Coordonator: Av. Marius-Cătălin Preduţ

Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
Prima pagină » Jurisprudenţă » Drept Civil » Coexistenta raspunderii civile a inculpatului cu cea a asiguratorului de raspundere civila

Coexistenta raspunderii civile a inculpatului cu cea a asiguratorului de raspundere civila

  Publicat: 12 Jul 2012       6791 citiri        Secţiunea: Drept Civil  


Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut
Coexistenta unei raspunderi complementare si indirecte pentru fapta altuia, pe temei contractual, asa cum este raspunderea asiguratorului, nu exclude angajarea raspunderii civile a inculpatului, aceasta din urma constituind forma de raspundere principala, de natura delictuala, intemeiata pe dispozitiile art. 998-999 din vechiul Cod civil.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudicial produs.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Este parte in procesul penal alaturi de inculpat, partea vatamata si partea responsabila civilmente, care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal.
Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudicial produs.
Act sau fapt juridic pe care se intemeiaza dreptul de proprietate al unei persoane asupra unui lucru,
Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).
Este parte in procesul penal alaturi de inculpat, partea vatamata si partea responsabila civilmente, care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal.
Forma a raspunderii juridice care consta in aplicarea unor sanctiuni administrative,
Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).
Este parte in procesul penal alaturi de inculpat, partea vatamata si partea responsabila civilmente, care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal.
Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudicial produs.
Despagubiri ce se acorda partii vatamate
Este parte in procesul penal alaturi de inculpat, partea vatamata si partea responsabila civilmente, care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal.
Despagubiri ce se acorda partii vatamate
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Este partea in procesul penal care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala;
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala
Este partea in procesul penal care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala.
Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala
Este parte in procesul penal alaturi de inculpat, partea vatamata si partea responsabila civilmente, care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este partea in procesul penal care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala.
Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).
inseamna o persoana fizica sau juridica, autoritate publica, agentie sau organism altul decat persoana vizata, operatorul,
Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).
Este partea in procesul penal care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este partea in procesul penal care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala.
Efect negativ, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, produs unei persoane prin fapta ilicita a altei persoane ori prin actiunea lucrurilor sau animalelor care se afla sub paza juridica a altei persoane.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este partea in procesul penal care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala.
Este parte in procesul penal alaturi de inculpat, partea vatamata si partea responsabila civilmente, care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal.
Denumire generica pentru toate felurile de monede si semne ale valorii. Au aparut din necesitatea de a facilita schimburile de marfuri.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.
(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Prevazute in sectiunea II, cap.II, t.IX, C. proc. pen., partea generala;
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala
Persoana fizica sau juridica, parte in contractul de asigurare, care, in temeiul acestui contract,
Plata efectuata din eroare de catre o persoana pentru o datorie inexistenta sau de care nu era tinuta sa raspunda, avand ca urmare obligatia beneficiarului de a restitui cee ce a primit in mod necuvenit.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Legea pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale
Este actul juridic procesual, final si de dispozitie prin care se solutioneaza cauza penala de catre instanta de judecata, punandu-se, astfel, capat judecatii.
Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).
Este organul judiciar ce face parte din structura Ministerului Public, incadrat cu procurori care exercita atributiile ce revin acestui minister.
Este parte in procesul penal alaturi de inculpat, partea vatamata si partea responsabila civilmente, care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal.
inseamna o persoana fizica sau juridica stabilita in Uniune, desemnata in scris de catre operator sau persoana imputernicita de operator in temeiul articolului 27 din GDPR,
Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudicial produs.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Forma a raspunderii juridice care consta in aplicarea unor sanctiuni administrative,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudicial produs.
Subiect al raportului juridic de asigurare, caruia, in ipoteza producerii riscului asigurat, ii revine obligatia
Este actul juridic procesual, final si de dispozitie prin care se solutioneaza cauza penala de catre instanta de judecata, punandu-se, astfel, capat judecatii.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Una dintre modalitatile de reparare a pagubei pricinuite prin infractiune.
Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudicial produs.
Calitate procesuala pe care o are faptuitorul odata cu declansarea procesului penal,
inseamna o persoana fizica sau juridica, autoritate publica, agentie sau organism altul decat persoana vizata, operatorul,
A fost promulgat la 11.09.1865
Asezata in sectiunea I, cap.II, t.I, C. proc. pen., partea generala ,
Reglementata in C. proc. pen. in acelasi cadru ca si actiunea penala.
Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudicial produs.
Organizarea puterii supreme de stat, modul de formare si competenta organelor supreme ale statului.
Cauza care inlatura caracterul penal al faptei,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Reprezinta un mijloc de proba scris ce trebuie sa cuprinda mentiunile necesare si sa aiba forma ceruta de lege.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudicial produs.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Acelasi lucru cu Despagubire.
Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.
Infractiune care face parte din grupul infractiunilor contra patrimoniului,
Subiect al raportului juridic de asigurare, caruia, in ipoteza producerii riscului asigurat, ii revine obligatia
Este actul juridic procesual, final si de dispozitie prin care se solutioneaza cauza penala de catre instanta de judecata, punandu-se, astfel, capat judecatii.
Mijloc juridic prin care cel obligat pentru altul sau impreuna cu altul solicita
Principiu juridic potrivit caruia hotararile judecatoresti definitive capata autoritate (putere) de lucru
Intamplare neplacuta care produce ranirea, mutilarea sau moartea cuiva.
Varietate a contractului de asigurare care se distinge prin aceea ca incheierea contractului este obligatorie atat pentru asigurator cat si pentru asigurat,
Instrument care ofera clientilor protectie impotriva riscului.
Instrument care ofera clientilor protectie impotriva riscului.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Act normativ care cuprinde principiile si reglementarile referitoare la relatiile sociale avand ca obiect vanzarea si cumpararea marfurilor.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Subiect al raportului juridic de asigurare, caruia, in ipoteza producerii riscului asigurat, ii revine obligatia
Persoana fizica sau juridica, parte in contractul de asigurare, care, in temeiul acestui contract,
(Dividend coverage) Masura in care profitul net obtinut de catre o companie poate acoperi plata dividendelor.
Castigul material,
Hotararea unei persoane de a savarsi un act sau un fapt producator de efecte juridice.
Persoana fizica sau juridica care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala si nu participa ca parte in procesul penal.
Plata efectuata din eroare de catre o persoana pentru o datorie inexistenta sau de care nu era tinuta sa raspunda, avand ca urmare obligatia beneficiarului de a restitui cee ce a primit in mod necuvenit.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Instrument care ofera clientilor protectie impotriva riscului.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor,
Despagubiri ce se acorda partii vatamate
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Una dintre modalitatile de reparare a pagubei pricinuite prin infractiune.
Paguba sau prejudiciu provocata unei persoane,
Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane,
1. Din punctul de vedere al drepului civil, dreptul de dispozitie este alcatuit din dreptul de dispozitie materiala si dreptul de dispizitie juridica.
Reprezinta un mijloc de proba scris ce trebuie sa cuprinda mentiunile necesare si sa aiba forma ceruta de lege.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
(Authorized shares) Numarul maxim de actiuni dintr-o anumita clasa pe care o companie il poate emite legal, conform prevederilor din statut.
Asezata in sectiunea I, cap.II, t.I, C. proc. pen., partea generala ,
Persoana care face parte din parchet si care exercita atributiile ce revin acestei institutii judiciare.
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal, alaturi de institutia infractiunii si a pedepsei, reglementata in diferite dispozitii din Codul penal (ex. infractiunea este singurul temei al raspunderii penale, cap. I, t. II, C. pen., partea generala etc).
Asezata in sectiunea I, cap.II, t.I, C. proc. pen., partea generala ,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor,
Principiu fundamental prevazut in cap. I, t. III, C. proc. pen., partea generala.
Caracteristica a raportului juridic de obligatii cu pluralitate de subiecte, mai multi creditori si un singur debitor, un singur creditor si mai multi debitori, mai multi creditori si mai multi debitori.
Ramura a economiei in cadrul careia se realizeaza circulatia marfurilor de la producator la consumator prin indeplinirea functiei de echilibru dintre oferta si cererea de produse si servicii.
Presupunere facuta de legiuitor sau judecator prin considerarea unui fapt ca existent, dedus din existenta altui fapt, vecin si conex.
Este procesul psihic care se manifesta prin actiuni constiente indreptate spre realizarea unor scopuri stabilite.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.
Persoana fizica sau juridica care a primit o suma de bani sau alte valori de la creditor,
Contractul in temeiul caruia o persoana numita mandant, imputerniceste pe o alta persoana, numita mandatar, sa incheie in numele ei si pentru ea anumite acte juridice.
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Paguba materiala sau prejudiciul material suferit de o persoana sau adus unei persoane ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite.
Actiune indreptata de catre o persoana fizica sau juridica fata de alta persoana pentru recuperarea unei sume platite.
Mijloc juridic prin care cel obligat pentru altul sau impreuna cu altul solicita
Mijloc juridic prin care cel obligat pentru altul sau impreuna cu altul solicita
A fost promulgat la 11.09.1865
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Plata efectuata din eroare de catre o persoana pentru o datorie inexistenta sau de care nu era tinuta sa raspunda, avand ca urmare obligatia beneficiarului de a restitui cee ce a primit in mod necuvenit.
Calificativ care exprima neconcordanta unui fapt sau act, a unei conduite, cu prevederile legii si cu celelalte norme de convietuire sociala.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Suma de bani sau alte valori care trebuie platite de catre un debitor unei alte persoane,
Creditor a carui creanta este garantata prin gaj, adica printr-un drept real accesoriu avand ca obiect unul sau mai multe bunuri mobile pe care titularul dreptului de creanta le poate executa cu prioritate,
O interfata care este capabila sa incarce, pe rand,
Pragul de activitate al unei companii de la care aceasta incepe sa produca profit.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Fapta care da nastere, modifica ori stinge raportul juridic penal.
Fapta care da nastere, modifica ori stinge raportul juridic penal.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Instrument care ofera clientilor protectie impotriva riscului.
Cauza care inlatura caracterul penal al faptei,
Subiect al raportului juridic de asigurare, caruia, in ipoteza producerii riscului asigurat, ii revine obligatia
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudicial produs.

Angajarea raspunderii asiguratorului, pe taram contractual, nu reprezinta o cauza exoneratoare de raspundere civila a inculpatului, acestuia revenindu-i obligatia principala de reparare integrala a prejudiciului, in conditiile in care asiguratorul raspunde doar in limitele plafonului legal, potrivit art. 53 din Legea asigurarilor.

Prin sentinta penala nr. 1266/10.05.2011 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 8324/215/2011, in temeiul art. 14 si art. 346 Cod de procedura penala, a fost admisa actiunea civila formulata de partea civila M. B., fiind obligat asiguratorul de raspundere civila S.C. A.R.A. S.A. la plata catre aceasta a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale.
A fost admisa, in parte, actiunea civila formulata de partea civila M. C. si obligat asiguratorul de raspundere civila la plata catre aceasta a sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost admisa actiunea civila formulata de partea civila Spitalul C. si obligat asiguratorul de raspundere civila la plata catre aceasta a sumei de 37.467,54 lei, reactualizata pana la data platii efective a debitului, cu titlu de despagubiri civile.
A fost admisa actiunea civila formulata de partea civila Centrul Medical C. si obligat asiguratorul de raspundere civila, la plata catre aceasta a sumei de 9.045, 61 lei, cu titlu de despagubiri civile.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 671/08.03.2011 a Judecatoriei Craiova a fost condamnat inculpatul O. I. B. pentru savarsirea infractiunii prevazute art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
In baza art. 347 raportat la art. 3201 alin. 5 Cod de procedura penala, au fost disjunse actiunile civile formulate de partile civile M. C., Spitalul C. si Centrul Medical C.
In fapt s-a retinut ca, in data de 05.04.2009, inculpatul O. I. B., in timp ce conducea autoturismul, a accidentat pe minorul M. C. in varsta de 4 ani care, fara a se asigura, in fuga, s-a angajat in traversarea strazii prin loc nepermis.
In urma accidentului, partea vatamata M. C. a suferit mai multe leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 120 - 130 zile de ingrijiri medicale, conform raportului de constatare medico legala.
In cauza s-a intocmit un raport de expertiza tehnica auto de catre Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice si Contabile din cadrul Tribunalului Dolj, stabilindu-se ca autoturismul condus de catre inculpat circula intr-o zona in care limita de viteza era de 40 km/h, stabilita prin indicatoarele rutiere, cu 72 km/h, iar partea vatamata s-a angajat brusc traversarea strazii fara a se asigura.
Potrivit calculelor efectuate de expertul tehnic, daca inculpatul ar fi condus viteza de 40 km/h, impusa de indicatoarele rutiere, accidentul nu s-ar fi produs, intrucat autoturismul condus de inculpat s-ar fi oprit prin franare cu 6 metri inainte de locul in care se afla partea vatamata.
In aceasta situatie, instanta a retinut ca producerea accidentului rutier s-a datorat culpei comune a inculpatului si partii vatamate.
In urma disjungerii, cauza a fost inregistrata pe rolul instantei sub nr. 8324/215/2011.
In aceasta cauza prima instanta a constatat ca partea vatamata M. C., prin reprezentantul legal M. B., s-a constituit parte civila in procesul penal cu echivalentul in lei a sumei de 100.000 euro, reprezentand daune morale. De asemenea, M. B. s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 10.000 lei, daune materiale, reprezentand cheltuielile efectuate cu tratamentul fiului sau minor, partea vatamata M. C..
Prim instanta a apreciat ca fata de pericolul social concret al faptei savarsite, de natura si imprejurarile comiterii acesteia, de numarul mare de zile de ingrijiri medicale, de numeroasele operatiile suferite, tinand seama de varsta avuta la momentul accidentului de circulatie (4 ani) si timpul internarii in spital, partea vatamata M. C. a suferit un prejudiciu moral ce necesita reparatie baneasca, evaluat de instanta la suma de 400.000 lei. De asemenea, din declaratiile martorilor s-a retinut ca partea vatamata a ramas cu sechele in urma accidentului de circulatie, in sensul ca si in prezent aceasta are probleme de deplasare, schiopata si nu vorbeste.
In privinta daunelor materiale solicitate de partea civila M. B., din actele depuse la dosar, care atesta lungile perioade de spitalizare a partii vatamate, numeroasele deplasari la Bucuresti, in vederea efectuarii tratamentului medical si declaratiile martorilor audiati in cauza, care au aratat ca familia partii vatamate a cheltuit sume importante de bani cu ocazia spitalizarii si a recuperarii ulterioare a partii vatamate, prima instanta a apreciat ca in cauza s-a facut dovada efectuarii unor cheltuieli in cuantum de 20.000 lei, in legatura cu tratamentul partii vatamate Mihai Cenghiri.
Retinand insa culpa concurenta si egala a inculpatului si victimei in producerea accidentului, instanta a cenzurat intinderea acestor despagubiri banesti in limita a 1/2 din valoarea dovedita a daunelor suferite de partile civile .
A mai retinut prima instanta ca la momentul producerii accidentului autoturismul condus de inculpat era asigurat la S.C. A.R.A. S.A.
In legatura cu persoana care poate fi obligata la plata acestor despagubiri, instanta a retinut ca, potrivit art. 54 alin. 2 din Legea nr.136/1995, modificata prin OUG nr. 61/2005, aprobata prin Legea nr.283/7.10.2005 "in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de autovehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in Romania se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, stabilita in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului in calitate de intervenienti fortati".
In aceste conditii, tinand cont si de dispozitiile art. 49 din aceeasi lege, potrivit carora asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, prima instanta a apreciat ca la plata despagubirilor civile dovedite de partile civile trebuie obligat in mod direct asiguratorul de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia.
Prin urmare, constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, prima instanta, in temeiul art. 14 si 346 Cod de procedura penala, a admis actiunile civile formulate, obligand asiguratorul la plata de despagubiri civile, reprezentand daune morale si materiale, in cuantumul mai sus amintit.


Impotriva sus-mentionatei sentinte penale au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova, partea civila M. C., prin reprezentant legal, asiguratorul de raspundere civila si inculpatul.
In recursul Ministerului Public si asiguratorului de raspundere civila s-a arata ca, in mod nelegal, prima instanta nu a dispus obligarea concomitenta a inculpatului la plata de despagubiri civile, in conditiile in care la baza raspunderii asiguratorului in procesul penal sta raspunderea civila delictuala a inculpatului pentru fapta proprie, reglementata prin dispozitiile art. 998-999 din vechiul Cod civil.
Prin urmare, intrucat cele doua forme de raspundere civila coexista in cadrul aceluiasi proces penal, se impune obligarea la despagubiri a inculpatului, alaturi de asigurator.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in Romania, in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in Romania se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului, in calitate de intervenienti fortati.
Facand trimitere la calitatea de intervenient fortat a persoanei raspunzatoare de producerea accidentului, s-a aratat ca textul de lege care permite valorificarea directa a dreptului victimei la despagubire impotriva asiguratorului de raspundere civila este aplicabil in materie procesual civila, o astfel de calitate fiind straina procesului penal, in care autorul infractiunii nu poate avea decat calitatea de invinuit sau inculpat, dupa caz.
Odata cu punerea in miscare a actiunii penale si, mai apoi, odata cu trimiterea sa in judecata, persoana raspunzatoare de producerea accidentului este parte in procesul penal si nu poate avea decat calitatea de inculpat, conform art. 23 din Codul de procedura penala, iar nu aceea de intervenient fortat.
In aceste imprejurari, avand in vedere ca actiunea civila este alaturata actiunii penale in procesul penal, conform art. 14 alin. 2 Cod de procedura penala, angajarea raspunderii inculpatului este primordiala si conditioneaza angajarea raspunderii complementare a asiguratorului, actiunea civila in procesul penal avand ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, conform art. 14 alin. 1 si art. 15 alin. 1 din Cod.
Ca atare, coexistenta unei raspunderi complementare si indirecte pentru fapta altuia, pe temei contractual, asa cum este raspunderea asiguratorului, nu exclude angajarea raspunderii civile a inculpatului, aceasta din urma constituind forma de raspundere principala, de natura delictuala, intemeiata pe dispozitiile art. 998-999 din vechiul Cod civil, potrivit carora "Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara".
Concluzia potrivit careia articolul 54 din Legea nr. 136/1995 este aplicabil doar in cazul actiunii civile exercitata la instanta civila s-a aratat ca este sustinuta fara echivoc si prin faptul ca textul de lege, in partea sa introductiva, face trimitere la stabilirea si efectuarea despagubirii conform art. 43 (in prezent abrogat) si art. 49 din lege, acest din urma text stipuland in mod expres ca "...asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule si tramvaie, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil".
In consecinta, s-a precizat ca angajarea raspunderii asiguratorului, pe taram contractual, nu reprezinta o cauza exoneratoare de raspundere civila a inculpatului, acestuia revenindu-i obligatia principala de reparare integrala a prejudiciului, in conditiile in care asiguratorul raspunde doar in limitele plafonului legal, potrivit art. 53 din Legea asigurarilor.
In sustinerea celor de mai sus, s-a aratat ca articolul 50 din Legea nr. 136/1995 prevede, la randul sau, ca despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri, indiferent de natura procesului derulat, ca fiind civil sau penal.
Mai mult, s-a aratat ca art. 55 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 prevede posibilitatea efectuarii platii de catre asigurator catre asigurat, in cazul in care acesta a despagubit victima, fapt ce intareste concluzia potrivit careia asiguratul, in afara sau in cadrul unui proces civil sau penal, poate efectua plata, in mod voluntar sau ca urmare a obligarii sale prin hotarare judecatoreasca.
S-a retinut, asadar, ca in cadrul unui proces penal, nu este posibila angajarea raspunderii asiguratorului, fara a fi analizate si constatate, in prealabil, conditiile raspunderii civile delictuale in persoana inculpatului, acest fapt presupunand angajarea concomitenta a celor doua forme de raspundere, in caz contrar hotararea pe latura civila nefiind opozabila inculpatului.
Doar astfel se asigura si conservarea dreptului de regres al asiguratorului, solutia contrara putand duce la rediscutarea intinderii despagubirilor in cazul unui nou proces civil, stiut fiind ca hotararea definitiva a instantei penale nu are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile decat cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia, potrivit art. 22 alin. 1 Cod de procedura penala.
Aceasta concluzie s-a aratat ca reiese si din considerentele Deciziei in interesul legii nr. 1/2005, in care se retine ca "in cazul producerii unui accident de circulatie, avand ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a incheiat contract de asigurare obligatorie de raspundere civila, coexista raspunderea civila delictuala, bazata pe art. 998 din anteriorul Cod civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele pagubitoare, cu raspunderea contractuala a asiguratorului, intemeiata pe contractul de asigurare incheiat in conditiile reglementate prin Legea nr. 136/1995".
Ca urmare, in cazul exercitarii actiunii civile la instanta penala, inculpatul urmeaza a raspunde alaturi de asigurator, astfel ca, in cazul in care constituirea de parte civila nu s-ar face si in contradictoriu cu inculpatul, conform art. 14 si 15 din Codul de procedura penala, actiunea civila urmeaza a fi adresata pe cale separata la instanta civila, potrivit art. 19 alin. 1 al aceluiasi cod.
Cat priveste interpretarea art. 55 alin. 1 din Legea nr.136/1995, conform caruia "despagubirile se platesc de catre asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite", s-a aratat ca semnificatia sa este aceea de a stabili destinatia sumelor acordate cu acest titlu, iar nu aceea de a degreva pe asigurat de raspunderea pentru fapta proprie.
Legiuitorul a prevazut, astfel, ca plata despagubirilor se va face in mod nemijlocit persoanelor pagubite, indrituite la acoperirea prejudiciului, iar nu beneficiarilor contractului de asigurare, deoarece dreptul la reparatie se naste in patrimoniul celor pagubiti, iar solutia contrara ar duce la o imbogatire fara just temei in folosul asiguratilor.
De asemenea, s-a precizat ca exista si o a doua ratiune pentru care legiuitorul a optat pentru aceasta solutie, vointa lui fiind aceea de a pune la adapost persoana vatamata de concursul altor creditori ai autorului pagubei, fapt ce rezulta din prevederile art. 55 alin. 2 potrivit carora "despagubirile nu pot fi urmarite de creditorii asiguratului".
Numai in situatia in care persoanele prejudiciate au fost despagubite de catre asigurati, sumele acordate cu acest titlu se achita celor din urma, intrucat au efectuat deja o plata si sunt indreptatiti la recuperarea cheltuielilor efectuate, in virtutea contractului de asigurare, potrivit art. 55 alin. 3 din lege, cu conditia ca despagubirile sa nu fie recuperate conform art. 58.
S-a aratat si ca, prin Decizia in interesul legii nr. 3/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a statuat ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare si supraveghere a asigurarilor, in procesul penal Fondul de protectie a victimelor strazii are calitate de parte responsabila civilmente si poate fi obligat singur, nu in solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate.
Din dispozitivul si considerentele acestei decizii nu rezulta insa ca, in mod similar acestei forme de raspundere, asiguratorul urmeaza a fi obligat in mod exclusiv la plata despagubirilor in procesul penal, de vreme ce problemele de drept care au generat o practica neunitara au fost legate de calitatea procesuala a Fondului si de posibilitatea obligarii sale, in solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor.
Din ansamblul considerentelor Deciziei in interesul legii nr. 3/2010, s-a retinut si ca posibilitatea obligarii Fondului la plata de despagubiri civile in solidar cu inculpatul se exclude, in raport cu prevederile art. 1041 din vechiul Cod civil, care prevedeau ca obligatia solidara nu se prezuma, ci ea trebuie stipulata expres si ca aceasta regula inceteaza numai atunci cand obligatia solidara are loc de drept, in virtutea legii.
Cum in materia raspunderii civile delictuale izvorul obligatiei solidare este dat de dispozitiile art. 1003 din vechiul Cod civil (potrivit carora "atunci cand delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt tinute solidar pentru despagubire"), solutia obligarii Fondului in solidar cu inculpatul la plata despagubirilor civile era in contradictie cu aceste prevederi, astfel ca Decizia in interesul legii nu face decat sa lamureasca acest aspect, fara a se rasfrange asupra raspunderii civile a inculpatului, pentru fapta proprie, reglementata de art. 998-999 din Codul civil.
De altfel, s-a mai precizat ca, dispozitiile art. 3 alin. 4 din Normele privind Fondul de protectie a victimelor strazii, prevad ca Fondul va notifica persoanelor obligate la despagubire faptul ca a fost avizat pentru solutionarea cazului de dauna si, in masura in care acestea au despagubit efectiv persoanele pagubite pentru prejudiciile suferite inainte de finalizarea procedurii de solutionare a dosarului, Fondul va inceta interventia.
Tot astfel s-a aratat ca, desi potrivit art. 11 alin. 1 din Norme, in caz de litigiu drepturile persoanelor pagubite se exercita impotriva Fondului, aceasta dispozitie isi gaseste incidenta exclusiva in materie procesual civila, in procesul penal inculpatul urmand a raspunde la randul sau, in conditiile art. 14 si 15 din Codul de procedura penala si art. 998-999 din Cod civil anterior. De altfel, alineatul 2 al art. 11 din Norme se refera la actiunile in justitie inaintate de persoanele prejudiciate impotriva celor raspunzatori de repararea prejudiciului, or, acest gen de actiuni exced sfera procesului penal, in care, actiunea penala avand caracter oficial, este exercitata de catre procuror.
Mai mult, nu toate sumele reglementate prin aceste dispozitii pot forma obiect al despagubirii din partea Fondului, in acest sens fiind dispozitiile art. 5 din Norme, astfel incat, instituind in mod implicit raspunderea inculpatului cu privire la aceste categorii de daune, autorul reglementarii nu face decat sa dea eficienta prevederilor art. 998-999 Cod civil.
Prin urmare s-a aratat ca, solutionand actiunea civila in procesul penal, instanta penala are posibilitatea angajarii raspunderii civile a Fondului sau asiguratorului de raspundere civila, dupa caz, cu respectarea principiului disponibilitatii, fara ca raspunderea inculpatului pentru fapta proprie sa fie in vreun fel inlaturata.
Aceasta conceptie s-a precizat ca rezulta, de altfel, si din prevederile art. 2224 din noul Cod civil, care dispun ca drepturile tertelor persoane pagubite se exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei, prevederile conform carora asiguratorul poate fi chemat in judecata de persoanele pagubite, in limitele obligatiilor ce ii revin prin contractul de asigurare, fiind aplicabile doar in materie procesual civila.
In cele doua situatii evocate, tinand seama de specificul raporturilor juridice obligationale, s-a mentionat ca nu se poate sustine ideea solidaritatii pasive, obligatia de reparare a prejudiciului care incumba autorului faptei, careia i se alatura obligatia asiguratorului sau Fondului de a raspunde pentru fapta altuia, pe temei contractual sau in baza legii, in scop de protejare a victimei, avand caracterul unor obligatii "in solidum".
O astfel de solidaritate, sustinuta prin unele solutii din practica judiciara, nu poate avea la baza nici prezumtia de solidaritate a codebitorilor, specifica raporturilor comerciale, intrucat asigurarile de viata si de persoane nu constituie fapta de comert decat in ceea ce il priveste pe asigurator, iar aceasta prezumtie "nu se aplica si la necomercianti pentru operatiuni care, incat ii priveste, nu sunt fapte de comert", potrivit art. 42 alin. 3 din fostul Cod comercial.
Dimpotriva, avandu-se in vedere ca potrivit Codului civil anterior solidaritatea nu se prezuma (art. 1041), ori de cate ori intr-un raport juridic obligational exista mai multi debitori indatorati fiecare la plata integrala a datoriei, fara ca solidaritatea sa fie stipulata expres prin vointa partilor sau prevazuta intr-un text de lege, obligatia este "in solidum" si nu solidara.
Obligatiile "in solidum" se aseamana cu solidaritatea pasiva prin faptul ca produc acelasi efect principal: indatorirea fiecarui debitor de a plati datoria in intregime. Ele insa se deosebesc de obligatiile solidare cu pluralitate de debitori, deoarece nu produc efectele secundare ale acestora din urma, efecte ce rezulta din mandatul reciproc de reprezentare dintre codebitori in ce priveste actele de stingere sau micsorare a datoriei, conform art. 1056 din Codul civil anterior.
Din economia dispozitiilor Codului civil anterior si nu numai, s-a retinut ca existenta acestei categorii de obligatii nu poate fi contestata, datorita particularitatilor specifice, dintre care cea mai importanta si definitorie este aceea ca datoria nu se imparte intre cel obligat "in solidum" si debitorul care a cauzat paguba prin propria sa fapta, fata de acesta din urma existand un drept de regres pentru intreaga plata efectuata creditorului.
Acest regres al debitorului nu va mai avea loc in baza solidaritatii, ci in temeiul art. 1108 pct. 3 din vechiul Codul civil, ce reglementeaza subrogarea de plin drept a aceluia care, fiind obligat cu altii, face plata .
Si in cazul contractului de asigurare, ale carui efecte se produc in cadrul unui proces penal, s-a retinut ca, obligatiile asiguratului si asiguratorului au natura unor obligatii "in solidum", fie si in conditiile in care temeiul juridic al raspunderii este unul diferit.
Chiar daca raspunderea asiguratorului este grefata pe contractul de asigurare, iar raspunderea asiguratului are la baza faptul ilicit generator de prejudicii, aceasta nu exclude obligatia "in solidum", cata vreme fiecare din debitori poate fi urmarit pentru acelasi intreg, fara ca la baza acestei obligatii sa existe o datorie unica intre ei sau sa stea reprezentarea mutuala fata de creditor .
Cu alte cuvinte, s-a aratat ca aceasta situatie juridica este caracterizata prin existenta unei pluralitati de legaturi de sine statatoare, din punct de vedere pasiv, care au o natura si o intindere deosebita, iar din punct de vedere activ prin existenta unei singure creante, care indreptateste pretentia la plata intregului, adica exact ceea ce contureaza profilul obligatiei "in solidum".
Plecand de la cele sustinute mai sus, s-a concluzionat ca obligatia persoanei raspunzatoare pentru fapta asiguratului este o obligatie "in solidum", deoarece priveste fapta altuia, si nicidecum fapta proprie, iar ea nu poate fi solidara in lipsa unui text de lege care s-o prevada expres.
Totodata, s-a argumentat ca, spre deosebire de datoriile codebitorilor solidari, care, indiferent de numarul lor, se nasc dintr-o singura sursa, datoriile codebitorilor obligati "in solidum" se nasc din surse diferite, respectiv fapta prejudiciabila a autorului si contractul de asigurare.
Efectul principal al obligatiei "in solidum" se produce si in cazul de fata, in sensul ca, dat fiind caracterul distinct al raporturilor juridice dintre asigurat, pe de o parte, si asigurator si autorul faptei ilicite, asiguratorul care a facut plata integral va putea recupera tot ce a platit de la autorul faptei ilicite, fara a i se putea opune divizarea creantei, ca o consecinta a subrogarii in drepturile creditorului, in conditiile art. 58 din Legea nr. 136/1995 si art. 2210 din noul Cod civil.
In raport de considerentele mai sus amintite, criticile exprimate in recursurile Ministerului Public si asiguratorului de raspundere civila s-au retinut ca intemeiate, sens in care inculpatului a fost obligat la plata despagubirilor civile, alaturi de asigurator, acesta din urma in limitele plafonului legal.


Pronuntata de: Curtea de apel Craiova - Decizia nr 307 din 10.02.2012


Citeşte mai multe despre:    OUG 61/2005    Intervenient fortat    Asigurare    Asigurator    Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova    Raspundere civila delictuala    Legea 136/1995    Solidaritate activa    Solidaritate pasiva    Contract de asigurare    Codebitori    Prezumtia de solidaritate    Noul Cod civil



Comentează: Coexistenta raspunderii civile a inculpatului cu cea a asiguratorului de raspundere civila
Alte Speţe