Raporturi de drept privat cu elemente de extraneitate Competenta de solutionare a litigiului.

Competenta de solutionare a unui litigiu cu elemente de extraneitate in care reclamantul, victima unui accident de circulatie, domiciliaza in Romania, iar efectele accidentului continua sa-i afecteze starea sanatatii,

apartine, potrivit art. 149 pct 5 din Legea 105/1992 si art. 7 lit.b din Legea 187/2003, instantei romane.
Determinarea legii aplicabile aceluiasi litigiu se realizeaza conform art. 3 din Legea 105/1992, pe baza calificarii stabilite de legea romana cu privire la raportul juridic dedus judecatii.
***
La 25 iunie 2002, reclamantul O.O.V., prin mandatar O.V., a chemat in judecata pe parata Lansforsakringsbolagens AB LF Insurance Company Ltd (in prezent Lansforsakringar Sak), prin mandatar S.C. Avus International S.R.L., solicitand obligarea acesteia la plata unor despagubiri de 1.000.000 $, din care 300.000 $ pentru prejudicii patrimoniale si 700.000 $ daune morale.

In motivarea cererii intemeiate pe art.998-999 si art.1000 alin.1 C.civ. si art.109 si art.112 C.pr.civ., reclamantul a sustinut ca:
- la 17 decembrie 1999, calatorind in Polonia cu un autoturism condus de un cetatean suedez, a fost victima unui grav accident de circulatie;
- evenimentul rutier mentionat i-a vatamat sanatatea (pierderea vederii la ochiul stang si capacitatii functionale a mainii stangi, afectarea memoriei, deplasare greoaie, doar cu ajutorul carjei si permanenta nevoie de ajutor, fiindu-i imposibil sa se autointretina);
- practic, accidentul rutier l-a transformat dintr-un sportiv de performanta si viitor medic neurochirurg intr-un infirm pe viata;
- autorul accidentului, care si-a pierdut viata in acelasi eveniment, detinea o asigurare de raspundere civila auto emisa de societatea parata.

La 17 aprilie 2003, reclamantul si-a majorat pretentiile la 2.441.615 $, suma compusa din cheltuielile pentru hrana (132.000 $), imbracaminte (55.000 $), intretinere locuinta (198.000 $) si abonamente internet (236.940 $), telefon (13.200 $), T.V. (2640 $) si radio (1.980 $), toate calculate pe timp de 55 de ani, costul unei locuinte (160.000 $), dotarilor interioare corespunzatoare (118.865 $), unui computer portabil (2.200 $), unui autoturism Mercedes Benz ML 400 CDI (126.768 $), carburantilor si lubrefiantilor necesari acestui autovehicul pe timp de 55 de ani (168.000 $), a doua interventii chirurgicale in S.U.A. (225.000 $), medicatiei si asigurarilor de sanatate pe timp de 55 de ani (257.000 $), precum si al unui insotitor pe aceeasi perioada (990.000 $).

Tribunalul Bucuresti - sectia a IV-a civila, prin sentinta nr.520 din 6 iunie 2003, a constatat depusa in termen cererea completatoare si a admis in parte actiunea, obligand-o pe parata sa-i plateasca reclamantului 40.000.000 lei despagubiri (prejudicii patrimoniale si daune morale) si 2.137.213 lei cheltuieli de judecata, retinand ca:
- in accidentul de circulatie produs in Polonia de catre un cetatean suedez, care incheiase o polita de asigurare cu parata, reclamantul a suferit prejudicii materiale si morale greu de apreciat din punct de vedere pecuniar;
- potrivit art.43 si 45 din Legea nr.105/1992, societatea suedeza parata este recunoscuta de plin drept in Romania si isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii in conditiile stabilite de legea romana referitoare la exercitarea activitatii de asigurari;
- deoarece reclamantul nu s-a indreptat impotriva mostenitorilor persoanei vinovate de producerea accidentului, potrivit art.58 din Legea nr.136/1995, asiguratorul nu poate fi obligat la despagubiri in locul acelei persoane;
- pe de alta parte, asiguratorul nu poate avea calitatea de parte responsabila civilmente, conform art.1000 alin.1 C.civ., raspunderea sa fiind limitata de art.53 din Legea nr.136/1995;
- textul mentionat si H.G. nr.106/1998 (valabila in momentul producerii accidentului) stabilesc la 40.000.000 lei nivelul maxim al despagubirilor ce pot fi acordate pentru o persoana in cazul producerii vatamarii corporale sau decesului, suma care include si prejudiciul cu caracter nepatrimonial, respectiv daunele morale.
Curtea de Apel Bucuresti - sectia a IV-a civila, prin decizia nr.1135 din 8 iunie 2004, a admis apelul declarat de reclamant si a schimbat in parte sentinta, obligand-o pe parata sa-i plateasca apelantului 32.4000 $ daune materiale si 700.000 $ daune morale sau echivalentul in lei al acestor sume, precum si 26.090.910 lei cheltuieli de judecata la cele doua faze procesuale.

S-a retinut ca:
- potrivit art.149 pct.5 din Legea nr.105/1992 si art.7 lit.b din Legea 187/2003 , instanta romana este competenta sa solutioneze acest litigiu cu elemente de extraneitate deoarece reclamantul domiciliaza in Romania, iar efectele accidentului de circulatie continua sa-i afecteze starea sanatatii;
- determinarea legii aplicabile aceluiasi litigiu se realizeaza conform art.3 din Legea nr.105/1992, pe baza calificarii stabilite de legea romana cu privire la raportul juridic dedus judecatii;
- in speta, potrivit legii romane, este vorba despre un raport in materia asigurarii de raspundere civila fata de terte persoane pentru vatamare corporala produsa printr-un accident de circulatie;
- drept consecinta, conform art.4 si art.103 lit.d din Legea 105/1992 , se aplica legea suedeza, care nu face retrimitere la legea romana, ci prevede ca este operanta oricarei daune produse unui cetatean apartinand unei tari din spatiul economic european, pe o ruta ce leaga doua asemenea tari;
- deoarece societatea suedeza de asigurare nu isi desfasoara activitatea in Romania si nu are filiale pe teritoriul aceleiasi tari, in cauza nu sunt incidente prevederile art.40-46 (inclusiv ale art.41 alin.3 si art.45) din Legea nr.105/1992 si nici dispozitiile Legii nr.136/1995 (cum gresit a considerat prima instanta);
- pe de alta parte, deoarece nu se discuta existenta actului ilicit cauzator de prejudiciu, aspect definitiv transat de Procuratura raionala Grifino prin hotararea din 24 aprilie 2000, de incetare a anchetei, solicitandu-se exclusiv despagubiri, in speta nu sunt operante art.107 si 108 din Legea nr.105/1992;
- stabilirea competentei in favoarea instantei romane si aplicarea legii suedeze nu sunt contrare Conventiei de Carte Verde, care, potrivit art.7, da posibilitate biroului de gestionare roman sa actioneze in interesul biroului platitor suedez, in conformitate cu legislatia din propria tara;
- legea suedeza (al carei continut a fost stabilit conform art.7 din Legea nr.105/1992) prevede ca din asigurarea de raspundere civila a unui autovehicul, despagubirea pentru unul si acelasi accident nu poate depasi 300.000.000 coroane suedeze, exclusiv dobanda si costurile procedurilor legale;
- reclamantul a dovedit necesitatea unei interventii chirurgicale in strainatate, precum si costul estimativ al acestei operatii (32.400 $) dar nu si pretentiile de 100.000 $ referitoare la o alta asemenea interventie;
- leziunile consecutive accidentului rutier au pus in pericol viata reclamantului si i-au produs o infirmitate fizica si psihica permanenta, acesta incadrandu-se in gradul I de invaliditate si avand nevoie de un insotitor pentru necesitatile vitale;
- prejudiciul de agrement suferit de reclamant consta in pierderea posibilitatilor de imbogatire spirituala, divertisment, destindere si participare la viata sociala si beneficiile unei asemenea participari;
- acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor daune morale, al caror cuantum se va stabili in functie de limita maxima a despagubirilor, suma deja platita de societatea de asigurare pentru interventiile chirurgicale efectuate in Polonia si transportul reclamantului in Romania, precum si de posibilitatile sale de a-l compensa;
- referitor la cheltuielile de judecata, reclamantul a dovedit cu acte justificative doar suma de 26.090.910 lei, nu si cheltuieli de transport, hrana si diurna;
- reactualizarea acestor cheltuieli se va realiza, potrivit art.3712 alin.3 C.pr.civ., de catre executorul judecatoresc, la data punerii in executare a hotararii.

Parata si reclamantul au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotarari, in sensul respingerii apelului partii adverse, cu mentinerea solutiei primei instante si, respectiv, majorarii despagubirilor si cheltuielilor de judecata .
In motivarea recursului, intemeiat pe art.304 pct.9 C.pr.civ., parata a sustinut ca in speta era aplicabila Legea 136/1995 si nu legea suedeza deoarece:
- reclamantul are calitatea de tert pagubit, fiind victima unui accident rutier, fapt juridic ilicit, care da nastere unor obligatii extracontractuale in cadrul raspunderii civile delictuale;
- actiunea dedusa judecatii este intemeiata pe art.998 si urm. si art.1000 alin.1 C.civ., iar nu pe contractul de asigurare, conform art.969 C.civ.;
- art.103 lit.d din Legea nr.105/1992, invocat de instanta intermediara in argumentarea aplicarii legii suedeze, se refera la contractele de asigurare impotriva riscurilor, deci este irelevant intr-o cauza intemeiata pe raspunderea civila delictuala;
- atata timp cat consecintele evenimentului rutier, in cea mai mare parte, s-au produs si se produc in Romania, potrivit art.107 si 108 din Legea nr.105/1992, legea romana prevaleaza asupra legii poloneze, inclusiv cu privire la cauzele de limitare sau exonerare de raspundere;
- pe de alta parte, in temeiul art.2 alin.2, art.43 si art.163 din Legea 105/1992 , societatea asiguratoare suedeza beneficiaza de un regim juridic similar celui al societatilor de asigurare romanesti, ceea ce impune limitarea raspunderii sale, conform art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 si H.G. nr.906/1998 (in vigoare la data producerii evenimentului);
- Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si alte instante au considerat, in spete asemanatoare, ca societatile de asigurare straine raspund in aceleasi limite ca si asiguratorii romani.
La randul sau, reclamantul si-a intemeiat recursul pe art.304 pct.10 Codul de procedura civila si art.6 din C.E.D.O., sustinand ca instanta de apel a ignorat probele administrate in cauza prin care a dovedit ca prejudiciul material si cheltuielile de judecata au o intindere mult mai mare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - sectia civila a scos cauza de pe rol si a trimis-o spre solutionare Curtii de Apel Bucuresti, conform art.II alin.1-4 din Legea nr.219/2005.
Curtea de Apel Bucuresti - sectia a IX-a civila, prin decizia nr.255 din 22 noiembrie 2005, si-a declinat competenta in favoarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pe considerentul ca valoarea obiectului pretentiilor reclamantului depaseste 7 miliarde de lei.

Criticile formulate de recurenta parata sunt nefondate deoarece:
- prezentul litigiu are ca obiect raporturi de drept privat cu elemente de extraneitate, deci este supus Legi 105/1992 ;
- parata, societatea suedeza care a asigurat pe autoarea accidentului rutier de raspundere civila pentru eventualele pagube produse prin asemenea evenimente, nu contesta competenta instantelor judecatoresti romanesti, ci sustine ca fiind vorba despre pretentii ce decurg dintr-un fapt juridic ilicit, in speta ar fi aplicabila legea romana si, oricum, beneficiaza de un regim juridic similar celui al societatilor de asigurare romanesti, conform reglementarii interne precitate a raporturilor de drept international privat (art.108 rap. la art.107 lit.b-h si, respectiv, art.2 alin.2, art.43 si art.163);
- pentru repararea prejudiciului cauzat prin accidentul produs de autoturismul condus de persoana asigurata de parata, reclamantul s-a indreptat insa direct impotriva asiguratorului, intemeindu-si pretentiile pe art.998 si art.1000 alin.1 C.civ. (text referitor, intre altele, la raspunderea pentru lucruri);
- in speta nu se discuta asadar vreunul din aspectele prevazute de art.107 lit.b-h din Legea nr.105/1992 (cum sustine recurenta parata), ci raspunderea asiguratorului (pentru pagubele cauzate unei terte persoane prin accidentul rutier produs de autoturismul condus de persoana asigurata si decedata in acelasi eveniment), care deriva din polita de asigurare;
- pe de alta parte, societatea suedeza parata nu isi desfasoara activitatea in Romania, astfel ca nu beneficiaza de prevederile art.45 din Legea nr.105/1992, iar potrivit art.40 alin.1, art.41 alin.1 si art.42 lit.f din aceeasi lege, statutul ei organic (inclusiv raspunderea fata de terti) este reglementat de legea suedeza;
- drept consecinta, instanta de apel a calificat corect raportul juridic din cauza si, ca atare, conform art.3 si art.103 lit.d din Legea nr.105/1992, a aplicat de asemenea corect legea suedeza privind daunele produse in circulatia auto, care nu retrimite la dreptul roman;
- nefiind pronuntate de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie ori de Sectia civila a aceleiasi instante, hotararile judecatoresti invocate de recurenta parata nu sunt obligatorii si nici nu impun o eventuala schimbare a jurisprudentei, conform art.24 din legea nr.304/2004.
Dimpotriva, recursul declarat de reclamant este fondat deoarece:
- prin probele administrate in cauza, reclamantul (nascut in anul 1975, sportiv licentiat de Federatia Romana de Volei si absolvent diplomat al unei cunoscute facultati de medicina) a dovedit ca leziunile produse in accidentul rutier din 17 decembrie 1999 au determinat pierderea capacitatii sale de munca, in totalitate si incadrarea permanenta in gradul I de invaliditate, care impune prezenta unui insotitor pentru satisfacerea necesitatilor vitale.;
- de asemenea, reclamantul a dovedit ca aceleasi leziuni traumatice au necesitat si necesita in continuare ingrijiri medicale, respectiv tratamente de intretinere (permanent) si recuperator (periodic), pe o perioada nedeterminata, precum si o alimentatie ce se va stabili de medicul nutritionist, posibila doar cu ajutorul unui apart special de deschidere a arcadelor dentare;
- din incheierile de sedinta si inscrisurile depuse la instanta de apel (filele 187-201) rezulta ca tatal reclamantului, in calitate de mandatar al acestuia, a fost prezent in Bucuresti la 15 termene de judecata, iar cheltuielile necesitate de aceste deplasari (de la localitatea de domiciliu, situata la peste 400 km. distanta), precum si de transportul recurentului pentru efectuarea expertizei medico-legale depasesc suma acordata de curtea de apel (26.090.910 lei);
- probele mentionate evidentiaza dimensiunile prejudiciului suferit de reclamantul recurent (care nu mai poate realiza venituri conform pregatirii sale si are nevoie de ingrijiri medicale, alimentatie deosebita si un insotitor), precum si costurile ocazionate de proces, astfel ca sunt hotaratoare pentru solutionarea cererilor referitoare la despagubirile materiale si cheltuielile de judecata .
Asa fiind, conform art.312 alin.1-3 C.pr.civ., recursul declarat de reclamant va fi admis, in sensul modificarii partiale a hotararii atacate si obligarii paratei, prin mandatar, la plata unei prestatii periodice lunare, pe tot timpul vietii recurentului, cu incepere de la data introducerii actiunii, fara ca despagubirea totala sa depaseasca plafonul de 300.000.000 coroane suedeze, prevazut de Sectiunea 14 alin.1 din Legea (suedeza) privind daunele produse in circulatia auto.
La stabilirea cuantumului prestatiei periodice acordate reclamantului s-au avut in vedere orientativ, nevoile acestuia, conditiile sale de viata pana in momentul producerii accidentului precum si preturile actuale din Romania, in general, si din localitatea de domiciliu .
In sfarsit, au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotararii atacate si a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de parata, care a fost obligata sa-i plateasca reclamantului 103.365.000 lei cheltuieli de judecata pentru toate instantele