Coordonator: Av. Marius-Cătălin Preduţ

Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
Prima pagină » Jurisprudenţă » Drept Penal » RIL privind deducerea perioadei in care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar sau nevoluntar intr-o institutie de specialitate

RIL privind deducerea perioadei in care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar sau nevoluntar intr-o institutie de specialitate

  Publicat: 19 Jan 2019       415 citiri        Secţiunea: Drept Penal  


Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut
Este organul judiciar ce face parte din structura Ministerului Public, incadrat cu procurori care exercita atributiile ce revin acestui minister.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
A fost promulgat la 11.09.1865
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Monitorul Oficial al României este publicaţia oficială a statului român, în care se publică actele prevăzute de Constituţie, de prezenta lege şi alte acte normative.
Decizia nr. 22/2018 privind examinarea recursului in interesul legii formulat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie referitor la interpretarea dispozitiilor art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala, respectiv daca din durata pedepsei se deduce perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat intr-o institutie de specialitate in vederea efectuarii expertizei psihiatrice, indiferent de caracterul voluntar ori nevoluntar al internarii, ori se deduce doar perioada internarii nevoluntare, publicata in Monitorul Oficial nr. 47 din 18.01.2019.


Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este organul judiciar ce face parte din structura Ministerului Public, incadrat cu procurori care exercita atributiile ce revin acestui minister.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
A fost promulgat la 11.09.1865
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Magistrat care, potrivit legii, are atributii de a solutiona cauze penale, civile si administrative in cadrul unei instante judecatoresti.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Magistrat care, potrivit legii, are atributii de a solutiona cauze penale, civile si administrative in cadrul unei instante judecatoresti.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Reglementate in sectiunea I, cap. II, t. II, C. proc. pen., partea speciala;
Persoana care face parte din parchet si care exercita atributiile ce revin acestei institutii judiciare.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Este procesul psihic care se manifesta prin actiuni constiente indreptate spre realizarea unor scopuri stabilite.
A fost promulgat la 11.09.1865
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Presupunere, supozitie cu privire la anumite (legaturi, relatii intre) fenomene; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Persoana care face parte din parchet si care exercita atributiile ce revin acestei institutii judiciare.
Mijloc juridic procesual pus la dispozitia partii interesate, procurorului etc.,
Codul de procedura civila reglementeaza judecata in fond a cauzelor civile, judecata care cunoaste trei faze (etape):
Presupunere, supozitie cu privire la anumite (legaturi, relatii intre) fenomene; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Act prevazut de lege, prin care un organ de stat este informat si abilitat sa desfasoare o anumita activitate
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
A fost promulgat la 11.09.1865
Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor,
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor,
A fost promulgat la 11.09.1865
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Presupunere, supozitie cu privire la anumite (legaturi, relatii intre) fenomene; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Presupunere, supozitie cu privire la anumite (legaturi, relatii intre) fenomene; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Este organul judiciar ce face parte din structura Ministerului Public, incadrat cu procurori care exercita atributiile ce revin acestui minister.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Aceasta este un tratat international deschis spre semnare numai statelor membre ale Consiliului Europei.
Act procedural in care procurorul sau organul de urmarire penala consemneaza o dispozitie asupra unor acte sau masuri de urmarire penala.
A fost promulgat la 11.09.1865
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Act procedural in care procurorul sau organul de urmarire penala consemneaza o dispozitie asupra unor acte sau masuri de urmarire penala.
1. Din punctul de vedere al drepului civil, dreptul de dispozitie este alcatuit din dreptul de dispozitie materiala si dreptul de dispizitie juridica.
Este actul procedural in care procurorul sau organul de urmarire penala consemneaza o dispozitie asupra unor acte sau masuri de urmarire penala.
Contractul in temeiul caruia o persoana numita mandant, imputerniceste pe o alta persoana, numita mandatar, sa incheie in numele ei si pentru ea anumite acte juridice.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor,
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
1. Grup comstituit de catre o autoritate cu scopul desfasurarii, coordonarii, supravegherii, controlului unei activitati din diferite domenii ale vietii sociale
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Forma specifica a motivatiei care consta in orientarea activa si durabila a persoanei spre anumite domenii de activitate, fiind cel mai puternic mobil al actiunilor omenesti.
A fost promulgat la 11.09.1865
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
A fost promulgat la 11.09.1865
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Dovada pe care o poate face cel chemat sa raspunda pentru insulta sau calomnie, in scopul de a stabili adevarul afirmatiei sau imputarii facute si a inlatura astfel caracterul penal al faptei.
Manifestarea hotararii de a incheia actul juridic civil, de a se obliga juridiceste. Formeaza impreuna cu cauza (scopul), vointa juridica.
Loc in care persoana fizica isi are locuinta statornica sau principala.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Manifestarea hotararii de a incheia actul juridic civil, de a se obliga juridiceste. Formeaza impreuna cu cauza (scopul), vointa juridica.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Reglementate in sectiunea I, cap. II, t. II, C. proc. pen., partea speciala;
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Expresie numerica rezultata din compararea a doua niveluri ale aceluiasi indicator, proces, fenomen etc. aflat in situatii diferite (perioade sau locuri diferite).
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
Inlaturarea efectelor actului juridic civil, datorita ingratitudinii manifestate de cel gratificat sau a neexecutarii culpabile a unor sarcini asumate.
Persaoana care are calificarea profesionala si cunostinte de specialitate si are dreptul sa acorde asistenta juridica sau sa reprezinte partile intr-un proces.
Oficiu electoral - organism electoral constituit la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti, fara a avea atributia de a constata rezultatele alegerilor la acel nivel,
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
A fost promulgat la 11.09.1865
Stare psihica complexa predominant afectiv-intelectiva, resimtita de o persoana ca urmare a savarsirii unei fapte nepermise de normele sociale.
A fost promulgat la 11.09.1865
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Presupunere, supozitie cu privire la anumite (legaturi, relatii intre) fenomene; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Reglementata in t. V, art. 104, C. pen., partea generala,
Act procedural in care procurorul sau organul de urmarire penala consemneaza o dispozitie asupra unor acte sau masuri de urmarire penala.
Mijloc juridic procesual pus la dispozitia partii interesate, procurorului etc.,
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
A fost promulgat la 11.09.1865
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Activitate desfasurata de organele de urmarire penala
Act procedural, reglementat in cap. II, t. V, C. pro. pen.,partea generala.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala
Persoana care face parte din parchet si care exercita atributiile ce revin acestei institutii judiciare.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
(Force majeure) Clauza intr-un contract care exonereaza de raspunderea contractuala acea parte la contract care nu si-a putut indeplini, partial sau integral,
Reglementata in cap. II, t. II, C. proc. pen., partea speciala,
Persoana invanuita de savarsirea unor fapte penale
Operatiune efectuata de organele de urmarire penala si instanta de judecata prin care se stabileste concordanta deplina intre fapta concreta savarsita de invinuit sau inculpat si norma penala speciala care incrimineaza acea fapta,precum si in raport cu dispozitiile penale generale aplicabile faptei comise.
Mijloc de proba scris, prevazut in sectiunea V., cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala
Persoana care face parte din parchet si care exercita atributiile ce revin acestei institutii judiciare.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Reglementate in sectiunea I, cap. I, t. III, C. proc pen., partea speciala,
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Realizarea veniturilor bugetare si folosirea lor pentru acoperirea cheltuielilor aprobate de buget.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Sustinerile si punctele de vedere ale partilor si procurorului exprimate in cursul procesului penal cu privire la solutionarea cauzei deduse judecatii.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Act procedural, reglementat in cap. II, t. V, C. pro. pen.,partea generala.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Mijloc de proba scris, prevazut in sectiunea V., cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Persoana care face parte din parchet si care exercita atributiile ce revin acestei institutii judiciare.
Institutie specializata a statului din structura M.A.I., a carei organizare si functionare este reglementata prin lege organica.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Zile in care se cuprinde intreg intervalul de timp dintre momentul inceperii si implinirii termenului, inclusiv prima si ultima zi a termenului.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
Posibilitate acordata, de catre Comisie, partilor carora aceasta le-a comunicat obiectiunile privind incalcarea dreptului comunitar al concurentei, de a-si face cunoscut punctul de vedere.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Act normativ care grupeaza principiile si cele mai importante prevederi legale referitoare la stabilirea faptelor ce constituie infractiuni,
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
1. Din punctul de vedere al drepului civil, dreptul de dispozitie este alcatuit din dreptul de dispozitie materiala si dreptul de dispizitie juridica.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
A fost promulgat la 11.09.1865
Una dintre solutiile pe care le pronunta instanta care a judecat cauza penala,
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
A fost promulgat la 11.09.1865
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
A fost promulgat la 11.09.1865
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Act normativ care grupeaza principiile si cele mai importante prevederi legale referitoare la stabilirea faptelor ce constituie infractiuni,
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Cauza care inlatura caracterul penal al faptei, prevazuta in cap. V, t. II, art. 51, C. pen., partea generala,
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Act normativ care grupeaza principiile si cele mai importante prevederi legale referitoare la stabilirea faptelor ce constituie infractiuni,
Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
A fost promulgat la 11.09.1865
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Masura de siguranta,
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
A fost promulgat la 11.09.1865
Asezate in cap. IV, t. V, C. proc. pen., aprtea generala,
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
A fost promulgat la 11.09.1865
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Asezate in cap. IV, t. V, C. proc. pen., aprtea generala,
A fost promulgat la 11.09.1865
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
A fost promulgat la 11.09.1865
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.
Institutie specializata a statului din structura M.A.I., a carei organizare si functionare este reglementata prin lege organica.
Institutie specializata a statului din structura M.A.I., a carei organizare si functionare este reglementata prin lege organica.
Este actul procedural in care procurorul sau organul de urmarire penala consemneaza o dispozitie asupra unor acte sau masuri de urmarire penala.
Mijloc juridic procesual pus la dispozitia partii interesate, procurorului etc.,
Hotarare prin care instanta rezolva unele probleme ridicate in cursul judecatii,
Presupunere, supozitie cu privire la anumite (legaturi, relatii intre) fenomene; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Persoana care face parte din parchet si care exercita atributiile ce revin acestei institutii judiciare.
Presupunere, supozitie cu privire la anumite (legaturi, relatii intre) fenomene; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat.
Este relatarea facuta de catre expertul desemnat de instanta, in scris sau oral, in care acesta expune constatarile si concluziile sale cu privire la imprejurarile de fapt a caror lamurire a fost solicitata.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
Asezate in sectiunea I, cap. I, t. IV, C. proc. pen., partea generala, masuri ce se pot lua in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoare,
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
A fost promulgat la 11.09.1865
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului reprezinta un tribunal international care are sediul la Strasbourg.
Actiune prin care autoritatea vamala lasa la dispozitia titularului declaratiei vamale
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Realizarea veniturilor bugetare si folosirea lor pentru acoperirea cheltuielilor aprobate de buget.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului reprezinta un tribunal international care are sediul la Strasbourg.
Termen folosit de C. pen., la furt si alte fapte penale,
Loc in care persoana fizica isi are locuinta statornica sau principala.
Ansamblul normelor care reglementeaza relatiile sociale din cadrul unui singur stat.
A fost promulgat la 11.09.1865
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
Asezate in cap. I, t. VI, art. 111-112, C. pen., partea generala,sanctiuni de drept penal care au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii de noi infractiuni,
Act normativ care grupeaza principiile si cele mai importante prevederi legale referitoare la stabilirea faptelor ce constituie infractiuni,
A fost promulgat la 11.09.1865
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
A fost promulgat la 11.09.1865
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 1.092/1/2017 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 473 alin. (1) din Codul de procedura penala si art. 272 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.


Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie referitor la interpretarea dispozitiilor art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala, respectiv daca din durata pedepsei se deduce perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat intr-o institutie de specialitate in vederea efectuarii expertizei psihiatrice, indiferent de caracterul voluntar ori nevoluntar al internarii, ori se deduce doar perioada internarii nevoluntare.
Magistratul-asistent refera cu privire la obiectul recursului in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2.063/1/2018, aflat pe rolul completului de judecata, precum si cu privire la faptul ca la dosarul cauzei s-a depus, la 15 octombrie 2018, raportul intocmit de domnul judecator Stefan Pistol, desemnat judecator-raportor conform art. 473 alin. (4) din Codul de procedura penala.
Dupa prezentarea referatului cauzei, presedintele completului, domnul judecator Ilie Iulian Dragomir, vicepresedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, constatand ca in cauza nu sunt cereri de formulat sau exceptii de invocat, a acordat cuvantul reprezentantului Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, doamnei procuror Justina Condoiu.
Reprezentantul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a invederat faptul ca sesizarea formulata de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie are in vedere jurisprudenta neunitara generata de interpretarea diferita a sintagmei "perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat intr-o institutie de specialitate in vederea efectuarii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei" cuprinse in dispozitiile art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala.
A precizat ca in jurisprudenta nationala s-au conturat trei orientari: in cadrul primei orientari, instantele au dedus din durata pedepsei perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat, in mod voluntar, in vederea efectuarii expertizei psihiatrice; in cadrul celei de-a doua orientari a jurisprudentei, instantele nu au dedus din durata pedepsei perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar; in cea de-a treia orientare jurisprudentiala s-a decis ca perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat nevoluntar in vederea efectuarii expertizei psihiatrice sa nu fie dedusa din durata pedepsei.
In opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cea de-a doua orientare jurisprudentiala este cea corecta, in sensul ca perioada internarii voluntare nu se poate deduce din durata pedepsei, orice alta interpretare fiind contrara scopului normei legale.
A precizat ca din lectura textului art. 184 din Codul de procedura penala reiese ca, incepand cu alin. (5), legiuitorul vorbeste doar despre internarea voluntara, nemaiaducand in discutie internarea nevoluntara.
Astfel a mentionat ca, ulterior dispunerii de catre organul judiciar a efectuarii unei expertize medico-legale psihiatrice, suspectului (sau inculpatului) i se solicita sa isi exprime consimtamantul scris in acest scop, interventia organului judiciar fiind necesara doar in situatia in care persoana in cauza refuza sa consimta la efectuarea expertizei.
A considerat ca manifestarii de vointa a suspectului sau inculpatului in sensul ca doreste sa fie internat nu i se poate da o alta semnificatie decat cea prevazuta de lege, deoarece, in cadrul cronologiei procedurii despre care vorbeste texul art. 184 din Codul de procedura penala, nu exista mentiuni despre internare in actul de dispunere a efectuarii expertizei emis de catre organul judiciar.
In acest sens a precizat ca o persoana care consimte sa fie internata poate parasi oricand unitatea medicala, cu aprobarea medicului curant si a medicului de sectie, astfel ca nu se poate determina cu exactitate durata eventualei deduceri din durata pedepsei in raport cu data internarii si externarii respectivei persoane, deoarece unitatea medicala nu pastreaza o evidenta a iesirilor pacientilor din starea de internare voluntara.
Reprezentantul Ministerului Public a considerat ca din interpretarea logico-juridica a dispozitiilor art. 184 din Codul de procedura penala rezulta ca alin. (28) vizeaza tot ipoteza masurii internarii nevoluntare, deoarece, cu incepere de la alin. (5), textul de lege mentionat reglementeaza exclusiv situatia internarii nevoluntare.
A considerat ca sustinerea tezei contrare, anume ca deducerea trebuie sa intervina si in cazul internarii voluntare, echivaleaza cu acceptarea posibilitatii ca, prin dispunerea de catre procuror a unei masuri procesuale in vederea obtinerii unui mijloc de proba, o persoana sa poata fi privata de libertate, impotriva vointei sale, pentru o durata de timp neprecizata, fara o procedura reglementata si fara a beneficia de acces la o cale de atac in fata unei instante de judecata .
A conchis ca ipoteza deducerii din durata pedepsei inchisorii a perioadei internarii voluntare, optiune reflectata de prima orientare jurisprudentiala, este lipsita de temei legal.
In concluzie, a constatat ca problema de drept continuta in sesizare a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si a solicitat Completului competent sa judece recursul in interesul legii ca, in conformitate cu dispozitiile art. 474 din Codul de procedura penala, sa stabileasca un mod unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala.
Presedintele Completului competent sa judece recursul in interesul legii, constatand ca nu sunt intrebari din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.



INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
1. Problema de drept care a generat practica neunitara
1.1. Problema de drept
Prin Sesizarea nr. 4.556/1.038/III-5/2018 din data de 30 iulie 2018 formulata de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a sustinut ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea dispozitiilor art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala, respectiv daca din durata pedepsei inchisorii se deduce perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat intr-o institutie de specialitate in vederea efectuarii expertizei psihiatrice, indiferent de caracterul voluntar ori nevoluntar al internarii, ori se deduce doar perioada internarii nevoluntare.
In acest sens s-a aratat ca instantele judecatoresti, intr-o prima orientare jurisprudentiala, au dedus din durata pedepsei perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat in vederea efectuarii expertizei psihiatrice, in ipoteza in care internarea a avut caracter voluntar, in cea de-a doua orientare jurisprudentiala au apreciat ca perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar in vederea efectuarii expertizei psihiatrice nu trebuie dedusa din durata pedepsei, iar intr-o a treia orientare jurisprudentiala au dispus ca perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat nevoluntar in vederea efectuarii expertizei psihiatrice sa nu fie dedusa din durata pedepsei.
1.2. Examenul jurisprudential. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
1.2.1. Astfel cum s-a aratat anterior, in cadrul primei orientari a jurisprudentei, instantele au dedus din durata pedepsei perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat in vederea efectuarii expertizei psihiatrice, in ipoteza in care internarea a avut caracter voluntar.
Desi sesizarea precizeaza ca instantele nu au motivat explicit aceasta optiune, argumentul ar putea fi acela ca, atunci cand legea nu distinge, nici judecatorului nu ii este ingaduit a deosebi in functie de caracterul masurii.
In sprijinul acestei opinii jurisprudentiale, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a facut trimitere la hotararile judecatoresti ce constituie anexele nr. 1-6 la sesizarea formulata.
1.2.2. Intr-o a doua orientare a jurisprudentei, pe care autorul sesizarii o considera legala, instantele nu au dedus din durata pedepsei perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar in vederea efectuarii expertizei psihiatrice, argumentandu-se ca o internare voluntara nu poate fi echivalentul unei privari de libertate, in sensul art. 5 paragraful 1 lit. e din Conventia europeana a drepturilor omului (denumita in continuare Conventia), cu atat mai mult cu cat aceasta masura se dispune prin ordonanta procurorului, care nu reprezinta un act de autoritate (anexele nr. 7-9 la sesizare).
In acest sens, instantele au aratat ca, potrivit art. 72 din Codul penal, o asemenea deducere din pedeapsa inchisorii poate avea loc doar atunci cand inculpatul a fost supus unei masuri preventive privative de libertate, iar in actualul Cod de procedura penala internarea in vederea expertizarii psihiatrice a unui inculpat este asimilata unei masuri preventive doar in situatia in care se realizeaza nevoluntar.
S-a precizat ca internarea voluntara nu poate fi considerata privare de libertate si inculpatul nu poate beneficia de deducerea perioadei internarii, ci, in aceasta situatie, inculpatul poate oricand sa paraseasca, pe propria raspundere, unitatea medicala. Daca, dimpotriva, s-ar considera ca prin ordonanta de dispunere a efectuarii expertizei procurorul a dispus, contrar vointei inculpatului, internarea acestuia, o atare privare de libertate ar fi nelegala, intrucat nicio dispozitie legala nu autorizeaza procurorul sa priveze de libertate o persoana, in afara celor 24 de ore prevazute in cazul masurii preventive a retinerii.
Prin urmare, intr-un asemenea caz, ordonanta procurorului nu constituie un act de autoritate, asa cum este mandatul de arestare preventiva dispus in baza incheierii judecatorului (exemplificativ: Decizia penala nr. 93 din 20 februarie 2018 a Curtii de Apel Iasi pronuntata in Dosarul nr. 2.337/99/2017).
1.2.3. Intr-o a treia orientare jurisprudentiala s-a decis ca perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat nevoluntar in vederea efectuarii expertizei psihiatrice sa nu fie dedusa din durata pedepsei.
Sesizarea precizeaza ca instanta care a aderat la aceasta orientare, judecand apelurile inculpatilor referitoare la acest aspect, nu si-a motivat explicit optiunea de mentinere a hotararii instantei de fond, care nu a facut aplicarea art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala (anexa nr. 10).
1.3. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
In practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu a fost identificata jurisprudenta relevanta problemei de drept mentionate in sesizarea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
1.4. Jurisprudenta Curtii Constitutionale
Din studiul jurisprudentei Curtii Constitutionale a Romaniei rezulta ca pe rolul acestei instante nu exista dosare avand ca obiect neconstitutionalitatea textului art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala.



2. Opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Cu referire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizarii, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat ca, in opinia sa, jurisprudenta neunitara ce formeaza obiectul prezentului recurs in interesul legii este generata de interpretarea diferita a sintagmei "perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat intr-o institutie de specialitate in vederea efectuarii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei", sintagma existenta in textul art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala.
S-a sustinut astfel ca expertiza medico-legala psihiatrica constituie un procedeu probatoriu prin care organul judiciar dispune ca o comisie din cadrul unei institutii de medicina legala sa stabileasca starea de sanatate psihica a unei persoane implicate in procesul penal, atunci cand aceasta stare prezinta relevanta pentru aflarea adevarului in cauza.
Subliniind ca pentru problema de drept ce formeaza obiectul recursului in interesul legii prezinta interes doar procedura de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice dispuse cu privire la suspect sau inculpat, a mentionat ca aceasta procedura este reglementata de normele generale cuprinse in Codul de procedura penala, precum si de normele specifice din Ordinul ministrului justitiei si al ministrului sanatatii nr. 1.134/C/255/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale (denumit in continuare Ordinul comun).
Sesizarea formulata de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a mentionat ca solicitarea, dispunerea si efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice se realizeaza potrivit regulilor generale aplicabile expertizelor prevazute de art. 172-181 din Codul de procedura penala, cu derogarile prevazute de aceleasi texte legale in cazul expertizelor medico-legale si, totodata, conform regulilor speciale de efectuare a expertizelor medico-legale psihiatrice prevazute de art. 184 din Codul de procedura penala si dispozitiilor din Ordinul comun.
Astfel, s-a precizat ca, potrivit art. 28 alin. (1) din Ordinul comun, expertiza medico-legala psihiatrica se face numai prin examinarea nemijlocita a persoanei, cu obligatia procedurala - prevazuta in sarcina organului judiciar care dispune efectuarea procedeului probatoriu, in baza dispozitiilor art. 184 alin. (3) din Codul de procedura penala - de a intreba persoana supusa expertizarii daca isi exprima consimtamantul scris in acest scop.
Sesizarea a mai sustinut ca obtinerea consimtamantului este situata temporal dupa incuviintarea efectuarii expertizei, determinand procedura care va fi urmata, dar neavand nicio inraurire asupra utilitatii mijlocului de proba .
Totodata, s-a mentionat ca exprimarea consimtamantului pentru efectuarea expertizei psihiatrice nu echivaleaza cu exprimarea consimtamantului pentru internarea medicala in vederea efectuarii unei examinari complexe, deoarece la aceasta din urma masura, care poate fi dispusa exclusiv in cazul suspectului sau inculpatului, se poate recurge doar in situatia in care comisia medico-legala va aprecia ca necesara o examinare complexa, pentru a raspunde obiectivelor stabilite de organul judiciar. Daca, dupa dispunerea procedeului probatoriu, persoana refuza efectuarea expertizei sau nu se prezinta in fata comisiei, organul judiciar va sesiza procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati (atunci cand este necesara patrunderea fara consimtamant intr-un domiciliu sau sediu) pentru emiterea unui mandat de aducere, iar daca dupa prezentarea suspectului sau inculpatului si examinarea sa, in mod direct, la sediul institutiei medico-legale, comisia medico-legala va aprecia ca necesara o examinare complexa, care impune internarea medicala, suspectului sau inculpatului i se va solicita consimtamantul, in vederea internarii intr-o institutie sanitara de specialitate. Daca un asemenea consimtamant nu va fi exprimat, comisia va sesiza organul de urmarire penala sau instanta de judecata pentru luarea masurii internarii nevoluntare.
Astfel, sesizarea a subliniat ca entitatea care are competenta exclusiva de a sesiza organul de urmarire penala in cursul urmaririi penale, respectiv instanta de judecata, in cursul judecatii, in vederea luarii masurii internarii nevoluntare, este comisia medico-legala.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a mai precizat ca, spre deosebire de internarea medicala provizorie, intemeiata pe dispozitiile art. 247 din Codul de procedura penala si justificata de inlaturarea unui pericol concret si actual pentru siguranta publica, internarea nevoluntara prevazuta de art. 184 alin. (5) din Codul de procedura penala nu este conditionata de existenta acestui pericol, ea fiind dispusa atunci cand sunt necesare examinari complexe pentru stabilirea starii de sanatate psihica a suspectului sau inculpatului.
Mai mult, a mentionat ca, incepand cu alin. (5), dispozitiile art. 184 din Codul de procedura penala prevad, in mod detaliat, procedura ale carei etape sunt obligatorii pentru organul judiciar care solicita internarea nevoluntara intr-o institutie sanitara de specialitate.
Asadar, s-a apreciat ca aceasta masura constituie o exceptie in cadrul procedeului probatoriu al expertizei psihiatrice, fiind recunoscuta de legiuitor ca o privare de libertate a persoanei supuse expertizei.
In sprijinul acestei sustineri procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a invocat interpretarea sistematica a art. 184 din Codul de procedura penala, care face trimitere la art. 72 din Codul penal, potrivit caruia deducerea are loc doar atunci cand inculpatul a fost supus unei masuri preventive privative de libertate.
In acest sens a considerat ca din examinarea dispozitiilor alin. (4) si (5) ale art. 184 din Codul de procedura penala rezulta ca numai suspectul sau inculpatul poate fi adus prin constrangere in fata comisiei si numai acesta poate fi internat nevoluntar, tot astfel cum doar impotriva sa pot fi luate masuri privative de libertate, sustinand ca in aceasta cheie trebuie inteleasa ratiunea existentei alin. (28) al aceluiasi articol, potrivit caruia durata masurii internarii va fi dedusa din durata pedepsei, in considerarea imprejurarii ca masura internarii nevoluntare constituie o privare de libertate.
Cu referire la teza ca doar internarea nevoluntara constituie o privare de libertate, a aratat ca aceasta este recunoscuta de legiuitor prin modul de reglementare a procedurii luarii, prelungirii si revocarii internarii nevoluntare, de o maniera cvasiidentica cu reglementarea procedurii referitoare la masura arestarii preventive.
Astfel, a precizat ca sesizarea comisiei va descrie in mod detaliat motivele pentru care o examinare complexa este necesara si care sunt ratiunile pentru care aceasta nu poate fi realizata fara internarea intr-o institutie sanitara.
De asemenea, similar propunerii de luare a masurii arestarii preventive, a considerat ca propunerea de internare nevoluntara trebuie sa cuprinda motivele privitoare la necesitatea si proportionalitatea masurii, iar la dezbaterea propunerii sunt obligatorii citarea si prezenta suspectului sau inculpatului, legiuitorul prevazand exceptii similare celor privind judecarea propunerii de arestare preventiva in lipsa acuzatului.
Nu in ultimul rand, a facut referire la obligatia organului judiciar de a asigura asistenta judiciara a suspectului sau inculpatului, precizand ca masura internarii nevoluntare poate fi prelungita o singura data, pe o durata de cel mult 30 de zile, la propunerea comisiei de expertiza, care este obligata sa indice activitatile ce impun privarea de libertate, in continuare, a persoanei, precum si motivul pentru care aceste activitati nu au fost desfasurate in interiorul duratei dispuse initial.
Similar, a precizat ca o cerere de revocare a masurii - care intervine cand examinarea a fost finalizata inainte de durata pentru care a fost luata masura internarii - poate fi formulata atat de catre comisia de expertiza, cat si de catre persoana internata, prezenta suspectului sau inculpatului nefiind obligatorie la judecarea cererii.
Cu toate acestea, a subliniat ca in cazul in care persoana internata nu are aparator ales, este necesara desemnarea unui avocat din oficiu .
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a opinat ca interpretarea logico-juridica a art. 184 din Codul de procedura penala, care, incepand cu alin. (5), reglementeaza exclusiv situatia internarii nevoluntare, impune constatarea ca si alin. (28) vizeaza aceeasi ipoteza, a masurii internarii nevoluntare.
Admitand ca textul mentionat anterior nu distinge in privinta caracterului voluntar ori nevoluntar al internarii, a subliniat ca acesta se plaseaza logic in urma expunerii modalitatii de efectuare a expertizei si situatiilor in care este necesara luarea masurii internarii nevoluntare in vederea realizarii unui examen complex .
Asadar, a considerat ca textul art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala, supus interpretarii, nu este eliptic, ci trebuie citit in economia intregii reglementari, subliniind ca art. 184 din Codul de procedura penala nu cuprinde dispozitii derogatorii pentru ipoteza in care suspectul sau inculpatul nu refuza internarea .
Sesizarea precizeaza ca a sustine ca deducerea din durata pedepsei trebuie sa aiba in vedere si durata internarii voluntare, dispuse prin ordonanta procurorului, echivaleaza cu acceptarea tezei ca, odata cu dispunerea unei masuri procesuale in vederea obtinerii unui mijloc de proba, o persoana ar putea fi privata de libertate, impotriva vointei sale, pentru o durata neprecizata in cuprinsul actului, fara o procedura reglementata si fara a putea uza de o cale de atac in fata unei instante.
Aratand ca o masura privativa de libertate nu poate fi substituita printr-o masura procesuala dispusa in vederea obtinerii unui mijloc de proba, sesizarea a conchis ca deducerea duratei internarii voluntare din durata pedepsei inchisorii (optiune reflectata de prima orientare jurisprudentiala) este lipsita de temei legal.
Pentru aceste considerente, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca doar perioada internarii nevoluntare se poate deduce din durata pedepsei, orice alta interpretare fiind contrara scopului si logicii normei legale.



3. Raportul asupra recursului in interesul legii
In raportul intocmit in cauza, Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 471 si 472 din Codul de procedura penala sesizarea referitoare la interpretarea dispozitiilor art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala, respectiv daca din durata pedepsei se deduce perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat intr-o institutie de specialitate in vederea efectuarii expertizei psihiatrice, indiferent de caracterul voluntar ori nevoluntar al internarii, ori se deduce doar perioada internarii nevoluntare, este admisibila.
4. Inalta Curte de Casatie si Justitie, examinand sesizarea cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorul- raportor si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, retine urmatoarele:
4.1. Dispozitii legale aplicabile
4.1.1. Codul de procedura penala - titlul IV - capitolul VII
Art. 184. -
"(1) In cazul infractiunilor comise de minorii cu varsta intre 14 si 16 ani, in cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nascut ori a fatului de catre mama, precum si atunci cand organul de urmarire penala sau instanta are o indoiala asupra discernamantului suspectului ori inculpatului in momentul savarsirii infractiunii ce face obiectul acuzatiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodata termenul de prezentare in vederea examinarii.
(2) Expertiza se efectueaza in cadrul institutiei medico-legale de catre o comisie, constituita potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza dupa obtinerea consimtamantului scris al persoanei ce urmeaza a fi supusa expertizei, exprimat, in prezenta unui avocat ales sau din oficiu, in fata organului judiciar, iar in cazul minorului, si in prezenta ocrotitorului legal.
(4) In cazul in care suspectul sau inculpatul refuza in cursul urmaririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezinta in vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, organul de cercetare penala sesizeaza procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati in vederea emiterii unui mandat de aducere in scopul prezentarii la comisia medico-legala psihiatrica. Dispozitiile art. 265 alin. (4)-(9) se aplica in mod corespunzator.
(5) In cazul in care considera ca este necesara o examinare complexa, ce necesita internarea medicala a suspectului sau a inculpatului intr-o institutie sanitara de specialitate, iar acesta refuza internarea, comisia medico-legala sesizeaza organul de urmarire penala sau instanta cu privire la necesitatea luarii masurii internarii nevoluntare.
(6) In cursul urmaririi penale, procurorul, daca apreciaza ca solicitarea comisiei medico-legale este intemeiata, poate cere judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea luarea masurii internarii nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, in vederea efectuarii expertizei psihiatrice.
(7) Propunerea procurorului de luare a masurii internarii nevoluntare trebuie sa cuprinda, dupa caz, mentiuni cu privire la: fapta pentru care se efectueaza cercetarea penala, incadrarea juridica, denumirea infractiunii; faptele si imprejurarile din care rezulta indoiala asupra discernamantului suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesitatii luarii masurii internarii si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit. Propunerea impreuna cu dosarul cauzei se prezinta judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare, in cel mult 3 zile de la data sesizarii, avand obligatia de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunica procurorului, precum si avocatului suspectului sau inculpatului, caruia i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(9) Solutionarea propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare se face numai in prezenta suspectului sau inculpatului, in afara de cazul cand acesta este disparut, se sustrage sau cand din cauza starii sanatatii sau din cauza de forta majora ori stare de necesitate nu se poate prezenta .
(10) Participarea procurorului si a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(11) In cazul admiterii propunerii de internare nevoluntara, incheierea judecatorului trebuie sa cuprinda:
a) datele de identitate ale suspectului sau inculpatului;
b) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, incadrarea juridica si denumirea infractiunii;
c) faptele si imprejurarile din care rezulta indoiala asupra starii psihice a suspectului sau inculpatului;
d) motivarea necesitatii luarii masurii internarii nevoluntare in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit;
e) durata masurii internarii.
(12) Dupa luarea masurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta, de indata, in limba pe care o intelege, motivele internarii, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.
(13) Dupa dispunerea internarii, daca suspectul sau inculpatul se afla in stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati informeaza administratia locului de detinere despre masura internarii si dispune transferul arestatului intr-o sectie de psihiatrie a unui penitenciar-spital.
(14) Impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre suspect, inculpat sau de procuror in termen de 24 de ore de la pronuntare. Contestatia impotriva incheierii prin care se dispune internarea nevoluntara nu suspenda executarea .
(15) Contestatia formulata de suspect sau inculpat impotriva incheierii prin care s-a dispus internarea nevoluntara se solutioneaza in termen de 3 zile de la data inregistrarii acesteia si nu este suspensiva de executare .
(16) In vederea solutionarii contestatiei formulate de procuror, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune citarea suspectului sau inculpatului. Participarea avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.
(17) In vederea solutionarii contestatiei formulate de suspect sau de inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara comunica acestuia si procurorului data stabilita pentru judecarea contestatiei si le acorda posibilitatea de a depune observatii scrise pana la acea data, in afara de cazul cand apreciaza ca prezenta suspectului sau inculpatului, participarea procurorului si formularea de concluzii orale de catre acestia sunt necesare pentru justa solutionare a contestatiei.
(18) In cazul admiterii contestatiei formulate de suspect sau inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune respingerea propunerii de internare si externarea, daca este cazul, de indata, a suspectului sau inculpatului, daca acesta nu este detinut sau arestat chiar si in alta cauza.
(19) Dosarul cauzei se restituie procurorului in termen de 24 de ore de la solutionarea contestatiei. Daca incheierea judecatorului de drepturi si libertati nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de contestatie.
(20) In cursul judecatii, daca inculpatul refuza efectuarea expertizei ori nu se prezinta in vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, dispune emiterea unui mandat de aducere in conditiile art. 265.
(21) Masura internarii nevoluntare poate fi luata de instanta in cursul judecatii la propunerea comisiei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (6)-(19) se aplica in mod corespunzator.
(22) Imediat dupa luarea masurii internarii nevoluntare sau in cazul schimbarii ulterioare a locului de internare, judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, presedintele completului de judecata care a dispus masura incunostinteaza despre aceasta si despre locul internarii un membru al familiei suspectului sau inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta, precum si institutia medico-legala care efectueaza expertiza, incheindu-se in acest sens un proces-verbal. Institutia de specialitate are obligatia de a informa organele judiciare despre schimbarea locului internarii.
(23) Hotararea prin care dispune internarea nevoluntara se pune in executare de procuror prin intermediul organelor de politie.
(24) In cazul in care suspectul sau inculpatul se afla in stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta ce a dispus masura internarii intr-o institutie de specialitate in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice informeaza, de indata, administratia locului de detinere sau arestare despre masura dispusa.
(25) Masura internarii medicale in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice poate fi prelungita o singura data, pe o durata de cel mult 30 de zile . Comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza procurorul sau, dupa caz, instanta asupra necesitatii prelungirii masurii internarii cu cel putin 7 zile inainte de expirarea acesteia. Sesizarea trebuie sa contina descrierea activitatilor efectuate, motivele pentru care examinarea nu a fost finalizata pe parcursul internarii, examinarile ce urmeaza a fi efectuate, precizarea perioadei pentru care este necesara prelungirea. Dispozitiile alin. (6)-(24) se aplica in mod corespunzator.
(26) In cazul in care inainte de expirarea duratei internarii nevoluntare se constata ca aceasta nu mai este necesara, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sau persoana internata sesizeaza de indata organul care a dispus masura, in vederea revocarii acesteia. Sesizarea se solutioneaza de urgenta, in camera de consiliu, cu participarea procurorului, dupa audierea avocatului ales sau din oficiu al persoanei internate. Incheierea pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta nu este supusa niciunei cai de atac.
(27) Daca in cursul efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice se constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 247, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza organele judiciare in vederea luarii masurii de siguranta a internarii medicale provizorii.
(28) Perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat intr-o institutie de specialitate in vederea efectuarii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, in conditiile art. 72 din Codul penal."
4.1.2. Ordinul ministrului justitiei si al ministrului sanatatii nr. 1.134/C/255/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale
Art. 28. -
"(1) Expertiza medico-legala psihiatrica se face numai prin examinarea nemijlocita a persoanei, in cadrul unei comisii alcatuite dintr-un medic legist, care este presedintele comisiei, si 2 medici psihiatri. Aceste comisii nu se pot organiza la nivelul cabinetelor medico-legale.
(2) Expertizele medico-legale psihiatrice se efectueaza la sediul institutiilor medico-legale, cu urmatoarele exceptii, daca se efectueaza prima expertiza:
a) in cazul bolnavilor psihici cronici, cand transportul si examinarea acestora nu se pot face in siguranta deplina, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica efectueaza examinarea in cadrul spitalelor de psihiatrie sau in cadrul sectiilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare;
b) in cazul persoanelor aflate in arest preventiv comisia de expertiza medico-legala psihiatrica poate efectua examinarea si in cadrul sectiilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare, putand coopta in comisia de expertiza pe medicul sef de sectie, daca este medic primar;
c) in cazul bolnavilor netransportabili, cu suferinte evolutiv letale sau aflati in stare grava in conditii de spitalizare comisia se poate deplasa la patul bolnavului pentru efectuarea expertizei numai in situatia in care aceasta lucrare este necesara in vederea incheierii unui act de dispozitie. Asigurarea transportului de la si la sediul institutiei medico-legale se face de catre familia sau apartinatorii persoanei respective.
. . . . . . . . . .
(4) Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza numai pentru o anumita fapta sau circumstanta, avand ca obiective principale stabilirea capacitatii psihice la momentul comiterii unei fapte prevazute de legea penala sau al exercitarii unui drept, a capacitatii psihice la momentul examinarii si aprecieri asupra periculozitatii sociale si necesitatii instituirii masurilor de siguranta cu caracter medical."
4.1.3. Codul penal
Art. 72. -
"(1) Perioada in care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei inchisorii pronuntate. Scaderea se face si atunci cand condamnatul a fost urmarit sau judecat, in acelasi timp ori in mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar daca a fost condamnat pentru o alta fapta decat cea care a determinat dispunerea masurii preventive.
(2) Perioada in care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se scade si in caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin inlaturarea in tot sau in parte a zilelor-amenda.
(3) In cazul amenzii care insoteste pedeapsa inchisorii, perioada in care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei inchisorii."
4.2. Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, examinand problema de drept referitoare la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala, constata ca deducerea din pedeapsa inchisorii pronuntate a duratei internarii medicale in scopul efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice este obligatorie si in cazul internarii voluntare a suspectului sau inculpatului, pentru urmatoarele argumente:
1. Contrar opiniei exprimate de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in sensul ca textul alin. (28), fiind ultimul din continutul art. 184 din Codul de procedura penala, se refera exclusiv la internarea nevoluntara, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca, tocmai din aceasta perspectiva (specifica interpretarii sistematice), acest text trebuie aplicat in ambele situatii, atat in cazul internarii voluntare, cat si in cazul internarii nevoluntare.
Se apreciaza ca, in cazul in care ar fi intentionat sa restranga aplicarea acestui text, nimic nu ar fi impiedicat legiuitorul sa precizeze expres ca: "Perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat nevoluntar intr-o institutie de specialitate in vederea efectuarii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, in conditiile art. 72 din Codul penal."
Or, nu se poate considera ca neinserarea cuvantului "nevoluntar" in textul alin. (28) al art. 184 din Codul de procedura penala reprezinta o evidenta eroare de text ori o evidenta omisiune, mai ales daca se retine importanta legii in care este inclus textul de lege mentionat (Codul de procedura penala al Romaniei).
Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca sintagma "in conditiile art. 72 din Codul penal" cuprinsa in textul analizat trebuie inteleasa in sensul ca deducerea se face din "durata pedepsei pronuntate", dar si in situatiile in care "condamnatul a fost urmarit sau judecat, in acelasi timp ori in mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar daca a fost condamnat pentru o alta fapta decat cea care a determinat dispunerea masurii", precum si in celelalte situatii prevazute de dispozitiile art. 72 alin. (2) si (3) din Codul penal, ca urmare a trimiterii realizate de textul art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala la dispozitiile art. 72 din Codul penal.
2. O interpretare contrara a art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala ar conduce la o situatie vadit defavorabila si, evident, inechitabila juridic, deoarece:
- in ambele situatii, organul judiciar "dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice", deci emite un act procesual obligatoriu a fi pus in executare;
- dispunerea expertizei medico-legale psihiatrice este, pe de alta parte, o obligatie a organului judiciar, impusa de lege, deoarece dispozitiile art. 184 alin. (1) din Codul de procedura penala sunt imperative ("se dispune"), iar nu supletive ("se poate dispune");
- in acest context se retine ca insusi legiuitorul a apreciat ca, pentru aflarea adevarului sub aspectul stabilirii raspunderii penale, este obligatorie efectuarea, in cazurile mentionate expres si limitativ de art. 184 alin. (1) din Codul de procedura penala, a expertizei medico-legale psihiatrice;
- in consecinta, suspectul sau inculpatul este obligat sa se supuna unei obligatii ce isi are originea in doua "surse": legea, respectiv actul procesual al organului judiciar;
- legea stabileste doua etape distincte:
a) dispunerea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice, prin emiterea actului procesual de catre organul judiciar, obligatoriu a fi pus in executare;
b) punerea in executare a dispozitiei procesuale sau a obligatiei prevazute de lege. Intre cele doua etape anterior mentionate, legea obliga parcurgerea urmatoarelor momente procesuale:
(i) aducerea la cunostinta suspectului/inculpatului a dispozitiei de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice;
(ii) obtinerea consimtamantului scris al suspectului sau inculpatului, exprimat in prezenta unui avocat ales sau din oficiu;
(iii) parcurgerea, in functie de conduita suspectului sau inculpatului, a procedurii de internare medicala si de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice (internarea medicala voluntara si prezentarea voluntara pentru examinarea la comisia medico- legala psihiatrica sau, in cazul refuzului de efectuare a expertizei ori in cazul neprezentarii la comisia medico-legala psihiatrica, parcurgerea procedurii judiciare stabilite de lege pentru internarea nevoluntara);
- astfel, se constata ca punerea in executare a dispozitiei organului judiciar, corelativ cu obligatia suspectului sau inculpatului de a se supune acesteia, poate fi indeplinita "de bunavoie" (prin internarea medicala voluntara) sau "prin constrangere" (prin internarea medicala nevoluntara);
- daca s-ar accepta opinia ca numai in situatia internarii medicale nevoluntare se scade durata acesteia din pedeapsa inchisorii pronuntate, ar insemna ca suspectul ori inculpatul care executa dispozitia organului judiciar, care se supune de bunavoie dispozitiei acestui organ sau care se supune de bunavoie legii [situatie in care organele judiciare nu mai recurg la procedura complexa prevazuta de art. 184 alin. (4) si urmatoarele din Codul de procedura penala, care presupune inerente cheltuieli judiciare si resurse de personal] sa constate, in final, ca in cazul sau durata internarii medicale nu se scade din pedeapsa inchisorii;
- dimpotriva, suspectul sau inculpatul care refuza sa se supuna dispozitiei organului judiciar [in realitate, chiar legii - art. 184 alin. (1) din Codul de procedura penala] si, in acest mod, impune respectivului organ judiciar parcurgerea procedurii complexe prevazute de lege pentru internarea medicala nevoluntara, determinand efectuarea unor cheltuieli judiciare specifice procedurii judiciare, va constata ca, in final, este "beneficiarul" dispozitiilor art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala, prin scaderea duratei internarii medicale din pedeapsa inchisorii.
De altfel, diferenta dintre cele doua tipuri de internari medicale (internarea medicala voluntara si internarea medicala nevoluntara) consta, in mod real, numai in modalitatea de conformare a conduitei suspectului sau inculpatului in raport cu dispozitia organului judiciar [obligatie prevazuta de lege, conform art. 184 alin. (1) din Codul de procedura penala].
Or, in aceste conditii, se apreciaza ca nu exista suficiente ratiuni juridice care sa justifice inlaturarea suspectului sau inculpatului care accepta sa se interneze medical pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice de la beneficiul prevazut de art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala.
Spre exemplu, deducerea din pedeapsa a retinerii sau arestarii nu este conditionata de prezentarea de bunavoie a suspectului sau inculpatului la locul de arest sau, dimpotriva, de darea in urmarire, cu inerentele cheltuieli judiciare, urmata de prinderea si incarcerarea acestuia. Privarea de libertate este aceeasi, indiferent de modul in care a fost pusa in executare masura preventiva: prin prezentarea de bunavoie a acuzatului la locul de detinere sau la organul de politie sau, dimpotriva, prin constrangerea acestuia de catre organul de politie.
Este neintemeiat argumentul potrivit caruia situatia contrara (scaderea din durata pedepsei pronuntate a duratei internarii medicale voluntare) ar fi echivalenta cu acceptarea tezei ca prin ordonanta procurorului care dispune o masura procesuala in vederea obtinerii unui mijloc de proba poate fi privata de libertate o persoana impotriva vointei sale, pentru o durata neprecizata in cuprinsul actului, fara o procedura reglementata si fara a avea acces la o cale de atac in fata unui judecator, precum si ca o masura privativa de libertate nu poate fi substituita printr-o masura procesuala luata in vederea obtinerii unui mijloc de proba, cea din urma neputand conferi procurorului competente mai intinse decat cele pe care legea i le acorda in cazul dispunerii unei masuri privative de libertate.
Aceasta deoarece in cazul internarii nevoluntare nu se emite un mandat de arestare, ci doar o incheiere a judecatorului de drepturi si libertati sau a instantei, ipoteza in care nu se contesta obligatia scaderii din pedeapsa inchisorii a duratei internarii medicale [art. 184 alin. (23) din Codul de procedura penala - hotararea prin care dispune internarea nevoluntara se pune in executare de procuror prin intermediul organelor de politie].
De asemenea, se apreciaza ca nerelevanta imprejurarea ca legiuitorul, pentru evitarea abuzurilor in materia internarii medicale nevoluntare, a prevazut o procedura asemanatoare cu cea stabilita pentru luarea masurii preventive a arestarii.
In conditiile in care internarea medicala este voluntara, evident ca nu se impune elaborarea unei proceduri prin care sa se conteste aceasta optiune a suspectului/inculpatului.
Nu in ultimul rand, in ipoteza internarii medicale voluntare nu se impune stabilirea unei durate de catre organul judiciar, insa durata care a fost efectiv necesara pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice va fi mentionata in raportul de expertiza.
3. Deducerea din pedeapsa inchisorii a duratei masurii internarii in scopul efectuarii expertizei medicale psihiatrice nu are legatura cu privarea de libertate specifica masurilor preventive (retinerea si arestarea), acestea avand ratiuni si temeiuri total diferite, astfel ca nu este justificata o "asimilare" a internarii medicale nevoluntare cu masurile preventive privative de libertate (retinerea ori arestarea).
Daca in conceptia legiuitorului ar fi existat o astfel de "asimilare", cu siguranta ca deducerea masurii internarii medicale reglementate de art. 184 din Codul de procedura penala ar fi fost expres mentionata in textul art. 72 din Codul penal, alaturi de celelalte masuri preventive privative de libertate.
In realitate, scaderea din durata pedepsei inchisorii pronuntate de instanta a duratei internarii medicale reglementate de art. 184 din Codul de procedura penala este consecinta fireasca a supunerii persoanei cercetate, pe o anumita durata de timp, la o obligatie prevazuta de lege, constand intr-o procedura probatorie, cu evident caracter invaziv pentru viata privata, dispusa de organul judiciar in baza unei obligatii prevazute de lege si care, inerent, impune o restrangere severa a libertatii de miscare pe durata internarii medicale, indiferent daca aceasta supunere a acuzatului este una voluntara sau nevoluntara si chiar daca nu atinge nivelul de severitate al masurilor preventive privative de libertate propriu-zise (retinere, arestare, arest la domiciliu) - (mutatis mutandis, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Sectia III, Cauza Filip contra Romaniei, 14 decembrie 2006, Cererea nr. 41.124/02).
De altfel, in textul art. 404 alin. (4) din Codul de procedura penala se face o distinctie neechivoca intre "internarea medicala" si "masurile preventive privative de libertate", deoarece, conform acestor dispozitii legale:
Art. 404 alin. (4)
"Dispozitivul trebuie sa mai cuprinda, dupa caz, cele hotarate de instanta cu privire la:
a) deducerea duratei masurii preventive privative de libertate si a internarii medicale, indicandu-se partea din pedeapsa executata in acest mod;
b) masurile preventive;
c) masurile asiguratorii;
d) masurile de siguranta;
e) cheltuielile judiciare;
f) restituirea lucrurilor;
g) restabilirea situatiei anterioare;
h) cautiune;
i) rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei."
Intr-o alta cauza a Curtii Europene a Drepturilor Omului: "Curtea a constatat ca, atunci cand expertiza psihiatrica este necesara, autoritatile trebuie sa vegheze ca aceasta masura sa nu depaseasca linia de echilibru care trebuie sa existe intre obligativitatea respectului vietii private a persoanei si buna administrare a justitiei" (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Sectia III, Cauza Worwa contra Poloniei, 27 noiembrie 2003, 26.624/95).
Art. 5 AA§ 1 din Conventie reglementeaza dreptul la libertate si la siguranta persoanei, statuand ca nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia cazurilor limitativ prevazute la lit. a)-f).
Prin dreptul la libertate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului intelege dreptul la libertate fizica al persoanei, ce consta in posibilitatea acesteia de a se misca, de a se deplasa in mod liber .
Din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului nu rezulta o definitie a notiunii de "privare de libertate", analiza acesteia fiind facuta in mod concret, in functie de particularitatile fiecarei cauze, avandu-se in vedere natura si durata masurii, efectele acesteia sau modalitatile de executare .
Astfel, incidenta notiunii de "privare de libertate" a fost analizata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin raportare la spatiul ce nu a putut fi parasit, la constrangerea fizica sau psihica la care o persoana a fost supusa din partea autoritatilor (cauzele De Wilde, Ooms si Versyp contra Belgiei, Nielsen contra Danemarcei) sau la timpul in care nu a putut fi parasit in mod liber un spatiu (Cauza Amuur contra Frantei), in cazuri vizand: arestul preventiv, detentia ca urmare a condamnarii la executarea unei pedepse (Cauza Van Droogenbroeck contra Belgiei), arestul la domiciliu (cauzele Mancini contra Italiei, Giulia Manzoni contra Italiei, Vachev contra Bulgariei, Lavents contra Letoniei), internarea pentru motive medicale intr-o clinica psihiatrica (cauzele Morsink contra Olandei, Ashingdane contra Marii Britanii), conducerea la sediul politiei in vederea audierii (Cauza X si Y contra Germaniei).
Totodata, este de evidentiat faptul ca in continutul art. 5 din Conventie se utilizeaza atat termenul de "arestare", cat si acela de "detinere", acestea fiind concepte care au un caracter autonom, ce pot dobandi un inteles compatibil cu scopurile Conventiei, fata de sensul lor din dreptul intern al statelor contractante.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, chiar daca analizeaza sensul si domeniul de aplicare ale celor doua notiuni prin raportare la sistemele nationale, nu este tinuta de o asemenea calificare, ea urmand sa aiba in vedere, ca obiectiv principal, ca lipsirea de libertate a unei persoane sa nu fie arbitrara.
In sfarsit, argumentul in sensul excluderii analogiei intre cele doua institutii (internarea medicala si privarea de libertate - consecinta a retinerii, arestarii ori detentiei) este sustinut chiar de textul art. 184 din Codul de procedura penala, in care se mentioneaza expres ca procedura este obligatoriu a fi respectata chiar si in situatia in care acuzatul se afla deja intr-o stare de privare de libertate (stare de retinere, de arestare, de detinere), elocvente fiind dispozitiile art. 184 alin. (13), (18) si (24) din Codul de procedura penala.
4. Internarea medicala in scopul efectuarii expertizei medicale psihiatrice, ca procedura probatorie pentru stabilirea discernamantului suspectului sau al inculpatului (prevazuta de art. 184 din Codul de procedura penala), are o natura juridica diferita (ca scop si conditii) fata de alte doua institutii reglementate de Codul de procedura penala: obligarea provizorie la tratament medical, prevazuta de art. 245 din Codul de procedura penala, si internarea medicala provizorie, prevazuta de art. 247 din Codul de procedura penala, ambele reglementate in titlul V al Codului de procedura penala cu denumirea marginala "Masurile preventive si alte masuri procesuale".
Astfel, se subliniaza ca aceste din urma institutii se refera la masurile de siguranta cu caracter medical prevazute de Codul penal (art. 109 si 110 din Codul penal), astfel ca orice examinare comparativa a acestor proceduri cu aceea prevazuta de art. 184 din Codul de procedura penala este lipsita de utilitate juridica.
5. Un alt argument in favoarea solutiei propuse este cel deja mentionat in cuprinsul jurisprudentei anexate: "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".


INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
D E C I D E:



Admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta, stabileste ca:
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 184 alin. (28) din Codul de procedura penala, din durata pedepsei se deduce perioada in care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar sau nevoluntar intr-o institutie de specialitate, in vederea efectuarii expertizei psihiatrice.
Obligatorie, conform dispozitiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 12 noiembrie 2018.


Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie, Decizia nr. 22/2018


Citeşte mai multe despre:    Dreptul la libertare    Internare voluntara    Internare involuntara    Internare medicala provizorie    Expertiza psihiatrica



Comentează: RIL privind deducerea perioadei in care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar sau nevoluntar intr-o institutie de specialitate
Alte Speţe