Doamna Webb a fost angajata de EMO pentru un termen nedeterminat, in timp ce o alta angajata era in concediu de maternitate

Situatia de fapt
Doamna Webb a fost angajata de EMO pentru un termen nedeterminat, in timp ce o alta angajata era in concediu de maternitate. A fost concediata cand a aflat ca ea insasi era insarcinata. Camera Lorzilor a trebuit sa se pronunte cu privire la faptul daca EMO era indreptatit sa o concedieze pe dna Webb. Curtea trebuia, astfel, sa se pronunte asupra faptului daca Sex Discrimination Act din 1975 poate fi interpretat astfel incat sa fie conform cu Directiva nr.76\207.

Dreptul aplicabil
Directiva nr.76\207

Solutia si principiile degajate de CJCE
Potrivit CJCE, Marea Britanie este cea care trebuie sa interpreteze legislatia interna in orice domeniu acoperit de directive comunitare, astfel incat sa fie compatibila cu interpretarea directivei data de CJCE, daca acest lucru poate fi facut fara a se ajunge la distorsionarea intelesului legislatiei nationale.

Evaluare
CJCE a fost de parere ca faptul de a concedia a angajata insarcinata care fusese recrutata pentru o perioada nedeterminata, chiar daca pentru a inlocui o angajata in concediu de maternitate, reprezinta o incalcare a Directivei nr.76\207. Camera Lorzilor a aplicat si interpretat legea interna in conformitate cu Directiva.
Astfel, aceasta cauza reprezinta o afirmatie clara a Camerei Lorzilor cu privire la datoria instantelor Marii Britanii de a da efect unei legi comunitare atunci cand interpreteaza una interna. Cauza Webb a aparut dupa Marleasing si are o solutie diferita fata de cea din Duke vs. Reliance Systems (House of Lords, 1988) care sustinea ca ar distorsiona intelesul Sex Discrimination Act (1975), daca s-ar interpreta astfel incat sa se dea efect Directivei nr.76\207.
CJCE a sustinut, deci, abordarea liberala, in defavoarea celei statutare, prezente in cazul Marleasing. In Centrosteel Srl vs. Adipol GmbH (Cazul C-456\98), CJCE a afirmat ca instanta nationala este obligata, atunci cand aplica legea interna, anterioara sau posterioara directivei respective, sa interpreteze acele dispozitii de drept intern, pe cat posibil in lumina literei si spiritului directivei, astfel incat acele prevederi sa fie conforme cu rezultatul urmarit de directiva. In cazurile Oceano Grupo Editorial SA vs. Quintero (Cazul C-240\98) si Salvat Editores SaA vs. Prades (Cazul C-244\98), CJCE a reiterat acest rationament, adaugand ca cerinta de interpretare in conformitate cu directiva solicita instantei nationale sa favorizeze interpretarea care i-ar permite sa-si decline competenta conferita printr-o prevedere contractuala discriminatorie (unfair).
Concluzia care reiese din speta Webb este aceea ca instantele nationale sunt cele care decid in fiecare caz in parte daca este posibil sa interpreteze legea nationala pentru a fi in acord cu directiva sau daca interpretarea ar distorsiona sensul legii nationale.