Jurisdictie administrativa speciala. Conditia notificarii prealabile a organului administrativ jurisdictional in cazul renuntarii la calea speciala de

Legea nr.554/2004, art.6 alin. (3)

In situatia in care legea prevede posibilitatea atacarii unui act administrativ si in cadrul unei jurisdictii speciale administrative, iar partea opteaza pentru aceasta cale, ea este datoare fie sa parcurga integral procedura speciala, fie daca hotaraste sa renunte la aceasta procedura, sa notifice intentia sa, in prealabil, organului administrativ jurisdictional. In caz contrar, cererea adresata instantei de contencios, va fi respinsa ca prematura.

S.C.�PMH� SRL Constanta a chemat in judecata Ministerul Finantelor Publice � Agentia Nationala de Administrare Fiscala si Directia Generala a Finantelor Publice Constanta, solicitand anularea actului administrativ fiscal nr.1738 din 19 ianuarie 2005, precum si a titlurilor executorii nr.1223-1236 din 7 februarie 2005, prin care s-au stabilit in sarcina societatii obligatii fiscale de 9.651.616.539 ROL reprezentand majorari si penalitati de intarziere aferente sumelor amanate la plata in baza conventiilor nr.24/2002 si respectiv nr.21/2002, aratand ca a respectat intocmai graficele de esalonare la plata stabilite in baza celor doua conventii, astfel incat urma sa beneficieze de reducerea cu 50% si respectiv 75% a majorarilor si penalitatilor de intarziere aferente obligatiilor restante catre bugetul de stat, respectiv catre bugetul asigurarilor sociale de stat, astfel cum era stabilit in conventii . A mai aratat ca in urma intrarii in vigoare a OG nr.94/2004, aprobata prin Legea nr.507/2004, indeplineste conditiile pentru a beneficia la 31 decembrie 2004 de scutirea la plata majorarilor si penalitatilor de intarziere amanate la plata prin cele doua conventii, astfel incat actul administrativ fiscal din 19 ianuarie 2005 a fost intocmit printr-o interpretare eronata a prevederilor ordonantei.
Prin sentinta civila nr.181 din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel Constanta � Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal a respins ca nefondata exceptia privind prematuritatea actului, invocata de parat, si a admis in parte actiunea, in sensul anularii actului administrativ-fiscal nr.1738 din 19 ianuarie 2005 si al titlurilor executorii nr.1223 � 1236 din 7 februarie 2005.
Instanta a retinut ca, in raport de norma speciala prevazuta de art.174 alin.1 Cod procedura fiscala, societatea nu era obligata sa epuizeze procedura administrativa de contestare, avand dreptul de a se adresa instantei de judecata in vederea realizarii dreptului sau si ca reclamanta a respectat prevederile celor doua conventii incheiate privind conditiile de acordare a inlesnirilor si graficele de esalonare la plata, astfel incat nu se justifica stabilirea majorarilor si penalitatilor de intarziere consemnate in actul administrativ fiscal intocmit la 19 ianuarie 2005.
Directia Generala a Finantelor Publice Constanta si Ministerul Finantelor Publice � Agentia Nationala de Administrare Fiscala au declarat recurs invocand gresita respingere a exceptiei prematuritatii actiunii, in raport de imprejurarea ca reclamanta a formulat contestatie administrativa impotriva actului fiscal, dupa care, fara a astepta epuizarea caii administrative de atac, prin emiterea unei decizii de catre Ministerul Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala, s-a adresat direct instantei, care a dispus anularea actului atacat.
Pe fondul litigiului, recurentii au aratat ca adresa nr.1738 din 19 ianuarie 2005, a carei anulare s-a dispus, nu indeplineste conditiile pentru a fi considerata un act administrativ de autoritate, intrucat prin acea adresa, societatea a fost doar instiintata ca urmeaza sa achite obligatiile bugetare restante, actul fiind asadar, doar o instiintare de plata, conform art.136 Cod procedura fiscala, urmata de emiterea titlurilor executorii.
Recursul este fondat.
Astfel, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.21 alin.4 din Constitutie, potrivit carora jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite si pe prevederile art.174 alin.1 Cod proc. fisc, conform carora contestatia administrativa impotriva actelor fiscale nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale, in conditiile legii.
Instanta de fond a retinut in mod justificat ca procedura administrativa de solutionare a contestatiei formulate impotriva actelor administrative fiscale nu are caracter obligatoriu.
In cauza insa, reclamanta a urmat aceasta procedura, formuland contestatie administrativa, inregistrata sub nr.11232 din 23 februarie 2005, ce a fost transmisa Ministerului Finantelor Publice �Directia Generala Solutionare Contestatii, ca organ administrativ jurisdictional competent sa emita decizie potrivit art.178 alin.1 lit.c Cod proc fisc.
Reclamanta nu a asteptat insa epuizarea procedurii administrative, adresandu-se ulterior cu actiune instantei de contencios administrativ, cerere in care a invocat si dispozitiile Legii nr.554/2004.
Prevederile legii contenciosului administrativ vin in completarea dispozitiilor Codului de procedura fiscala care reglementeaza jurisdictia administrativa speciala, in art.6 alin.3 din Legea nr.554/2004 prevazandu-se posibilitatea pentru partea
care a optat pentru aceasta jurisdictie sa renunte la calea administrativ-jurisdictionala, caz in care va notifica intentia sa organului administrativ - jurisdictional sesizat, ce va emite o decizie care sa ateste aceasta imprejurare.
Reclamanta nu s-a conformat insa acestor dispozitii, sesizand instanta de contencios administrativ fara a notifica acest fapt Ministerului Finantelor Publice ce fusese deja sesizat cu solutionarea procedurii administrative de contestare a actului administrativ fiscal.
Si in ipoteza in care reclamanta, prin contestatia adresata Ministerului Finantelor Publice, a inteles sa opteze pentru efectuarea recursului administrativ prevazut de art.7 alin.2 din Legea nr.554/2004, avea dreptul de a sesiza instanta de judecata de-abia dupa primirea raspunsului sau dupa expirarea termenului de raspuns, ceea ce nu s-a intamplat.
In consecinta, critica privind neefectuarea procedurii prealabile este intemeiata, motiv pentru care Curtea, admitand recursul declarat de parati, a casat sentinta si a respins actiunea ca prematur introdusa.