Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 ind. 1 alin. (3) din Codul penal

Decizia nr. 329 din 16 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 ind. 1 alin. (3) din Codul penal publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 988 din 27 octombrie 2004

[...]
Prin Incheierea din 2 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 872/2004, Judecatoria Campulung a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 ind. 1 alin. (3) din Codul penal.

Exceptia a fost ridicata de Constantin Butoiu in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unei plangeri formulate de acesta impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala si de aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ, emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria Campulung.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca procurorul nu este magistrat, in sensul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si, pe cale de consecinta, nu se poate substitui instantei de judecata in aprecierea gradului de pericol social al unei infractiuni . Pronuntarea unei solutii de scoatere de sub urmarire penala este si trebuie sa fie doar atributul judecatorului, care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, republicata, este singurul abilitat sa infaptuiasca acte de justitie. De altfel, textul atacat face trimitere la sanctiunile cu caracter administrativ care, in conformitate cu art. 91 din Codul penal, pot fi aplicate doar de instanta de judecata .

Judecatoria Campulung opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile legale atacate nu contravin principiului inscris in art. 126 alin. (1) din Legea fundamentala, cu atat mai mult cu cat solutiile procurorului nu se bucura de puterea lucrului judecat si, potrivit art. 275 � 278 ind. 1 din Codul de procedura penala, pot fi contestate in fata instantei de judecata .
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

De asemenea, potrivit art. 18 ind. 1 din Legea 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, potrivit Codului de procedura penala, procurorul poate dispune scoaterea de sub urmarire penala in cazurile prevazute de art. 10 lit. a) - e). In conditiile in care lipsa pericolului social concret al unei infractiuni, apreciata potrivit criteriilor stabilite de art. 18 ind. 1 din Codul penal, constituie o cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale de catre procuror sau impiedica exercitarea acesteia in continuare de catre acelasi organ, solutia impusa de textul criticat este fireasca.
Dispozitiile art. 18 ind. 1 alin. (3) din Codul penal nu incalca prevederile art. 126 alin. (1) din Constitutie, republicata, intrucat solutia de netrimitere in judecata pronuntata de reprezentantul Ministerului Public nu se bucura de autoritatea lucrului judecat ca si hotararile judecatoresti. Scoaterea de sub urmarire penala dispusa de procuror poate fi contestata, in conditiile art. 278 ind. 1 din Codul de procedura penala, la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta. In acest mod, accesul liber la justitie, precum si pronuntarea unui act jurisdictional care se bucura de autoritate de lucru judecat sunt pe deplin asigurate.
Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la calitatea de magistrat a procurorului, considera ca procurorii, in calitate de alti magistrati imputerniciti prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare (art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale), indeplinesc o importanta functie judiciara in procesul penal, intrucat intreaga faza a urmaririi penale se desfasoara prin activitatea sau sub supravegherea lor, fara a infaptui insa un act de justitie.
Aplicarea de catre procuror a uneia dintre sanctiunile cu caracter administrativ se face potrivit vointei legiuitorului exprimate chiar in dispozitiile art. 18 ind. 1 alin. (3) din Codul penal. Pe cale de consecinta, procurorul actioneaza in cadrul strict stabilit de lege, fiind respectat astfel principiul legalitatii, prevazut de art. 132 alin. (1) din Constitutie, republicata.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 18 ind. 1 alin. (3) din Codul penal, care au urmatorul continut:

- Art. 18 ind. 1 alin. (3): �In cazul faptelor prevazute in prezentul articol, procurorul sau instanta aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ prevazute in art. 91.�

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (1), potrivit carora �Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege�.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 18 ind. 1 din Codul penal se refera la fapte antisociale care, prin continutul lor concret si prin atingerea minima adusa valorilor sociale ocrotite de legea penala, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni .

Legea a atribuit procurorului competenta de a stabili in concret, in faza de urmarire penala, gradul de pericol social al faptei cercetate, tinand seama de rolul acestuia de aparator al ordinii de drept si de reprezentant al intereselor generale ale societatii, definit prin art. 131 alin. (1) din Constitutie, republicata. In exercitarea acestui rol procurorul poate sa dispuna, in conditiile prevazute de art. 249 alin. (3) coroborat cu art. 11 pct. 1 lit. b) si art. 10 lit. b1) din Codul de procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala a persoanei cercetate pentru comiterea unei fapte penale care intra sub incidenta prevederilor art. 18 ind. 1 din Codul penal si aplicarea fata de faptuitor a unei sanctiuni cu caracter administrativ.
Solutiile pronuntate de procuror in cursul urmaririi penale (incetarea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala si clasarea), fie ca sunt rezolutii sau ordonante, nu constituie insa acte de jurisdictie, ci acte supuse cenzurii instantei de judecata, la plangerea persoanei interesate, potrivit art. 278 ind. 1 din Codul de procedura penala.
In consecinta, nu poate fi primita sustinerea autorului exceptiei in sensul ca, in aplicarea textului de lege atacat, procurorul se substituie instantelor judecatoresti, incalcandu-se in felul acesta prevederile art. 126 alin. (1) din Constitutie, republicata.
[...]