282 Cod civil, forma contractului de fideiusiune prevazuta de lege ad validatem este forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul putand fi incheiat printr-un inscris sub semnatura privata sau prin act autentic.

In ce priveste consimtamantul debitorului principal, acesta trebuie dovedit numai in situatia in care debitorul si creditorul cad de acord ca este necesara aducerea unui garant. In celelalte situatii, fideiusiunea poate fi contractata fara stiinta si chiar impotriva vointei debitorului principal.

Efectele fideiusiunii

Desi este un act juridic bilateral (creditor-fideiusor), contractul de fideiusiune nu produce efecte doar intre aceste parti, ci si intre fideiusor si debitor, dar si intre cofideiusori.

Creditorul poate solicita executarea obligatiei de la fideiusor in momentul in care debitorul nu isi indeplineste obligatia principala, fara a fi obligat in prealabil la urmarirea debitorului.

Daca nu a renuntat in mod expres si daca nu s-a obligat in solidar cu debitorul, fideiusorul are posibilitatea sa invoce beneficiul de discutiune, respectiv dreptul de a solicita urmarirea debitorului principal si, mai apoi, in masura in care nu se poate satisface creanta, sa se procedeze la urmarirea sa. Fideiusorul care se prevaleaza de beneficiul de discutiune trebuie sa il invoce inainte de judecarea fondului procesului, sa indice creditorului bunurile urmaribile ale debitorului principal si sa avanseze acestuia sumele necesare urmaririi bunurilor. Creditorul care intarzie urmarirea raspunde fata de fideiusor, pana la concurenta valorii bunurilor indicate, pentru insolvabilitatea debitorului principal survenita dupa indicarea de catre fideiusor a bunurilor urmaribile ale debitorului principal.

In situatia existentei mai multor fideiusori ai aceluiasi creditor si care garanteaza aceeasi obligatie principala, oricare dintre fideiusori poate invoca beneficiul de diviziune.

In egala masura, daca fideiusorii nu au renuntat expres la acest beneficiu, au posibilitatea sa solicite creditorului divizarea actiunii si reducerea pretentiilor la partea fiecaruia dintre fideiusori. Daca vreunul dintre fideiusori era insolvabil atunci cand unul dintre ei a obtinut diviziunea, acesta din urma ramane obligat proportional pentru aceasta insolvabilitate. El nu raspunde insa pentru insolvabilitatea survenita dupa diviziune.

Efectele dintre fideiusor si debitor apar in masura in care fideiusorul stinge obligatia principala in locul debitorului, avand un drept de regres impotriva acestuia.

In cazul in care exista mai multi fideiusori, iar unul dintre ei plateste datoria in locul debitorului, fideiusorul platitor are un drept de regres impotriva celorlalti cofideiusori pentru partea fiecaruia dintre ei.

In situatia in care fideiusorul stinge datoria fara sa-l anunte pe debitor, iar debitorul, care nu a cunoscut ca s-a efectuat plata, achita inca o data datoria, fideiusorul pierde dreptul de regres impotriva debitorului.

De asemenea, fideiusorul pierde dreptul de regres impotriva debitorului in cazul in care fideiusorul face plata in locul debitorului, fara a-l instiinta pe debitor, iar acesta din urma poate dovedi ca la data platii avea posibilitatile pentru a stinge datoria .

In aceste situatii, fiseiusorul are posibilitatea de a se indrepta impotriva creditorului printr-o actiune in restituirea platii efectuate.

Stingerea fideiusiunii

Stingerea fideiusiunii se poate realiza pe cale principala prin stingerea obligatiei de garantare dintre creditor si fideiusor sau pe cale accesorie prin stingerea obligatiei dintre debitor si creditor (remitere de datorie, novatie, compensatie, confuziune, dare in plata).

De asemenea, fideiusiunea se stinge prin decesul fideiusorului, prin rezilierea unilaterala a fideiusiunii date in vederea acoperirii obligatiilor viitoare sau nedeterminate, precum si prin incetarea functiei detinute de catre debitor, in cazul fideiusiunii constituite in considerarea unei anumite functii detinute de debitorul principal.

Fideiusiunea se va stinge si in cazul in care creditorul nu depune diligente in vederea urmaririi debitorului principal in termen de 6 luni de la scadenta obligatiei principale. De asemenea, fideiusiunea se va stinge si in cazul in care creditorul nu a introdus actiune impotriva debitorului in termen de 2 luni de la scadenta, daca fideiusorul a limitat in mod expres fideiusiunea la termenul obligatiei principale.

Avocat Andrei-Gheorghe Gherasim, colaborator Cabinet de avocat ``Predut Marius-Catalin"