Eroarea judiciara, eroarea de judecata si erorile materiale in procesul civil

Sunt uzitate patru semnificatii ale notiunii de eroare, respectiv: eroarea judiciara, eroarea de judecata (sau greseala de judecata) si eroarea materiala, care se divide in doua acceptiuni in functie de intensitatea acesteia.

Definitia erorii judiciare este reglementata de art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Potrivit acestui text legal, exista eroare judiciara atunci cand:

``a) s-a dispus in cadrul procesului efectuarea de acte procesuale cu incalcarea evidenta a dispozitiilor legale de drept material si procesual, prin care au fost incalcate grav drepturile, libertatile si interesele legitime ale persoanei, producandu-se o vatamare care nu a putut fi remediata printr-o cale de atac ordinara sau extraordinara;

b) s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca definitiva in mod evident contrara legii sau situatiei de fapt care rezulta din probele administrate in cauza, prin care au fost afectate grav drepturile, libertatile si interesele legitime ale persoanei, vatamare care nu a putut fi remediata printr-o cale de atac ordinara sau extraordinara``.

Pentru astfel de erori judiciare legiuitorul a consacrat o raspundere directa a statului si o raspundere subsidiara a judecatorului/procurorului, care este admisibila daca sunt indeplinite anumite conditii .

Astfel, pentru repararea prejudiciului, persoana vatamata se poate indrepta cu actiune (la tribunalul in a carui circumscriptie domiciliaza reclamantul) numai impotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice.

Victima erorii judiciare nu are actiune in repararea prejudiciului impotriva magistratului ori impotriva altei persoane careia i-ar putea fi imputabila savarsirea erorii judiciare sau, dupa caz, fapta care a provocat eroarea judiciara in cauza. Aceasta solutie este de natura sa contribuie la cresterea actului de justitie si prestigiului justitiei in general, deoarece nu permite justitiabililor de a-i chema in judecata direct pe magistrati .

Raspunderea statului (raspundere civila delictuala, dupa unii autori , sau raspundere administrativa, dupa alti autori ) este speciala, directa, nemijlocita si obiectiva, adica fara vinovitie si independenta de eventuala vinovatie a magistratului sau a altei persoane a carei fapta a produs sau determinat eroarea judiciara care a cauzat prejudiciul .

Dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, Inspectia Judiciara (sesizata de catre Ministerul Justitiei) va verifica daca eroarea judiciara a fost cauzata de judecator sau procuror ca urmare a exercitarii functiei cu rea-credinta (``atunci cand judecatorul sau procurorul incalca cu stiinta normele de drept material ori procesual, urmarind sau acceptand vatamarea unei persoane``) sau grava neglijenta (``atunci cand judecatorul sau procurorul nesocoteste din culpa, in mod grav, neindoielnic si nescuzabil, normele de drept material ori procesual``).

In cazul in care raportul consultativ al Inspectiei Judiciare este afirmativ, atunci statul, prin Ministerul Finantelor Publice, va exercita, in mod obligatoriu, actiunea in regres impotriva judecatorului sau procurorului. Termenul de exercitare a actiunii in regres este de 6 luni de la data comunicarii raportului Inspectiei Judiciare.

Daca in dreptul procesual penal, legiuitorul a reglementat concret ipoteze specifice de eroare judiciara , in dreptul procesual civil nu exista nicio dispozitie legala care sa dezvolte erorile judiciare produse in procesul civil.

In lipsa reglementarii in Codul de procedura civila a unor ipoteze concrete de erori judiciare savarsite in procesul civil, se va recurge la dispozitiile art. 96 din Legea nr. 303/2004 care reglementeaza raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare in general.

Totusi, in urma cercetarii jurisprudentei in materia raspunderii pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare am constatat ca in tara noastra nu exista solutii pronuntate de instante cu privire la angajarea ei in cazul erorilor judiciare savarsite in procese civile, ci doar in procese penale.

In ceea ce priveste conceptul de eroare de judecata, desi la prima vedere se poate afirma ca prezinta acelasi inteles cu notiunea de eroare judiciara, aceastea nu trebuie confundate.

Eroarea de judecata se circumscrie mai degraba notiunii de greseala de judecata, respectiv acele judecati ce tin de aprecierea probelor, de interpretarea unor dispozitii legale sau de rezolvarea unor incidente procedurale.

Notiunea de eroare judiciara prezinta un sens mai restrans, in sensul ca presupune o incalcarea evidenta a dispozitiilor legale de drept material si procesual sau retinerea unei situatii de fapt contrare probelor administrate in cauza prin care au fost incalcate grav drepturile, libertatile si interesele legitime ale persoanei, producand acesteia o vatamare care nu a putut fi remediata printr-o cale de atac ordinara sau extraordinara.

Pe de alta parte, notiunea de eroare de judecata prezinta un sens mai larg, extensiv, in sensul ca greselile de interpretare a dispozitiilor legale, de apreciere a probelor, nu presupun neaparat cauzarea unei vatamari, iar in situatia in care s-a produs o vatamare, aceasta ar putea fi remediata/inlaturata printr-o cale de atac ordinara sau extraordinara.

Notiunea de eroare de judecata nu este reglementata de vreun text legal, dar a fost analizata de doctrina si practica judiciara prin opozitie cu sintagma de ``eroare materiala``, care este utilizata de legiuitor in procedura indreptarii hotararilor judecatoresti (art. 442 din Codul de procedura civila) si ca motiv de contestatie in anulare (art. 503 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedura civila).

Procedura indreptarii hotararilor judecatoresti are in vedere corectarea unor erori materiale neesentiale, care nu sunt de natura sa afecteze in vreun fel solutia instantei de judecata .

Obiectul indreptarii hotararii il constituie erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea procesuala si sustinerile partilor, erori de calcul (de pilda, in raport cu inscrisurile existente la dosar - dovada platii onorariului de expert si a onorariului de avocat - instanta a stabilit gresit cuantumul cheltuielilor de judecata) sau alte erori materiale (de exemplu, consemnarea gresita a numarului de inregistrare a deciziei de concediere contestate).

Motivul contestatiei in anulare, prevazut la art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedura civila (``dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale``), vizeaza erori materiale esentiale, care determina pronuntarea unei solutii gresite fata de actele existente la dosar.

Altfel spus, trebuie sa fie vorba despre acea greseala pe care o comite instanta de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale si care determina solutia pronuntata, cum ar fi: respingerea unui recurs ca tardiv, desi din plicul atasat la dosar rezulta ca recursul a fost depus la posta in termen; anularea recursului ca netimbrat, desi la dosar era atasata dovada de plata a taxei de timbru, iar instanta nu a observat-o sau acesta nu a ajuns la dosar din culpa functionarilor instantei; anularea recursului ca nemotivat, desi motivarea s-a facut chiar prin cererea de recurs etc .

In cadrul acestei cai extraordinare de atac nu se analizeaza nelegalitatea sau netemeinicia deciziei date in recurs, hotarare care este, de altfel, definitva si intrata in puterea lucrului judecat, ci doar chestiuni formale, cu caracter procedural, precum cele prezentate, si nu de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozitiilor legale incidente.

Concluzionand, a gresi este omeneste si de aceea este necesara reglementarea unui sistem de cai de atac, care sa permita indreptarea erorilor savarsite de catre judecatori. In plus, ``judecatorul stiind ca poate fi chemat sa raspunda si civil pentru activitatea sa din timpul procesului va trebui sa fie mai atent la respectarea legii, a independentei si impartialitatii sale, deci mai responsabil de misiunea pe care o indeplineste`` .

Autor_avocat Gales Iulian,_MCP Cabinet avocati- specializat in relatii de munca si litigii civile.

Bibliografie

1. Liviu Pop, Ionut-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012, p. 530.


2. Idem, pp. 526-527.


3. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2005, pp. 470-471.


4. Liviu Pop, Ionut-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012, pp. 526-527.


5. Art. 538 din Codul de procedura penala stabileste ca ``persoana care a fost condamnata definitiv, indiferent daca pedeapsa aplicata sau masura educativa privativa de libertate a fost sau nu pusa in executare, are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite in cazul in care, in urma rejudecarii cauzei, dupa anularea sau desfiintarea hotararii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare``. De asemenea, potrivit art. 539 din Codul de procedura penala ``are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata nelegal de libertate``.


6. Mihaela Tabarca, Drept procesual civil. Vol. II Procedura contencioasa in fata primei instante. Procedura necontencioasa judiciara. Proceduri speciale, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 600.


7. Terezea Viorel, Noul Cod de Procedura Civila adnotat din 01.08.2016, comentariu la art. 503 din Codul de procedura civila, www.idrept.ro.


8. V.M. Ciobanu, Responsabilitatea serviciului public al justitiei si judecatorului, in RRDP nr. 1/2007, p. 85 apud Liviu Pop, Ionut-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012, p. 530.