In fapt, a aratat ca pe perioada dedusa judecatii a fost salariatul paratei, avand functia de turnator formator, Fabrica Turnatorie si gauritor filetator (prelucrator prin aschiere), Fabrica Aparataj, conform inregistrarilor efectuate in carnetul de munca .
In perioada 01.11._77, 06.12._79, a fost turnator formator in Fabrica Turnatorie, turnand piese din materiale feroase: otel si fonta . Metalul lichid era turnat in forme, piesele rezultate erau curatate cu pietre de polizor, rezultand pulberi si praf.
In perioada 01.01.1980 - 31.03.2001, a desfasurat activitatea de gauritor-filetator (prelucrator prin aschiere), in cadrul Fabricii Aparataj, deservind mai multe ateliere in care personalul a fost incadrat in grupa de munca, ca Araldit I si II, Trafo-Masura, Inalta si Medie Tensiune.
Mentioneaza ca aceasta meserie, alaturi de cea de strungar, frezor, rectificator face parte din categoria activitatilor de prelucrare prin aschiere, calitate in care efectua operatii de strunjire, polizare, gaurire si filetare a pieselor aparatajelor electrice, a contactorilor din cupru, tuburilor din fibra de sticla, a bucsilor electroizolante, operatii de slefuire si lustruire a pieselor din materiale feroase si neferoase, precum si electroizolante, ridicand si manipuland piese foarte grele si degresand piesele dupa dezmembrare si gaurire cu tricloretilene si solventi organici.
Reclamanta invedereaza instantei ca operatiile descrise mai sus se efectuau asupra pieselor turnate din fonta, alama, bronz, aluminiu, cupru, aliaje pe baza de staniu, otel, folosind materiale cu risc mare de imbolnavire precum: fibra de sticla, rasini, mica, tabla silicioasa, solutii de impregnare si lipire, pietre abrazive, emulsii de racire pe baza de soda caustica si uleiuri minerale.
In urma acestor activitati, se degajau noxe ca zgomot puternic, praf, pulberi de metale feroase si neferoase, pulberi de abrazivi si cuart, span, gaze si vapori toxici care erau inhalati.
A mai invederat instantei ca in cadrul aceleiasi hale erau si alte ateliere precum atelierul de prese, de constructie metalica, galvanizare si vopsitorie, ateliere de la care rezultau noxe, zgomot foarte mare, lucrand in conditii grele de munca, cu temperaturi foarte ridicate vara si foarte scazute iarna, multi colegi ai sai dobandind boli profesionale.
A sustinut ca toate aceste activitati erau efectuate 100% din programul normal de lucru si ca unii colegi ai sai care au lucrat in aceeasi hala, au primit recunoasterea grupei de munca fie de catre parata, fie prin hotarari judecatoresti.
Arata ca unitatea a acordat unor colegi ai reclamantei grupa de munca, considerandu-se discriminata in raport de acestia.
In dovedirea actiunii a solicitat proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu martorul B. I..
In drept si-a intemeiat cererea pe dispozitiile Ordinului 50/1990, pct. 3, Anexa 2 art. art. 33, art.34, art. 69, art. 79, art. 160, Decizia 258/2004 a ICCJ, art. 35 C.p.c. si art. 1528 Cod civil.
A depus in sustinere in copie carte de identitate, carnet de munca, Anexa 6 la CCM 2005/2006, fisa risc profesional, practica judiciara.
Cererea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, in temeiul art. 15 alin.1 lit.a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, forma actualizata.
La data de 20.11.2014 parata . a depus intampinare prin care solicita respingerea cererii ca neintemeiata. Arata ca incadrarea in grupele de munca s-a facut fie direct, ca urmare a regasirii in una dintre situatiile cuprinse in Anexele Ordinului 50/1990, fie prin asimilare. Considera ca reclamanta a lucrat in conditii normale de lucru si nu poate fi incadrata in grupa de munca .
A sustinut ca pentru a beneficia de incadrarea in grupele I si II de munca, personalul din activitate, indiferent de meserie sau functie, trebuie sa indeplineasca anumite conditii, respectiv, sa fi lucrat efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele 1 si 2 la Ordinul nr.50/1990 (art.1 si 2 din Ordin) sau sa fi desfasurat activitatea in aceleasi conditii cu personalul din Electroputere incadrat in grupele I si II de munca (art.3 din Ordin) si sa fi fost nominalizat de conducere impreuna cu sindicatele, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasura activitatea persoanele respective (art.6 din Ordin).
Incadrarea in grupele de munca s-a facut fie direct, ca urmare a regasirii in una din situatiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare, ca urmare a desfasurarii efective a muncii in situatiile din cele prevazute in anexe .
Unitatea a urmat procedura de incadrare in grupe de munca, cu respectarea art. 4 si 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se incadrau in grupe de munca si a inregistrat in carnetele de munca activitatile desfasurate in grupe de munca, acest lucru fiind obligatoriu conform Decretului nr. 92/1976, dovada urmarii procedurii fiind anexele din CCM Electroputere cu locurile de munca, pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de munca, conform Ordinului nr. 50/1990 si Ordinului nr. 125/1990 precum si tabelele nominale pe locuri de munca sau activitati intocmite de fiecare divizie (fabrica) in parte .
A mai aratat ca neaplicandu-se grupa de munca la aceste locuri de munca si pentru aceste activitati, unitatea nu a virat pentru reclamant la Casa de Pensii, indemnizatia CAS majorata pentru a putea beneficia de grupa de munca si faptul ca unitatea nu mai poate fi obligata la plata diferentelor de indemnizatii intrucat prevederile Ordinului 50/1990 au fost abrogate de 12 ani, iar dreptul material la actiune al reclamantului s-a stins prin prescriptie .
In drept, si-a intemeiat intampinarea pe dispoz. art. 205 C.p.civ.
Parata a anexat inscrisuri privind locurile de munca si personalul incadrat in grupele I si a II a de munca, anexa 7 la CCM.
La termenul de judecata din data de 03.02.2015, instanta a incuviintat administrarea probei cu inscrisuri, depuse de ambele parti, precum si proba testimoniala, la solicitarea reclamantei, prin aparator, fiind audiata martora B. I., a carei declaratie se afla consemnata si atasata la dosar.
La aceeasi data, aparatorul reclamantei mai depune la dosar sentinte civile prin care s-a acordat grupa a II a de munca unor salariati aflati in situatii similare.
Analizand totalitatea probelor administrate in cauza, precum si prevederile legale incidente, instanta retine urmatoarele:
Reclamanta a fost salariata paratei, avand functia de turnator formator, Fabrica Turnatorie si si gauritor filetator (prelucrator prin aschiere), Fabrica Aparataj.
Instanta in baza art 248 cod proc civila se va pronunta asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune pe care o va respinge cu urmatoarea motivare:
Noul cod civil reglementeaza atat situatiile de imprescriptibilitate a dreptului la actiune, cat si cazurile in care se instituie termene speciale de prescriptie sau cazuri speciale in care intervine prescriptia . Art. 2502 stabileste caracterul de exceptie al imprescriptibilitatii dreptului la actiune si reglementeaza in mod expres cazurile concrete de imprescriptibilitate in materii in care protectia speciala este necesara.
Astfel, potrivit art. 2502 alin. 2 N.C.civ., dreptul la actiune este imprescriptibil in cazurile prevazute de lege, precum si ori de cate ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercitiul sau nu poate fi limitat in timp .
Sunt considerate, ca avand caracter imprescriptibil o serie de actiuni in justitie intre care si actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept .
Actiunea formulata este o actiune in constatare, care are ca scop constatarea judecatoreasca a existentei dreptului subiectiv al reclamantului fata de parata.
Actiunea este imprescriptibila deoarece reclamantul nu urmareste un drept patrimonial sau obligarea paratei la executarea unei pretentii, ci solicita ca instanta sa constate existenta unui drept stabilit prin Ordinul 50/1990, respectiv grupa de munca, iar Ordinul 50/1990 si actele normative ce-l succed si-l completeaza nu prevad nici un termen in care trebuie stabilite grupele de munca de catre patronate si sindicate .
Totodata, in ipoteza in care s-ar aprecia ca actiunea poarta asupra realizarii unui drept cu caracter patrimonial, aceasta nu trebuia sa constate prescris dreptul la actiune in conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958, intrucat, in conformitate cu legislatia europeana care are prevalenta asupra normelor legale ale dreptului intern, drepturile salariale, cat si dreptul la pensie, reprezinta un veritabil drept de proprietate al persoanei, caz in care dreptul la actiune in realizarea acestui drept de proprietate este imprescriptibil.
Ca urmare, cererea reclamantului reprezinta o actiune in constatare a dreptului sau de a beneficia de incadrarea in grupa II de munca pentru activitatea desfasurata, actiune care este imprescriptibila si nu o actiune in constituire de drepturi in consecinta instanta va respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata in intampinare.
Cat priveste fondul cauzei, tribunalul constata ca actiunea este intemeiata si, pentru considerentele ce vor fi in continuare dezvoltate, va fi admisa, iar apararile societatii parate vor fi inlaturate.
Din 01.11.1975 reclamanta a fost turnator formator, Fabrica Turnatorie, meserie in care executa operatii de turnare a pieselor din fonta, hotel, metale neferoase, cutata cu polizorul piesele turnate.
Incadrarea in grupa a doua de munca este justificata conf. Ordinului 50/1990 anexa 2 pct 69: activitatea de "impregnare a bobinelor sau a masinilor electrice, presarea conurilor cu poliesteri sau cu rasini sintetice", activitati ce se regasesc intre cele realizate si de reclamanta in cadrul paratei.
Incepand 01.01.1980, reclamanta a desfasurat activitate de activitatea de gauritor-filetator (prelucrator prin aschiere), in cadrul Fabricii Aparataj.
Din declaratia martorului B. I. reiese ca reclamanta a lucrat in Sectia Turnatorie a Fabricii Electroputere, iar dupa anul 1979, a trecut la Fabrica Aparataj. Lucra pe masini mari si facea prelucrari prin aschiere. Conditiile erau grele deoarece spala piesele cu gaz triclor, le ajusta, le poliza, le slefuia la banda, iar spiralele le ascutea singura. Nu purta manusi de protectie, uneori arzandu-se cu span. Martora spune ca racirea se facea cu apa si soda, solutie foarte toxica, iar in aceste conditii lucrau 8 ore efectiv.
Principiul de baza al incadrarii in grupele de munca este cel al analizei conditiilor de munca, care trebuie sa aiba in vedere conditiile concrete de munca .
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificari si completari, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativa grupe superioare de munca, chiar in absenta unei enuntari exprese in ordin .
In acest sens al principiului caracterului nelimitativ este si decizia nr. 258 pronuntata de instanta suprema la 20.09.2004, conform careia nu se poate restrange aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activitatile si functiile prevazute in forma initiala a actului, in lipsa unei dispozitii exprese o organului emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminarii a fost avut in vedere si prin decizia nr. 87/1999 a Curtii Constitutionale conform careia nu exista nici o ratiune sa se mentina un regim discriminatoriu in materia grupelor superioare de munca pentru persoanele care au activat in aceleasi functii indiferent de perioada.
Instanta va avea in vedere si faptul ca alti colegi ai reclamantei, care lucrau in aceleasi conditii ca si aceasta, in acelasi loc de munca si in aceeasi functie sau in alte functii, au obtinut recunoasterea grupei de munca, fie pe cale administrativa de la unitatea parata, fie prin intermediul unor hotarari judecatoresti irevocabile, pronuntate in contradictoriu cu parata din speta de fata.
O atare interpretare se impune cu atat mai mult, cu cat forma dobandita de ordinul respectiv prin completarile si modificarile ulterioare a fost menita sa elimine inconsecventele si inechitatile existente.
De aceea, a accepta restrangerea sferei de aplicare a ordinului si a crea categorii distincte de beneficiari, in raport cu situatia pe care acestia o aveau atunci cand i s-au adus modificari sau completari, ar insemna sa se creeze discriminari tocmai acolo unde s-a urmarit tratarea egala si nediferentiata a tuturor celor care au activat in conditii similare de munca, indiferent de perioada in care au lucrat.
Principiul de baza al incadrarilor in grupe superioare de munca, asa cum rezulta din nota de fundamentare la HG nr. 1223/1990, nu este regasirea in liste, incadrarea facandu-se ca urmare a constatarii conditiilor de munca deosebite si a uzurii capacitatii de munca a persoanelor care au lucrat intr-un climat nefavorabil.
Acceptandu-se ca accesul la o grupa superioara de munca sa se faca numai pentru functiile trecute in forma initiala a ordinului, nu se realizeaza o rezolvare echitabila a persoanelor indreptatite, ci se creeaza un nou criteriu discriminatoriu, in contradictie cu dispozitiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar si in contradictie cu art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, alaturi de inechitatea de tratament creata printr-o norma juridica.
Avand in vedere ca potrivit art. 171-187 din Codul Muncii angajatorul vegheaza la protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, instanta constata ca parata nu a dovedit cu nici un inscris ca a luat masuri de securitate de natura sa inlature posibilitatea incadrarii in grupa a II a de munca, ba mai mult, conditiile de munca au fost aceleasi.
Instanta retine astfel ca Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru inlaturarea unor inechitati in salarizarea personalului si reglementarea pensiilor de asigurari sociale de stat, scopul urmarit de reclamanta fiind inlaturarea inechitatii produse prin neacordarea grupei de munca de catre angajatorul sau, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instantei de judecata este in deplina concordanta cu prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Sustinerea paratei ca reclamanta nu poate fi incadrata in grupa a II a de munca deoarece locul de munca si activitatea desfasurata de aceasta nu au fost nominalizate de comisia mixta nu poate fi retinuta de instanta, deoarece incadrarea in grupele de munca se face in functie de conditiile nocive concrete existente la locul de munca, de gradul de pericol pe care il presupune activitatea desfasurata de o persoana si nu poate fi limitata de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizarii nu poate priva salariatul de un drept al sau.
Privitor la timpul efectiv lucrat de reclamant in conditiile grupei a II-a de munca, instanta retine ca activitatile s-au desfasurat pe tot parcursul programului de lucru, aspect ce nu a fost combatut de angajator, acestuia revenindu-i sarcina probei in conditiile prevazute de art. 272 Codul Muncii.
Tribunalul va face aplicarea in acest sens si a jurisprudentei CEDO, care in cauza B. a decis ca jurisprudenta contradictorie a unei instante poate fi asimilata unui diferentieri de tratament care nu se bazeaza pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis ca o astfel de diferentiere constituie o incalcare a articolului 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Fata de cele expuse mai sus, instanta va admite cererea, va constata ca activitatea desfasurata de reclamanta in 01.11._77, 06.12._97, 16.05._01 se incadreaza in grupa a II -a de munca conform Ordinului 50/1990, pct 3 anexa 2 art 69,79 in procent de 100% din timpul de munca .
In conformitate cu disp. art. 40 alin. 2 litera h din codul muncii, va obliga parata sa elibereze reclamantei adeverinta in acest sens.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu hotararea si considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata in intampinare.
Admite actiunea formulata de reclamanta N. M., CNP_, cu domiciliul in C., .. 9, ., . in contradictoriu cu parata ., cu sediul in C., .. 80, jud. D..
Constata ca activitatea desfasurata de reclamanta pentru parata in perioada 01.11._77, 06.12._97, 16.05._01 se incadreaza in grupa a II-a de munca, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct. 69,79 in procent de 100 %.din timpul de munca .
Obliga unitatea parata sa elibereze reclamantului adeverinta in acest sens.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmand a se depune la Tribunalul D..
Pronuntata in sedinta publica de la 03 Martie 2015.