Prin sentinta nr. 327 din 20 octombrie 2015 a Curtii de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, a fost condamnat inculpatul A., avocat, pentru comiterea infractiunii de insusire a bunului gasit prevazuta in art. 216 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 luni inchisoare.
In conformitate cu prevederile art. 81 si art. 82 C. pen. anterior, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 3 luni.
A admis actiunea civila formulata de catre partea civila societatea B. Ungaria si, conform art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a dispus obligarea inculpatului, in solidar cu partea responsabila civilmente Cabinet de Avocat A., la plata despagubirilor in cuantum de 34.130,27 euro - sau echivalentul in lei la data platii plus dobanda legala incepand cu data de 6 august 2013 si pana la zi.
Pentru a se pronunta astfel, curtea de apel a constatat ca la 19 iulie 2013 a fost emisa, de catre partea civila, o factura catre filiala societatii din Slovacia insa, din eroare, plata acestei facturi si virarea sumei de 34.130,27 euro a avut loc in contul deschis la Banca C. pe numele Cabinetului de Avocat A. al carui imputernicit este inculpatul.
Analiza actelor depuse de catre partea civila a aratat ca plata s-a facut din eroare in alt cont decat cel al beneficiarului facturii, care era D. Slovacia.
Deosebit de elocvente in sustinerea acestei afirmatii au fost continutul facturii din 19 iulie 2013 privind plata materie prima pentru fabricarea de spuma din polistiren expandat, extrasul de cont (ce atesta ca suma aferenta acelei facturi - 34.130,27 euro a fost virata in contul Cabinetului de Avocat A.) si adeverinta de transfer valutar.
Desi partea civila a sesizat eroarea si a incunostintat unitatea bancara, tranzactia nu a mai putut fi anulata.
Unitatea bancara din Romania l-a incunostintat pe inculpat despre acest incident, fapt ce l-a determinat pe acesta ca la data de 30 iulie 2013 sa deschida un nou cont bancar pe numele Cabinetului de Avocat A., in conditiile in care vechiul cont bancar era inchis la data de 26 iulie 2013 si sa dispuna transferul sumei totale de 33.800 euro la datele de 31 iulie si 19 august 2013 in conturile personale detinute la Banca E. si Banca F.
In drept, fapta inculpatului, care ajungand in posesia sumei de 34.130,27 euro ce din eroare a fost virata de persoana vatamata societatea B. Ungaria in contul deschis la Banca C. pe numele Cabinetului de Avocat A., al carui titular era inculpatul, nu a restituit-o pana in prezent, insusind-o pe nedrept, prin aceasta cauzandu-se un prejudiciu persoanei vatamate, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de insusire a bunului gasit sau ajuns din eroare la faptuitor prevazuta in art. 216 alin. (2) C. pen. anterior.
Fapta a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege - respectiv intentie directa - inculpatul avand reprezentarea clara a faptului ca nu era beneficiarul real al acestei sume si, cu toate acestea, si-a insusit si apoi a dispus pe nedrept de aceasta.
Legiuitorul a prevazut in alin. (2) al art. 216 C. pen. anterior varianta bunului ajuns din eroare in posesia faptuitorului, vizandu-se situatia de remitere a unui bun din cauza unei confuzii, asa cum este cazul si in prezenta cauza.
Infractiunea, contrar celor sustinute de aparatorul ales al inculpatului, subzista, deoarece inculpatul a avut reprezentarea clara a faptului ca, nemaiavand din cursul anului 2009 niciun fel de raport juridic cu partea civila, aceasta nu avea niciun motiv sa-i vireze in cont vreo suma de bani . Ca lucrurile stau de o atare maniera rezida si din faptul ca la momentul virarii sumei de bani inculpatul nici macar nu mai avea cont deschis la Banca C., deschizand un astfel de cont doar dupa ce a fost incunostintat ca, din eroare, i-a fost virata o suma de bani .
Atitudinea ilicita a inculpatului a reiesit si din faptul ca acesta si-a transferat apoi, in transe, sume de bani in conturile personale deschise la alte banci, facand practic imposibila recuperarea sumei insusite pe nedrept.
Sigur ca activitatea inculpatului se putea circumscrie sau isi gasea ecou si in legislatia civila - plata nedatorata, insa acest lucru nu l-a exonerat de raspundere penala, in contextul in care sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 216 alin. (2) C. pen. anterior.
Facand aplicarea globala a legii penale mai favorabile, potrivit Deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale, curtea de apel a constatat ca, in ansamblu, vechiul Cod penal este legea mai favorabila in cauza concreta dedusa judecatii, deoarece limitele de pedeapsa au fost identice in ambele legi penale analizate, insa vechiul Cod penal permite alte modalitati de individualizare a pedepselor, mai favorabile inculpatului.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel inculpatul, criticand solutia ca netemeinica si nelegala si solicitand, intre altele, achitarea in temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege.
Inculpatul a solicitat Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa constate ca art. 243 alin. (2) C. pen. sanctioneaza insusirea unui bun mobil ce apartinea altuia, ajuns din eroare sau in mod fortuit in posesia faptuitorului; or, o suma de bani ajunsa prin virament bancar in posesia faptuitorului nu echivaleaza cu notiunea de bun mobil.
In realitate, a aratat inculpatul, in cauza este incidenta institutia platii nedatorate, prevazuta in art. 1341 C. civ.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, analizand apelul atat prin prisma criticilor formulate, cat si din oficiu, constata, in principal, urmatoarele:
In ceea ce priveste fondul cauzei, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca obiectul material al infractiunii de insusire a bunului gasit este orice bun susceptibil de a fi eventual pierdut sau predat din eroare altei persoane decat adevaratul destinatar.
In speta, inculpatul a refuzat sa restituie o suma de bani care a ajuns din eroare in contul sau.
Critica inculpatului ca banii in moneda electronica nu pot constitui obiect material al acestei infractiuni ``pentru ca nu sunt palpabili`` este nefondata. Atat prin prisma legii civile, cat si a legii penale, banii reprezinta bunuri mobile. Este adevarat ca in speta nu este vorba despre o suma de bani remisa in materialitatea ei, ci de o suma aflata intr-un cont bancar, insa textul de lege nu face distinctie, referindu-se doar la un bun mobil si, atata vreme cat acest bun este susceptibil de a ajunge din eroare la alta persoana decat adevaratul destinatar, conditia privind obiectul material este indeplinita.
Prin ``insusirea`` bunului de catre cel la care a ajuns din eroare se intelege efectuarea vreunui act patrimonial care implica luarea in stapanire a bunului: consumare, transformare, instrainare, distrugere etc.
Asa cum rezulta din probele administrate in cauza, plata s-a facut de catre partea civila la 19 iulie 2013.
La 30 iulie 2013, reprezentantii unitatii bancare din Romania l-au anuntat pe inculpat despre faptul ca sunt in imposibilitatea de a-i vira o suma de bani, intrucat contul biroului de avocatura este inchis din 26 iulie 2013, motiv pentru care inculpatul a deschis un nou cont bancar la aceeasi unitate bancara pe numele cabinetului de avocatura pentru a putea primi suma de bani, cont din care a transferat suma de 33.800 euro, in conturile personale detinute la alte doua banci. Ca atare, in cauza inculpatul si-a insusit la 31 iulie 2013, respectiv 19 august 2013 o suma de bani ajunsa din eroare in contul cabinetului de avocatura si despre care cunostea ca nu-i apartine, in conturile personale.
In cazul variantei ajungerii bunului din eroare in posesia altuia, pentru intregirea laturii obiective este necesara indeplinirea unei cerinte esentiale, si anume ca insusirea sa se faca ``fara drept .`` Inculpatul a invocat faptul ca intre el si partea civila a existat o colaborare in anul 2009, iar aceasta suma putea reprezenta o plata pentru servicii trecute sau o plata pentru viitoare servicii . In cauza se poate retine indeplinirea cerintei esentiale atasate elementului material, deoarece existenta unei relatii comerciale, in urma cu 4 ani, in care ambele parti si-au respectat obligatiile asumate nu il indreptatea pe inculpat sa creada ca suma primita era o plata pentru servicii prestate si cu atat mai putin pentru servicii viitoare, ce nu fusesera contractate. De altfel, inculpatul a fost instiintat de catre banca despre faptul ca suma a ajuns din eroare in contul sau, dar acesta a refuzat sa o restituie.
Inculpatul a invocat faptul ca cele retinute reprezinta un litigiu civil, incidenta fiind institutia platii nedatorate, motiv pentru care infractiunea de insusire a bunului gasit nu poate fi retinuta. In primul rand, aspectul ca anumite fapte pot face obiectul unui litigiu civil nu poate exclude posibilitatea indeplinirii conditiilor de tipicitate pentru retinerea unei infractiuni (furt, inselaciune, abuz de incredere). In al doilea rand, simplul fapt ca suma de bani a ajuns in contul inculpatului nu conduce la consumarea infractiunii de insusire a bunului gasit. La acel moment se putea vorbi, intr-adevar, de o plata nedatorata. Faptul ca ulterior inculpatul a refuzat sa restituie suma ajunsa in contul sau din eroare si ca si-a insusit-o, transferand-o in alte conturi, a condus la realizarea infractiunii prevazute in art. 216 alin. (2) C. pen. anterior.
In consecinta, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. impotriva sentintei nr. 327 din 20 octombrie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori.