Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. (2) lit. c) din Codul de procedura penala

Decizia nr. 229 din 18 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. (2) lit. c) din Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 553 din 22 iunie 2004

[...] Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 279 alin. (2) lit. c) din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Legea 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, dispozitii care prevad ca plangerea prealabila se adreseaza �organului competent sa efectueze urmarirea penala, cand plangerea prealabila este indreptata contra unui judecator, procuror, notar public, militar, judecator si controlor financiar de la camera de conturi judeteana, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele aratate in art. 29 pct. 1�.

Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), potrivit carora: �(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari; (2) Nimeni nu este mai presus de lege�, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3), conform carora: �(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime; (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept; (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil�, precum si ale art. 124 alin. (2), care prevad ca �Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti�.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 279 alin. (2) lit. c) din Codul de procedura penala prin raportare la dispozitiile art. 16 si 21 din Constitutie, republicata, prin Decizia nr. 134 din 23 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 29 aprilie 2004.

Cu acel prilej, respingand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a retinut ca dispozitiile art. 279 alin. (2) lit. c) din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea in fata legii, intrucat �stabilirea unor reguli speciale de competenta dupa calitatea persoanei si a unor reguli de procedura diferite pentru anumite situatii nu reprezinta o incalcare, ci o confirmare a principiului egalitatii, care presupune tratamente juridice deosebite pentru situatii diferite�.

Totodata, Curtea a retinut ca dispozitiile criticate nu ingradesc dreptul de acces liber la justitie, deoarece prin lege pot fi instituite reguli deosebite, in considerarea unor situatii diferite, semnificatia prevederilor inscrise in alin. (2) al art. 21 din Constitutie, republicata, fiind aceea ca �legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social�.
In sfarsit, in cadrul aceleiasi decizii, Curtea a mai statuat ca dispozitiile art. 279 alin. (2) lit. c) din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil [drept garantat de dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie, astfel cum a fost revizuita, text constitutional invocat de altfel de autorii prezentei exceptii de neconstitutionalitate], intrucat �textul criticat nu opreste partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza un proces echitabil�.

Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia adoptata prin decizia citata isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

Curtea mai constata ca dispozitiile art. 279 alin. (2) lit. c) din Codul de procedura penala nu contravin nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentala, contrar celor sustinute de autorii exceptiei. Astfel, stabilirea de catre legiuitor, in temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, a unor reguli speciale de sesizare a organelor judiciare pentru anumite situatii limitativ stabilite de lege nu este de natura sa aduca atingere principiului constitutional ce consacra unicitatea, egalitatea si impartialitatea justitiei, cata vreme aceste reguli se aplica in mod egal tuturor persoanelor aflate in situatii identice sau similare.
[...]