D-na Lindqvist avea functia de instructoare pentru enoriasii unei parohii din Suedia. In scopul de a-i ajuta pe acestia pentru a obtine confirmarea, a

Situatia de fapt
D-na Lindqvist avea functia de instructoare pentru enoriasii unei parohii din Suedia. In scopul de a-i ajuta pe acestia pentru a obtine confirmarea, a creat pe calculatorul de la domiciliu, pagini de Internet ce contineau informatii despre ea si despre cei 18 colegi ai sai, inclusiv prenumele lor si uneori numele intreg. D-na Lindqvist a descris printre altele functiile ocupate de colegii ei si amanunte despre timpul lor liber in termeni umoristici; in mai multe cazuri a mentionat situatia lor familiala sau numerele lor de telefon.
Institutia publica pentru protectia datelor transmise pe cale informatica din Suedia (Datainspektion) i-a administrat o amenda pe motivul ca a utilizat aceste date personale (inclusiv detalii despre starea de sanatate a uneia dintre colege) in cadrul unui program informatizat fara a face o declaratie personala la Datainspektion.
Instanta superioara in fata careia d-na Lindqvist a facut apel a cerut CJCE sa stabileasca daca infractiunea de care a fost acuzata incalca dispozitiile directivei referitoare la protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste tratamentul datelor cu caracter personal si a liberei circulatii a acestor date . Directiva vizeaza egalizarea nivelului de protectie a drepturilor si libertatilor persoanelor in acest domeniu in statele membre UE.


Dreptul aplicabil
Directiva 95/46/CE vizand protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste tratamentul si libera circulatie a datelor cu caracter personal

Solutia si principiile degajate de CJCE
Curtea constata ca referirea la diverse persoane, pe o pagina de Internet, reprezinta �o procesare a datelor cu caracter personal, automatizata in tot sau in parte�. Pe de alta parte, in cazul in care este mentionata starea de sanatate a unei persoane este vorba de o procesare de date referitoare la sanatatea unei persoane, in sensul directivei din 1995.
Aceasta procesare de date personale nu intra nici in categoria de activitati avand ca obiect securitatea publica, nici in categoria activitatilor exclusiv personale sau domestice, care sunt in afara sferei de aplicare a directivei.
Curtea constata de asemenea ca directiva prevede si reguli specifice ce vizeaza asigurarea de catre statele membre a transferului de date cu caracter personal catre statele terte. Avand in vedere stadiul de dezvoltare al Internetului in perioada in care a fost elaborata directiva si a absentei criteriilor aplicabile utilizarii Internetului, Curtea considera ca legislatorul comunitar nu avea intentia de a include in notiunea de �transfer de date catre o tara terta�, inscrierea de date pe o pagina de Internet, chiar daca acestea sunt accesibile unor persoane din state terte.
Dispozitiile directivei, prin ele insele, nu contin dispozitii contrare libertatii de exprimare sau altor drepturi fundamentale. Autoritatile si jurisdictiile nationale insarcinate cu aplicarea legislatiei interne ce transpune directiva, trebuie sa asigure echilibrul intre drepturile si interesele in cauza.

Evaluare
a) Ideea ce se poate degaja din analiza acestei decizii a CJCE este ca in cazul transpunerii unei directive in dreptul intern, autoritatile statului membru respectiv trebuie sa asigure echilibrul intre drepturile si interesele in cauza in cazul aplicarii dreptului intern ce transpune respectiva directiva.
In speta dispozitiile directivei 95/46/CE vizand protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste tratamentul si libera circulatie a datelor cu caracter personal nu trebuie interpretate astfel incat sa aduca atingere libertatii de exprimare sau altor drepturi fundamentale.

b) In dreptul intern roman, protectia persoanelor fizice fata de prelucrarea datelor cu caracter personal este reglementata prin Legea nr. 677/2001 (in sensul articolului 3 al acestei legi, �prelucrarea datelor cu caracter personal� fiind definita ca �orice operatiune sau set de operatiuni care se efectueaza asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, inregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvaluirea catre terti prin transmitere, diseminare sau in orice alt mod, alaturarea ori combinarea, blocarea, stergerea sau distrugerea�) In acest sens, apreciem utila examinarea dispozitiilor acestei legi prin raport cu solutia jurisprudentiala referitoare la asigurarea �echilibrului de interese�.

10. Cazul: Oficiul de armonizare a pietei interne (marci, desene si modele) c. Wm. Wrigley Jr. Company, 23 octombrie 2003

Situatia de fapt
In martie 1996 Wrigley a cerut Oficiului de armonizare a pietei interne (OAPI) inregistrarea sintagmei �Doublemint� ca marca la nivel comunitar pentru gumele de mestecat. OAPI a respins aceasta cerere pe motiv ca acest cuvant descrie caracteristici ale produsului si nu poate fi inregistrata ca marca, in conformitate cu legislatia comunitara . Wrigley a formulat un recurs contra acestei decizii in fata Tribunalului de Prima Instanta a Comunitatilor Europene.
Prin decizia din 31 ianuarie, Tribunalul a anulat decizia OAPI constatand ca sintagma �Doublemint� nu este exclusiv descriptiva, tocmai pentru ca aceasta combinatie �double� si �mint� poate avea doua semnificatii distincte: de doua ori mai multa menta sau ca avand savoarea a doua tipuri de menta. In plus, Tribunalul a stabilit ca termenul �mint�este un termen generic ce include mai multe tipuri de menta. Deci Tribunalul a decis ca semnificatiile sintagmei �Doublemint�priveaza acest insemn de orice functie descriptiva si sintagma poate fi inregistrata ca si marca . OAPI a atacat aceasta decizie la CJCE.

Dreptul aplicabil
Regulamentul nr. 40/94

Solutia si principiile degajate de CJCE
Curtea reaminteste ca, prin interzicerea inregistrarii ca marca la nivel comunitar a insemnelor ce pot desmna caracteristicile produsului vizat, dreptul comunitar urmareste interesul general, conform caruia orice insemn sau indicator descriptiv poate fi folosit in mod liber de catre toti utilizatorii.
Unui insemn verbal trebuie sa i se refuze inregistrarea daca, macar in una din semnificatiile sale potentiale, desemneaza o caracteristica a produsului sau serviciului in cauza.
Curtea considera ca sintagma �Doublemint� nu poate fi calificata exclusiv descriptiva si deci poate fi inregistrata ca marca la nivel comunitar. Refuzand inregistrarea �Doublemint�, Tribunalul nu a verificat daca aceasta sintagma este susceptibila de a fi utilizata de operatorii economici pentru a desemna o caracteristica a produselor sau serviciilor lor.
In consecinta Curtea anuleaza hotararea Tribunalului si ii retrimite acestuia cazul pentru a statua conform acestei interpretari.

Evaluare
Legislatia romana contine acest criteriu conform caruia un insemn nu poate fi inregistrat ca marca in cazul in care poate fi utilizat de agentii economici pentru a desemna anumite caracteristici ale produselor sau serviciilor lor. Este vorba de Legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, care in art. 5 prevede: �Sunt excluse de la protectie si nu pot fi inregistrate: (�) d) marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicatii putand servi in comert pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, originea geografica sau timpul fabricarii produsului ori prestarii serviciului sau alte caracteristici ale acestora; �
Trebuie tinut insa cont si de interpretarile Curtii in aceasta materie, interpretari ce sunt de natura a clarifica sensul prevederilor tratatului.