Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Ansamblul drepturilor si obligatiilor avand valoare economica, apartinand unei persoane fizice sau unei persoane juridice.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Suma de bani sau alte valori care trebuie platite de catre un debitor unei alte persoane,
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Desemneaza fondurile acumulate intr-o perioada de mai multi ani din contributiile participantilor la fond, capitalizate si administrate privat, in scopul platii unor pensii altele decat cele din sistemul public de stat.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Este dreptul subiectiv ce apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si are ca obiect bunurile care, fie prin natura lor, fie printr-o dispozitie a legii sunt de uz sau de utilitate publica.
1. Indicatie pe scrisori, colete, etc., ce contine numele si domiciliul destinatarului.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Ansamblul drepturilor si obligatiilor avand valoare economica, apartinand unei persoane fizice sau unei persoane juridice.
In materie civila, Codul de procedura civila prevede, alaturi de poprirea asiguratoare, inca doua masuri asiguratorii, si anume: sechestrul asigurator si sechestrul judiciar.
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Lucruri utile omului, cu valoare economica si susceptibile de apropiere.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Este dreptul subiectiv ce apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si are ca obiect bunurile care, fie prin natura lor, fie printr-o dispozitie a legii sunt de uz sau de utilitate publica.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Persoana fizica sau juridica obligata prin lege sa plateasca impozit.
Persoana fizica sau juridica care a primit o suma de bani sau alte valori de la creditor,
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Prevazuta in t. II, cap. II, sectiunea I, C. proc. pen., partea speciala.
Drept al uneia dintre persoanele care sunt subiect intr-un raport juridic de obligatie, denumita creditor, de a pretinde celeilalte parti, denumita debitor, indeplinirea obligatiei acesteia.
Acel mijloc de stingere a obligatiilor care consta in acceptarea de catre creditor, la propunerea debitorului, de a primi o alta prestatie in locul celei pe care debitorul era obligat initial sa o execute.
Drept al uneia dintre persoanele care sunt subiect intr-un raport juridic de obligatie, denumita creditor, de a pretinde celeilalte parti, denumita debitor, indeplinirea obligatiei acesteia.
(Basis)
Pretul de cumparare a unui anumit activ, ajustat pentru anumite evenimente cum ar fi acordarea dividendelor in actiuni.
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Acel mijloc de stingere a obligatiilor care consta in acceptarea de catre creditor, la propunerea debitorului, de a primi o alta prestatie in locul celei pe care debitorul era obligat initial sa o execute.
Este dreptul subiectiv ce apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si are ca obiect bunurile care, fie prin natura lor, fie printr-o dispozitie a legii sunt de uz sau de utilitate publica.
Este dreptul subiectiv ce apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si are ca obiect bunurile care, fie prin natura lor, fie printr-o dispozitie a legii sunt de uz sau de utilitate publica.
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
Bunuri care pot fi schimbate, inlocuite pentru executarea unei obligatii
Totalitatea regulilor obligatorii privind executarea hotararilor.
Ansamblu de masuri prevazute de lege prin care creditorul realizeaza, cu ajutorul constrangerii de stat, drepturi patrimoniale recunoscute prin hotararea unui organ de jurisdictie sau prin alt titlu, daca debitorul nu-si indeplineste de buna voie obligatiile.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Este o tranzactie sau o serie de tranzactii cu valori mobiliare conferind persoanei sau grupului de persoane implicate, prin titlurile astfel dobandite, singure ori impreuna cu cele deja detinute ori controlate, o pozitie de control sau majoritara in participare la capitalul emitentului.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Imobilizarea mai multor
bunuri din
patrimoniu in vederea executarii silite a obligatiilor bugetare, nu presupune in mod automat
obligatia autoritatilor fiscale de a stinge respectiva
datorie prin trecerea in proprietatea statului a bunurilor sechestrate. Norma aprobata prin H.G. nr.862/2001 conditioneaza stingerea creantelor bugetare de existenta unei solicitari concrete a unei institutii publice de a lua in administrare imobilele. Cum actul normativ nu stabileste in sarcina organelor fiscale implicate in procedura si
obligatia de a gasi solicitanti, cererea debitoarei privind obligarea acestor organe la stingerea datoriei sale bugetare, prin trecerea in proprietatea statului a imobilelor sechestrate, este neintemeiata, fiind in mod corect respinsa de catre
instanta de
fond .
Curtea de
Apel Galati, a respins ca nefondata actiunea S.C. „P” S.A.Galati, formulata in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice Agentia Nationala de Administrare Fiscala si Directia Generala a Finantelor Publice Galati avand ca obiect: obligarea paratelor sa treaca in
proprietatea publica a statului imobilele supuse sechestrului conform H.G. nr. 682/2001 si recunoasterea dreptului pretins prin cererea nr. 20/10 ianuarie 2005 solutionata nefavorabil de catre Ministerul Finantelor Publice prin
adresa nr. 280154/24 ianuarie 2005.
Pentru a hotari astfel,
instanta a retinut in fapt ca reclamantei i-au fost indisponibilizate mai multe
bunuri din
patrimoniu (proces verbal de
sechestru nr. 2632/22 februarie 1999) pentru executarea silita a obligatiilor bugetare fata de debitoarea reclamanta; ca, dupa instituirea sechestrului, societatea debitoare a solicitat, la 7 noiembrie 2001, ca imobilele sechestrare sa fie trecute in proprietatea statului, in contul datoriilor bugetare, trimitand (organelor fiscale) documentatia care i-a fost solicitata, dar nu a primit un raspuns favorabil; ca, urmare a acestei situatii, reclamanta a formulat o
actiune in
contencios administrativ, prin
sentinta civila nr. 19/26 ianuarie 2004, Curtea de
Apel Galati obligand aceleasi parate sa rezolve cererea solicitantei, dar nici acest demers nu a fost finalizat; si ca, prin actiunea de fata, reclamanta a solicitat obligarea paratelor sa preia imobilele sechestrate;
In
drept instanta a retinut ca, in raport cu dispozitiile art.1 din Legea nr. 29/1990, reclamanta nu a facut dovada existentei unui
drept protejat de lege, asa incat se impune respingerea actiunii ca atare; ca, desi bunurile reclamantei au fost sechestrate pentru asigurarea executarii silite a datoriilor sale bugetare, dreptului sau de a i se compensa valoarea bunurilor cu datoriile nu ii corespunde intru totul
obligatia autoritatilor parate de a le prelua; ca, potrivit principiului stabilit de art.1073
Cod civil, creditorul obligatiei este indreptatit sa pretinda executarea ei astfel cum ea s-a nascut, neputand fi obligat a primi o alta prestatie decat cea care i se datoreaza; ca, potrivit dispozitiilor art.5 alin.3 lit.b) din H.G. nr. 682/2001, trecerea unor
bunuri in proprietatea statului este conditionata de existenta unor solicitari pentru obtinerea in administrare a unor
bunuri care au soarta juridica a celor la care s-a referit reclamanta, dar in speta nu au existat astfel de solicitari; ca
sentinta nr. 19/2004 a Curtii de
Apel Galati nu poate constitui izvorul unei obligatii de rezultat pentru parate (preluarea in proprietatea statului), intrucat ea a stabilit doar o obligatie de diligenta pentru ele (sa rezolve chestiunea pusa in discutie de reclamanta).
Impotriva acestei hotarari, reclamanta a declarat recurs, aratand ca ca cererii sale, formulata in temeiul H.G.nr.682/2001, Ministerul Finantelor Publice nu i-a raspuns printr-o
decizie motivata, desi avea
obligatia legala si nu a indeplinit aceasta obligatie nici chiar dupa ce, prin
sentinta civila nr. 19/2004, a fost obligata sa raspunda. A mai sustinut ca nu ea avea
obligatia de a dovedi ca nu exista solicitari de preluare a bunurilor pentru a opera trecerea in
proprietatea publica a statului, conform art. 5 alin.3 lit. b) din H.G.nr. 682/2001 si ca actiunea din
cauza de fata a fost formulata pentru ca, nici dupa punerea in executare a sentintei 20/2004, paratele nu si-au respectat
obligatia de a solutiona cererea si nu a emis o
decizie motivata.
Recursul nu se fondeaza.
Reclamanta,
contribuabil –
debitor al bugetului de stat a formulat prima
cerere de trecere in proprietatea statului a imobilelor sale sechestrate,
cerere intemeiata pe dispozitiile H.G.nr. 682/2001 (M.Of. nr.440/6 august 2001), la data de 7 noiembrie 2001.
Neprimind un raspuns la aceasta solicitare, reclamanta a formulat prima
actiune la
instanta de
contencios administrativ, obtinand
sentinta civila nr.19/26 ianuarie 2004, prin care Ministerul Finantelor Publice era obligat sa solutioneze
cererea .
In executarea acelei sentinte, Ministerul Finantelor Publice a reluat analiza cererii, dupa data de 17 iunie 2004.
La randul ei, Directia Generala a Finantelor Publice Galati se conformeaza , solicitand debitoarei, la 5 iulie 2004, transmiterea unei noi documentatii.
Recurenta este nemultumita ca, dupa trimiterea din nou a documentatiei, Ministerul Finantelor Publice nu a raspuns solicitarii, iar pentru
creanta bugetara a carei stingere se solicita- prin
darea in plata a imobilelor sechestrate se calculau in continuare dobanzi si penalitati a caror valoare a ajuns sa depaseasca insasi
creanta de
baza .
La 16 noiembrie 2004, Directia Generala a Finantelor Publice Galati a restituit documentatia debitoarei, indicandu-i ca, dupa primirea unei solicitari, sa o depuna din nou pentru a fi inaintata Comisiei speciale din cadrul Ministerului Finantelor Publice.
Nemultumita de aceasta restituire, debitoarea formuleaza o noua
actiune in
contencios administrativ la 3 decembrie 2004 inregistrata initial sub nr. 1457/2004 la sectia comerciala a Curtii de
Apel Galati, iar ulterior sub nr. 102/2005 la sectia de
contencios administrativ si fiscal a aceleiasi instante.
La acest din urma dosar a fost conexata actiunea formulata la 4 martie 2005 si inregistrata sub nr. 235/2005 la aceeasi
instanta.
In maniera in care au fost formulate, ambele actiuni se circumscriu proceduri stabilite de Norma aprobata prin H.G.nr. 682/2001, si, in esenta, reclama:
- dreptul societatii la stingerea obligatiilor fiscale prin
darea in plata a unor imobile din proprietatea sa care sa treaca in
proprietatea publica a statului;
- exonerarea societatii de la plata majorarilor si a penalitatilor calculate de Directia Generala a Finantelor Publice Galati la obligatiile fiscale, incepand cu data de 7 noiembrie 2001;
- obligarea paratelor de a recunoaste cele doua drepturi mai sus pretinse ale reclamantei si de a decide in consecinta, inclusiv de a gasi, in prealabil, solicitantul care sa ia in administrare imobilele preluate in
proprietatea publica a statului;
- refuzul nejustificat al paratei Ministerul Finantelor Publice de a raspunde cererilor debitoarei printr-o
decizie motivata.
Prima
instanta s-a pronuntat, in principiu, asupra tuturor capetelor de
cerere din ambele actiuni intrucat, raportat la dispozitiile H.G.nr. 682/2001, a apreciat, in mod corect, ca trecerea in proprietatea statului a bunurilor debitoarei este conditionata de existenta unor solicitari de luare in administrare a acelor
bunuri .
Din analiza dispozitiilor art.5 alin.(1) si (3) coroborate cu dispozitiile art.7 alin.(1) din Norma aprobata prin H.G.nr. 682/2001, rezulta ca emiterea de catre Comisia speciala(numita prin ordin al ministrului finantelor publice) a unei decizii exista numai in situatia in care s-a constatat ca cererea se poate solutiona favorabil si ea se comunica numai organului competent sa aplice
procedura de executare silita (art.7 alin.1).
La randul sau, acest organ intocmeste procesul – verbal de trecere in proprietatea statului a bunului imobil, iar acest act, abia, se comunica debitorului si institutiei publice solicitante.
Asupra fondului cererilor reclamantei se constata ca Norma aprobata de H.G.nr. 682/2001nu prevede
obligatia neconditionata a autoritatilor fiscale abilitate a aplica procedura (Directia Generala a Finantelor Publice Judetene, Comisia speciala din cadrul Ministerului Finantelor Publice si Ministerul Finantelor Publice insusi) de a dispune
preluarea bunurilor debitoarei in contul obligatiilor sale fiscale.
Comisia speciala poate decide stingerea creantelor bugetare prin preluare numai daca exista o solicitare concreta a unei institutii publice de a lua in administrare acele imobile.
Norma nu prevede ca organele fiscale implicate in procedura au si
obligatia de a gasi solicitanti, astfel cum pretinde debitoarea prin motivele de recurs.
In ceea ce priveste efectele unei cereri de preluare formulate de debitoare asupra dobanzilor si penalitatilor care se calculeaza pentru intarzierea in plata obligatiei la bugetul statului, in Norma nu se prevede ca, de la data depunerii cererii, asemenea obligatii accesorii nu se mai calculeaza. Dimpotriva, potrivit art.7 alin.(5) din Norme, la data intocmirii procesului – verbal pentru trecerea in proprietatea statului a imobilului supus executarii silite, organul competent trebuie sa actualizeze nivelul majorarilor de intarziere.
Interesant
