Divort. Soti care nu au cetatenie comuna si nu au domiciliu comun. Instanta competenta

Potrivit art. 23 alin. 3 din Conventia privind asistenta juridica dintre Romania si Iugoslavia, competenta de solutionare a actiunii de divort revine instantei pe a carei raza teritoriala sotii au avut ultimul domiciliu comun.

Pe de alta parte, potrivit art. 20 din Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept international privat, daca sotii nu au cetatenie comuna si nici domiciliu comun, raporturile lor personale si patrimoniale sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia au avut resedinta comuna.

Prin decizia civila nr. 1896/A din 30 iunie 2000 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 7516/C/1999 s-a admis apelul declarat de reclamantul T.I. impotriva sentintei civile nr. 3857 din 3 iunie 1999 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr. 6824/1998, a fost schimbata sentinta primei instante, iar in fond a fost admisa actiunea de divort formulata de reclamant impotriva paratei T.I., dispunandu-se desfacerea casatoriei incheiata de parti la data de 10 iunie 1995 in Serbia, din vina ambilor soti. Totodata, s-a dispus ca parata sa reia numele avut anterior casatoriei. Minora partilor a fost incredintata mamei parate, iar reclamantul a fost obligat la intretinere in cuantum de X din veniturile sale nete realizate lunar.

Tribunalul a apreciat ca in mod gresit prima instanta a respins actiunea ca nefiind de competenta instantelor romane, iar pe fond a retinut ca relatiile de casatorie sunt grav si iremediabil vatamate, incat continuarea casatoriei nu mai este posibila.

Parata a declarat recurs impotriva acestei decizii, invocand necompetenta instantelor romane de a solutiona cauza.

Curtea a apreciat ca recursul este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 23 alin. 3 din Conventia privind asistenta juridica dintre Romania si Iugoslavia, competenta de solutionare a acestei cauze revine instantei pe a carei raza teritoriala partile au avut ultimul domiciliu comun, iar in speta, partile au avut ultimul domiciliu comun in localitatea Dumbravita, judetul Timis .

Astfel, pana la nasterea minorei Andreea sotii au locuit in localitatea Dumbravita, minora fiind nascuta in localitatea Zrenjanin, in Serbia. Dupa nasterea minorei parata nu a mai revenit in Romania, iar reclamantul si-a desfasurat activitatea neintrerupta in calitate de angajat al regionalei C.F.R. Timisoara.

Conform art. 20 din Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept international privat, daca sotii nu au cetatenie comuna si nici domiciliu comun, relatiile lor personale si patrimoniale sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia au avut resedinta comuna, iar acest stat este Romania.

In consecinta, exista concordanta intre dispozitiile Legii nr. 105/1992 si cele ale conventiei bilaterale dintre cele doua tari ai caror cetateni sunt partile in cauza .