Coordonator: Av. Marius-Cătălin Preduţ

Prima pagină » Articole juridice » Drept Civil » Fideiusiunea – definitie, caractere juridice, parti, tipuri, forma, efecte

Fideiusiunea – definitie, caractere juridice, parti, tipuri, forma, efecte

  Publicat: 21 Feb 2016       6438 citiri       Sursa: Av. Andrei-Gheorghe Gherasim        Secţiunea: Drept Civil  


Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Pierderea increderii in moneda unei tari sau in alte active financiare ale acesteia,
Este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Sediul materiei fideiusiunii il constituie Cartea a V-a – Despre obligatii, Titlul X – Garantii personale, Cap. II – Fideiusiunea, Sectiunile I-III, art. 2280-2320 din Codul civil 2009.

Definitie
Fideiusiunea este definita in cuprinsul art. 2280 din Codul civil ca fiind „contractul prin care o parte, fideiusorul, se obliga fata de cealalta parte, care are intr-un alt raport obligational calitatea de creditor, sa execute, cu titlu gratuit sau in schimbul unei remuneratii, obligatia debitorului daca acesta din urma nu o executa”.
In O.U.G. nr. 46/2013 privind criza financiara si insolventa unitatilor administrativ-teritoriale fideiusiunea este definita ca fiind o cautiune, un contract prin care o persoana se angajeaza in fata creditorului sa execute obligatia debitorului in cazul in care acesta nu ar executa-o el insusi la termen.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Consimtamant la ceva, intelegere intre doua parti la incheierea unui act juridic.
Este procesul psihic care se manifesta prin actiuni constiente indreptate spre realizarea unor scopuri stabilite.
Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Drepturi banesti care se acorda pentru desfasurarea unor anumite activitati.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Ansamblu de masuri prevazute de lege prin care creditorul realizeaza, cu ajutorul constrangerii de stat, drepturi patrimoniale recunoscute prin hotararea unui organ de jurisdictie sau prin alt titlu, daca debitorul nu-si indeplineste de buna voie obligatiile.
Persoana care, in cadrul unui raport juridic de obligatie este indreptatita sa pretinda unei alte persoane, denumita debitor, executarea unei prestatii determinate; de a da, de a face ori de a nu face ceva.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Incetarea pentru viitor a raportului juridic de obligatie prin unul din modurile prevazute de lege sau convenite de parti.
Este extinderea competentei unui organ judiciar prin posibilitatea acordata de lege, de a solutiona anumite cauze, care in mod obisnuit nu intra in competenta sa.
Pierdere a unor drepturi, ca urmare a unei condamnari sau a neexercitarii unui drept.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Persoana care, in cadrul unui raport juridic de obligatie este indreptatita sa pretinda unei alte persoane, denumita debitor, executarea unei prestatii determinate; de a da, de a face ori de a nu face ceva.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Data la care o obligatie devine exigibila si la care trebuie sa se plateasca o anumita suma, sa se presteze un serviciu,
Pierdere a unor drepturi, ca urmare a unei condamnari sau a neexercitarii unui drept.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
A fost promulgat la 11.09.1865
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Latura a capacitatii juridice, care consta in aptitudinea persoanei de a-si exercita singura drepturile
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Sintagma ce desemneaza creanta cu scadenta implinita, deci a carei executare, la nevoie chiar silita, poate fi ceruta de catre creditor.
Consimtamant la ceva, intelegere intre doua parti la incheierea unui act juridic.
Persoana fizica sau juridica care garanteaza cu veniturile sau cu bunurile sale o obligatie a unui debitor fata de creditorul sau.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Persoana fizica sau juridica care garanteaza cu veniturile sau cu bunurile sale o obligatie a unui debitor fata de creditorul sau.
1. Din punctul de vedere al drepului civil, dreptul de dispozitie este alcatuit din dreptul de dispozitie materiala si dreptul de dispizitie juridica.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Persoana fizica sau juridica care a primit o suma de bani sau alte valori de la creditor,
Operatiune prin care o persoana numita imprumutator acorda spre folosinta unei alte persoane, numita imprumutat
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Operatiune prin care o persoana numita imprumutator acorda spre folosinta unei alte persoane, numita imprumutat
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Drept al uneia dintre persoanele care sunt subiect intr-un raport juridic de obligatie, denumita creditor, de a pretinde celeilalte parti, denumita debitor, indeplinirea obligatiei acesteia.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Persoana fizica sau juridica care dispune de resurse concretizate in mijloace banesti si materiale,
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Drept al uneia dintre persoanele care sunt subiect intr-un raport juridic de obligatie, denumita creditor, de a pretinde celeilalte parti, denumita debitor, indeplinirea obligatiei acesteia.
Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Act procedural in care procurorul sau organul de urmarire penala consemneaza o dispozitie asupra unor acte sau masuri de urmarire penala.
Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.
Consimtamant la ceva, intelegere intre doua parti la incheierea unui act juridic.
Persoana fizica sau juridica care garanteaza cu veniturile sau cu bunurile sale o obligatie a unui debitor fata de creditorul sau.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Expresie numerica rezultata din compararea a doua niveluri ale aceluiasi indicator, proces, fenomen etc. aflat in situatii diferite (perioade sau locuri diferite).
O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.
Persoana care, in cadrul unui raport juridic de obligatie este indreptatita sa pretinda unei alte persoane, denumita debitor, executarea unei prestatii determinate; de a da, de a face ori de a nu face ceva.
Care nu este solvabil, care nu-si poate plati datoriile, care se afla in situatia de insolvabilitate.
Situatie in care valoarea activelor de care dispune un agent economic este mai mica decat valoarea obligatiilor acestuia fata de terti (creditori, furnizori, buget).
Persoana fizica sau juridica care a primit o suma de bani sau alte valori de la creditor,
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
(Total bonded debt) Valoarea totala a obligatiunilor aflate in circulatie ale unui stat sau ale unei municipalitati, indiferent de scopul in care au fost emise.
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Incetarea pentru viitor a raportului juridic de obligatie prin unul din modurile prevazute de lege sau convenite de parti.
Persoana care, in cadrul unui raport juridic de obligatie este indreptatita sa pretinda unei alte persoane, denumita debitor, executarea unei prestatii determinate; de a da, de a face ori de a nu face ceva.
Incetarea pentru viitor a raportului juridic de obligatie prin unul din modurile prevazute de lege sau convenite de parti.
Persoana fizica sau juridica care a primit o suma de bani sau alte valori de la creditor,
Persoana care, in cadrul unui raport juridic de obligatie este indreptatita sa pretinda unei alte persoane, denumita debitor, executarea unei prestatii determinate; de a da, de a face ori de a nu face ceva.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Data la care o obligatie devine exigibila si la care trebuie sa se plateasca o anumita suma, sa se presteze un serviciu,
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,

Caracterele juridice ale fideiusiunii


Fideiusiunea este un contract solemn, unilateral, cu titlu gratuit sau oneros, accesoriu, consensual, ce poate fi incheiat cu respectarea dispozitiilor Codului civil si ale Codului de procedura civila. Astfel, fideiusiunea este un contract:


a) consensual, pentru incheierea valabila a fideiusiunii fiind necesar simplul acord de vointa al partilor.


b) solemn, intrucat trebuie intocmit in forma unui inscris autentic sau sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 2282 Cod civil).


c) unilateral, intrucat doar fideiusorul se obliga. In masura in care contractul de fideiusiune prevede obligatii si in sarcina creditorului, contractul devine sinalagmatic. Trebuie sa mentionam ca nu orice obligatie ce incumba creditorului confera fideiusiunii caracter sinalagmatic, ci numai acelea care reprezinta o reala contraprestatie pentru obligatia fideiusorului. In consecinta, nu este de natura sa confere caracter sinalagmatic fideiusiunii obligatia creditorului prevazuta de art. 2302 Cod civil, de a informa fideiusorul, la cererea acestuia, asupra continutului si modalitatilor obligatiei principale si asupra stadiului executarii acesteia.


d) cu titlu gratuit sau oneros, dupa cum, in schimbul prestatiei sale, fideiusorul pretinde sau nu o remuneratie (art. 2280 Cod civil). Cod civil 2009 aduce o modificare importanta in ceea ce priveste fideiusiunea si anume posibilitatea constituirii acesteia in schimbul unei remuneratii;


e) accesoriu, intrucat insoteste si garanteaza obligatia principala. Este indiferent daca obligatia principala are o natura contractuala sau extracontractuala sau daca are ca obiect o prestatie de a face sau de a nu face. Potrivit art. 2288 alin. 3 Cod civil, prin fideiusiune pot fi garantate obligatii conditionale sau viitoare, prevederile art. 2288 alin. 2 Cod civil stipuland ca fideiusiunea poate garanta si o obligatie naturala, sub conditia ca fideiusorul sa cunoasca aceasta imprejurare.


Din caracterul accesoriu al fideiusiunii decurg unele consecinte importante, precum:


- intinderea fideiusiunii nu o poate depasi pe aceea a datoriei debitorului si nici nu poate fi contractata in conditii mai oneroase. Fideiusiunea care excede obligatiei principale (sub aspectul cuantumului sau a conditiilor in care a fost contractata) este valabila, insa numai in limita obligatiei principale (art. 2289 alin. 2 Cod civil). Fideiusiunea poate garanta numai o parte a obligatiei principale sau sa fie contractata in conditii mai putin oneroase (art. 2291 Cod civil);


- daca nu exista o prevedere contrara, fideiusiunea garanteaza atat obligatia principala, cat si toate accesoriile acesteia, inclusiv cheltuielile ulterioare notificarii facute fideiusorului, precum si cele aferente cererii de chemare in judecata formulate impotriva acestuia (art. 2290 alin. 1 Cod civil). Cheltuielile de judecata si de executare silita avansate de catre creditor in cadrul procedurilor indreptate impotriva debitorului principal sunt datorate numai in cazul in care creditorul l-a instiintat din timp pe fideiusor (art. 2290 alin. 2 Cod civil);


- fideiusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valabila (art. 2288 alin. 1 Cod civil), nulitatea obligatiei principale avand drept urmare si nulitatea fideiusiunii. Cu titlu de exceptie, fideiusiunea ramane valabila, chiar daca obligatia principala este lovita de nulitate, in situatia in care motivul anularii consta in incapacitatea debitorului principal, iar fideiusorul cunostea aceasta imprejurare (art. 2288 alin. 2 Cod civil);


- stingerea obligatiei principale atrage si incetarea fideiusiunii;


- prorogarea termenului obligatiei principale si decaderea din termen a debitorului produc efecte si fata de fideiusor. Fideiusorul nu este liberat prin simpla prelungire a termenului acordat de creditor debitorului principal.


Creditorul nu va putea pretinde fideiusorului plata inainte de noul termen acordat debitorului. Cu toate ca fideiusorul are posibilitatea sa invoce in folosul sau beneficiul prorogarii si sa se opuna urmaririi declansate de catre creditor, este posibil ca noua scadenta a obligatiei principale sa fie contrara interesului sau. Astfel, art. 2312 alin. 2 Cod civil recunoaste fideiusorului, care s-a obligat cu acordul debitorului, dreptul la o actiune in regres impotriva acestuia de la momentul implinirii scadentei initiale, chiar inainte de a fi platit creditorului. Art. 2301 Cod civil stipuleaza ca decaderea din termen a debitorului principal produce efecte cu privire la fideiusor.


Partile contractului de fideiusiune


Partile contractului de fideiusiune sunt creditorul si fideiusorul. Debitorul obligatiei garantate nu este parte a contractului de fideiusiune, fideiusiunea putand fi incheiata si fara stiinta si chiar impotriva vointei debitorului (art. 2283 Codul Civil).


Asa cum stipuleaza art. 2284 Cod civil, fideiusiunea se poate constitui si pentru a garanta obligatia unui alt fideiusor, astfel ca obligatia garantata poate apartine fie debitorului principal, fie unui fideiusor al acestuia.


Pentru a deveni fideiusor, o persoana trebuie sa aiba:


- capacitate deplina de exercitiu;


- sa aiba domiciliul in Romania;


- sa aiba bunuri suficiente pentru a satisface creanta .


Indeplinirea tuturor acestor conditii este obligatorie atat pentru fideiusiunea legala, cat si pentru si fideiusiunea judiciara.


In cazul fideiusiunii conventionale este obligatorie doar capacitatea de a se obliga a fideiusorului.


Tipurile fideiusiunii


In materia fideiusiunii, din economia dispozitiilor art. 2281 Cod civil si urmatoarele, putem distinge urmatoarele tipuri:


a) fideiusiunea conventionala, care se individualizeaza prin aceea ca debitorul si creditorul sunt de acord ca este necesara aducerea unui garant al obligatiei;


b) fideiusiunea legala, posibila in cazul in care obligatia debitorului de a aduce un garant pentru garantarea obligatiilor ce ii revin este instituita printr-o dispozitie imperativa a legii;


c) fideiusiunea judiciara, posibila in cazul in care instanta judecatoreasca dispune aducerea unui fideiusor care sa isi asume obligatia de a garanta plata de catre debitor a ceea ce datoreaza creditorului sau.


d) fideiusiunea asimilata, reglementata in cuprinsul art. 2292 Cod civil: ``in cazul in care o parte se angajeaza fata de o alta parte sa acorde un imprumut unui tert, creditorul acestui angajament este considerat fideiusor al obligatiei de restituire a imprumutului". In cazul fideiusiunii asimilate, unei anumite persoane (creditorul angajamentului de acordare a imprumutului unui tert) i se atribuie in mod expres statutul de fideiusor, in absenta vreunui contract de fideiusiune incheiat cu creditorul raportului juridic obligational (imprumutatorul din contractul de imprumut incheiat cu tertul).


Cu toate ca primele trei forme ale fideiusiunii au o natura contractuala, distinctia dintre ele prezinta importanta practica:


- potrivit art. 2285 alin. 1 Cod civil, in situatia in care debitorul este indatorat sa constituie o fideiusiune, el trebuie sa prezinte o persoana capabila de a se obliga, care are si mentine in Romania bunuri suficiente pentru a satisface creanta garantata si care domiciliaza in Romania. Daca vreuna din aceste cerinte nu este indeplinita, debitorul trebuie sa prezinte un alt fideiusor. Obligatia nu se aplica si fideiusiunii conventionale si nici in cazul in care creditorul a cerut ca fideiusor o anumita persoana (art. 2285 alin. 2 Cod civil). Astfel, se poate desprinde concluzia ca numai in cazul fideiusiunii legale si a celei judiciare fideiusorul trebuie sa fie solvabil (adica sa detina bunuri suficiente pentru a satisface creanta garantata) si sa aiba domiciliul in Romania. In caz de litigiu asupra caracterului suficient al bunurilor fideiusorului, se pronunta instanta de judecata, pe cale de ordonanta presedintiala (art. 2287 Cod civil). Pe langa cele doua cerinte, art. 2285 Cod civil impune ca fideiusorul sa fie o persoana capabila de a contracta.


- potrivit art. 2286 Cod civil, debitorul tinut la constituirea unei fideiusiuni legale sau judecatoresti poate oferi in locul acesteia o alta garantie, considerata suficienta. In caz de litigiu asupra caracterului suficient al garantiei oferite in schimb se pronunta instanta de judecata, pe calea ordonantei presedintiale (art. 2287 Cod civil).


- potrivit art. 2294 alin. 2 Cod civil, fideiusorul judiciar nu poate cere urmarirea bunurilor debitorului principal sau ale vreunui alt fideiusor. Astfel ca, fideiusorul judiciar nu are posibilitatea de a invoca exceptia beneficiului de discutiune, indiferent daca persoana garantata este debitorul principal sau un fideiusor al acestuia;


- rezilierea unilaterala a fideiusiunii date in vederea acoperirii obligatiilor viitoare sau nedeterminate ori constituite pe o perioada nedeterminata nu poate fi ceruta de catre fideiusorul judiciar (art. 2316 alin. 2 Cod civil).


Forma fideiusiunii


Asa cum prevad dispozitiile art. 2282 Cod civil, forma contractului de fideiusiune prevazuta de lege ad validatem este forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul putand fi incheiat printr-un inscris sub semnatura privata sau prin act autentic.


In ce priveste consimtamantul debitorului principal, acesta trebuie dovedit numai in situatia in care debitorul si creditorul cad de acord ca este necesara aducerea unui garant. In celelalte situatii, fideiusiunea poate fi contractata fara stiinta si chiar impotriva vointei debitorului principal.


Efectele fideiusiunii


Desi este un act juridic bilateral (creditor-fideiusor), contractul de fideiusiune nu produce efecte doar intre aceste parti, ci si intre fideiusor si debitor, dar si intre cofideiusori.


Creditorul poate solicita executarea obligatiei de la fideiusor in momentul in care debitorul nu isi indeplineste obligatia principala, fara a fi obligat in prealabil la urmarirea debitorului.


Daca nu a renuntat in mod expres si daca nu s-a obligat in solidar cu debitorul, fideiusorul are posibilitatea sa invoce beneficiul de discutiune, respectiv dreptul de a solicita urmarirea debitorului principal si, mai apoi, in masura in care nu se poate satisface creanta, sa se procedeze la urmarirea sa. Fideiusorul care se prevaleaza de beneficiul de discutiune trebuie sa il invoce inainte de judecarea fondului procesului, sa indice creditorului bunurile urmaribile ale debitorului principal si sa avanseze acestuia sumele necesare urmaririi bunurilor. Creditorul care intarzie urmarirea raspunde fata de fideiusor, pana la concurenta valorii bunurilor indicate, pentru insolvabilitatea debitorului principal survenita dupa indicarea de catre fideiusor a bunurilor urmaribile ale debitorului principal.


In situatia existentei mai multor fideiusori ai aceluiasi creditor si care garanteaza aceeasi obligatie principala, oricare dintre fideiusori poate invoca beneficiul de diviziune.


In egala masura, daca fideiusorii nu au renuntat expres la acest beneficiu, au posibilitatea sa solicite creditorului divizarea actiunii si reducerea pretentiilor la partea fiecaruia dintre fideiusori. Daca vreunul dintre fideiusori era insolvabil atunci cand unul dintre ei a obtinut diviziunea, acesta din urma ramane obligat proportional pentru aceasta insolvabilitate. El nu raspunde insa pentru insolvabilitatea survenita dupa diviziune.


Efectele dintre fideiusor si debitor apar in masura in care fideiusorul stinge obligatia principala in locul debitorului, avand un drept de regres impotriva acestuia.


In cazul in care exista mai multi fideiusori, iar unul dintre ei plateste datoria in locul debitorului, fideiusorul platitor are un drept de regres impotriva celorlalti cofideiusori pentru partea fiecaruia dintre ei.


In situatia in care fideiusorul stinge datoria fara sa-l anunte pe debitor, iar debitorul, care nu a cunoscut ca s-a efectuat plata, achita inca o data datoria, fideiusorul pierde dreptul de regres impotriva debitorului.


De asemenea, fideiusorul pierde dreptul de regres impotriva debitorului in cazul in care fideiusorul face plata in locul debitorului, fara a-l instiinta pe debitor, iar acesta din urma poate dovedi ca la data platii avea posibilitatile pentru a stinge datoria .


In aceste situatii, fiseiusorul are posibilitatea de a se indrepta impotriva creditorului printr-o actiune in restituirea platii efectuate.


Stingerea fideiusiunii


Stingerea fideiusiunii se poate realiza pe cale principala prin stingerea obligatiei de garantare dintre creditor si fideiusor sau pe cale accesorie prin stingerea obligatiei dintre debitor si creditor (remitere de datorie, novatie, compensatie, confuziune, dare in plata).


De asemenea, fideiusiunea se stinge prin decesul fideiusorului, prin rezilierea unilaterala a fideiusiunii date in vederea acoperirii obligatiilor viitoare sau nedeterminate, precum si prin incetarea functiei detinute de catre debitor, in cazul fideiusiunii constituite in considerarea unei anumite functii detinute de debitorul principal.


Fideiusiunea se va stinge si in cazul in care creditorul nu depune diligente in vederea urmaririi debitorului principal in termen de 6 luni de la scadenta obligatiei principale. De asemenea, fideiusiunea se va stinge si in cazul in care creditorul nu a introdus actiune impotriva debitorului in termen de 2 luni de la scadenta, daca fideiusorul a limitat in mod expres fideiusiunea la termenul obligatiei principale.



Avocat Andrei-Gheorghe Gherasim, colaborator Cabinet de avocat ``Predut Marius-Catalin"






Citeşte mai multe despre:    Fideiusiunea    definitia fideiusiunii    felurile fideiusiunii    partile fideiusiunii    stingerea fideiusiunii    forma fideiusiunii    caractere juridice ale fideiusiunii    beneficiul de discutiune    beneficiul de diviziune    actiunea in regres a fideiusorului



Comentează: Fideiusiunea – definitie, caractere juridice, parti, tipuri, forma, efecte
Alte Titluri

Compensatia (Art. 1.616 - 1.623 - Noul Cod Civil)
Sursa: EuroAvocatura.ro

Confuziunea (Art. 1.624 - 1.628 - Noul Cod Civil)
Sursa: EuroAvocatura.ro

Remiterea de datorie (Art. 1.629 - 1.633 - Noul Cod Civil)
Sursa: EuroAvocatura.ro

Garantiile personale. Dispozitii generale (Art. 2.279 - Noul Cod Civil)
Sursa: EuroAvocatura.ro

Fideiusiunea. Dispozitii generale (Art. 2.280 - 2.292 - Noul Cod Civil)
Sursa: EuroAvocatura.ro

Efectele fideiusiunii intre creditor si fideiusor (Art. 2.293 - 2.304 - Noul Cod Civil)
Sursa: EuroAvocatura.ro