Asociatii si fundatii reglementate prin O.G. nr. 26/2000. Competenta de solutionare si caile de atac in litigiile determinate de aplicarea ordonantei.

Drept procesual civil. Persoane . Asociatii si fundatii reglementate prin O.G. nr. 26/2000. Competenta de solutionare si caile de atac in litigiile determinate de aplicarea ordonantei.

O.G. nr. 26/2000; art. 11
C.pr,civ.: art. 2 pct. 3

Hotararile judecatoresti de solutionare a litigiilor in legatura cu actele constitutive ale asociatiilor si fundatiilor, sunt supuse recursului, conform art. 11 din O.G. 26/2000 iar nu si apelului, iar competenta de solutionare a recursului revine tribunalului, conform art. 2 pct. 3 C.pr.civ.

Prin actiunea din 1 noiembrie 2002 Compania de Bere Romania SA si Sucursala Timisoara au chemat in judecata pe paratii T.I., R.S.D. si P.E., solicitand sa se constate:
-hotararile Adunarii generale a asociatiei PAS Bere Timisoreana SA cuprinse in procesul �verbal din 2 martie 2002, in intregul lor (ca numar si continut) nu pot produce efecte, fiind nule de drept;
-nulitatea absoluta a actului aditional autentificat sub nr.638 din 5 martie 2002 de notarul public;
-pe cale de consecinta sa se desfiinteze incheierea civila nr.149 din 20 martie 2002 pronuntata in dosarul nr.174/PJ/2002 de judecatoria Timisoara..
Judecatoria Timisoara, prin sentinta civila nr.2097 din 5 martie 2003: a respins exceptiile de tardivitate a introducerii actiunii si lipsei calitatii procesuale active a reclamantelor; a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a reclamantei Sucursala Timisoara a Companiei de Bere Romania S.A.; a respins actiunea civila formulata de aceasta reclamanta impotriva paratilor ca fiind introdusa de o persoana fara capacitate de folosinta; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor si, in consecinta, a respins actiunea formulata de Compania de Bere Romania S.A. impotriva paratilor mai sus aratati, ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate .
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut, in esenta, urmatoarele: potrivit art.2 din Decretul nr.167/1958 nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie, actiunea in nulitate absoluta fiind imprescriptibila; sucursala este o unitate fara personalitate juridica si, nefiind subiect distinct, nu se poate adresa instantei de judecata pentru solutionarea unui litigiu; reclamantele au solicitat constatarea nulitatii unor acte juridice ce emanau de la Asociatia PAS Bere Timisoreana, care nu a fost chemata in judecata, persoanele fizice parate semnand actele contestate in numele asociatiei pe care o reprezentau, nu in nume propriu.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantele, care a fost respins de Tribunalul Timis prin decizia civila nr.1270 A din 26 septembrie 2003, instanta de insusindu-si motivarea de la fond .
Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr.1462 din 23 noiembrie 2004, a admis recursul declarat de reclamante, a casat sentinta Judecatoriei Timisoara si decizia Tribunalului Timis si a trimis cauza aceluiasi tribunal pentru solutionarea recursului declarat impotriva incheierii nr.149 din 20 martie 2002 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr.174/PJ/2002, retinand urmatoarele:
- Asociatia PAS Bere Timisoreana a fost infiintata in temeiul Legii nr.77/1994, privind privatizarea societatilor cu capital de stat, in prezent abrogata, iar solutionarea cererilor privind modificarea actelor constitutive, lichidarea acestor persoane de drept privat se realizeaza in conditiile prevazute de O.G.nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, act normativ ce constituie cadrul legislativ general in acest domeniu;
- controlul legalitatii incheierii se putea realiza numai in cadrul sistemului de control judiciar, nefiind permisa indeplinirea acestei functii procesuale in cadrul unei proceduri de drept comun, intrucat s-ar ajunge ca instanta care a pronuntat hotararea sa-si exercite controlul asupra propriilor hotarari intr-un alt cadru decat cel permis de lege;
- reclamantele vizeaza, in principal, nelegalitatea incheierii nr.149/2002, invocand nevalabilitatea unor acte pe baza carora s-au operat modificari in actele constitutive ale persoanei juridice, situatie in care controlul hotararii de mai sus se realizeaza strict in cadrul caii de atac a recursului reglementat de art.11 din O.G.nr.26/2000 care, desi se refera la procedura constituirii persoanelor juridice, potrivit principiului simetriei actelor juridice, calea de atac se extinde la toate hotararile pronuntate in domeniu, incluzand modificarea actelor constitutive sau lichidarea persoanei juridice.
Tribunalul Timis, investit cu solutionarea recursului declarat de recurentele Compania de Bere Romania S.A. si Sucursala Timisoara impotriva incheierii nr.149/2002, prin incheierea nr.386 /R din 14 aprilie 2005, a dispus inaintarea cauzei la Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea stabilirii naturii juridice si a competentei de solutionare a cererii inregistrate sub nr.24571 din 1 noiembrie 2002 pe rolul Judecatoriei Timisoara.
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul Timis a avut in vedere urmatoarele: O.G. nr.26/2000 prevede structura asociatiilor si fundatiilor precum si o procedura necontencioasa specifica in cazul constituirii, modificarii, dizolvarii si lichidarii asociatiilor si fundatiilor, procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun al procedurilor necontencioase, reprezentat de art.331 � 339 Cod procedura civila; modificarea actelor constitutive ale PAS-urilor nu este supusa de O.U.G nr.88/1997 unor dispozitii derogatorii speciale si se va face conform normelor de drept generale in materie necontencioasa, avand in vedere ca normele de drept speciale sunt de stricta interpretare si aplicare; O.G. nr.26/2000 nu constituie cadrul normativ general in domeniul PAS-urilor; principiul simetriei actelor juridice invocat de Curtea de Apel Timisoara in calificarea actiunii ca recurs nu are aplicabilitate in prezenta cauza.
Competenta de solutionare a recursului declarat impotriva incheierii nr.149/2002 a Judecatoriei Timisoara revine Tribunalului Timis, pentru cele ce succed.
Curtea de Apel Timisoara a calificat corect actiunea reclamantelor ca fiind recurs impotriva incheierii nr.149/2002 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr.174/P.J./2002 deoarece, desi reclamantele incearca sa dea cererii lor caracterul unei actiuni in constatare, intemeiata pe art.111 Cod procedura civila, scopul final vizeaza anularea incheierii sus-mentionate, ce nu se poate realiza decat prin exercitarea unei cai de atac.
Corect a retinut aceeasi curte de apel ca reclamantele, invocand nevalabilitatea unor acte pe baza carora s-au operat modificari in actele constitutive ale persoanei juridice, au vizat nelegalitatea incheierii nr.149/2002, controlul judiciar al acestei hotarari realizandu-se strict in cadrul caii de atac a recursului reglementat de art.11 din O.G.nr.26/2000. Controlul legalitatii incheierii nu se poate realiza decat in cadrul sistemului de control judiciar, nefiind permisa indeplinirea acestei functii procesuale in cadrul unei proceduri de drept comun deoarece s-ar ajunge la situatia ca instanta care a pronuntat hotararea sa-si exercita controlul asupra propriilor hotarari intr-un alt cadru decat cel permis de lege.
Cum, potrivit dispozitiilor art.2 pct.3 Cod procedura civila, tribunalele judeca, ca instante de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, s-a stabilit competenta de solutionare a recursului in favoarea Tribunalului Timis .