In considerentele acestei hotarari, s-a retinut ca paratul este salariatul reclamantei conform contractului individual de munca nr. 112/24.03.2010 in temeiul caruia a ocupat functia de analist financiar.
In analiza fondului cauzei tribunalul va porni de la faptul ca efectuarea Platilor pretinse a fi nedatorate precum si cuantumul acestora nu sunt contestate de catre parat.
Instanta retine ca A__ DE S_ F_ este continuatoarea Comisiei de S_ a Sistemului de Pensii Private si ca in perioada 25.02.x13, Curtea de Conturi a Romaniei a desfasurat misiunea de audit financiar asupra contului de executie al Comisiei de S_ a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.) incheiat la data de 31.12.2012. Ca urmare a misiunii de audit Curtea de Conturi a Romaniei a emis Decizia nr. 11/17.05.2013 prin care a dispus o _ masuri in sarcina C.S.S.P.P., iar una dintre aceste masuri avea ca obiect recuperarea de la salariatii fostei CSSPP a drepturilor salariale incasate necuvenit. Astfel, la masura II.7 din Decizia sus mentionata, Curtea de Conturi a dispus: ``Verificarea tuturor operatiunilor reprezentand cheltuieli de personal, stabilirea intinderii prejudiciului reprezentand cheltuieli de personal acordate in mod nelegal datorita emiterii de acte administrative prin incalcarea conditiilor legale privind validarea lor, recuperarea integrala a acestuia, regularizarea obligatiilor angajatorului si angajatilor cu bugetul consolidat, inregistrarea in eviden?a contabila a opera?iunilor specifice, implementarea acestor masuri, vor conduce la eliminarea abaterilor prezentate la punctul 1 din prezenta decizie . Recuperarea conform prevederilor legale in vigoare a tuturor drepturilor platite sub forma de prima de vacanta, premii, cu ocazia casatoriei, precum si a tichetelor cadou acordate fara temei legal in anul 2012, pentru salariatii entitatii, precum si regularizarea cu bugetele publice a impozitelor si contribu?iilor virate, pentru eliminarea abaterilor prezentate la pct. 7 din decizie``.
Decizia nr. 11/2013 prin care s-a retinut in sarcina reclamantei obligatia de a recupera drepturile salariale incasate necuvenit de catre salariatii A.S.F./C.S.S.P.P a fost contestata de A.S.F insa, instanta de fond (C__) a hotarat prin sentinta civila nr. 3642/20.11.2013, pronuntata in dosarul nr. x, ca masurile stabilite de Curtea de Conturi a Romaniei sunt temeinice si legale. Recursul promovat de A.S.F. a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 3647/17.11.2015 a ICCJ.
Se impune astfel a fi analizate consecintele juridice pe care le produc asupra spetei de fata cele doua hotarari judecatoresti anterior mentionate.
Se mai retine ca sentinta judecatoreasca anterior mentionata se bucura de putere de lucru judecat definitiva, si ca puterea de lucru judecat impiedica in prezenta cauza a se retine o alta situatie de fapt .
Autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti. Daca in manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazuta de art. 431 C.pr.civ. (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Cum, potrivit art. 431 cu referire la art. 430 C.pr.civ., in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca nu se poate ca intr-o noua actiune sa se pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior. Totodata se retine faptul ca puterea de lucru judecat prezinta urmatoarele caractere: exclusivitatea, incontestabilitate (asociata doar hotararilor definitive), executorialitate (asociata cu hotararea judecatoreasca definitiva sau dupa caz irevocabila ) si obligativitate (partile trebuie sa se supuna efectelor lucrului judecat, iar partea in favoarea careia ac?ioneaza nu poate renunta la dreptul de a o invoca).
Avand in vedere ca prin sentinta civila nr. 3642/20.11.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. x s-a retinut ca CSSPP era o institutie supusa controlului exercitat de Curtea de Conturi, ca se incadreaza in categoria institutiilor in care se aplica OUG nr. 80/2010 aprobata prin legea nr. 283/2011 si ca in anul 2012 acordarea de premii, prime de vacanta si tichete cadou nu avea temei legal, prezenta instanta este tinuta de considerentele acestei hotarari judecatoresti anterioare. In acest sens prezinta relevanta cele consemnate la fila 33 a sentintei mentionate, aflata la fila 154 din dosar.
Fata de aceasta situatie de fapt, tribunalul urmeaza sa respinga apararea paratei din intampinare potrivit careia Platile imputate de angajator nu ar avea caracter nedatorat. Aceasta deoarece, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligatia de a-i acorda salariatului toate drepturile ce decurg din contractul individual de munca, din contractul colectiv de munca aplicabil sau din lege. desi prima de merit a fost acordata in temeiul contractului colectiv de munca, aplicarea acestuia sub acest aspect in anul 2012 a fost suspendata prin efectul legii, si astfel plata a dobandit caracterul nedatorat. In consecinta, se impune restituirea acesteia in conditiile art. 256 din Codul muncii.
In privinta celui de-al doilea motiv invocat in Sustinerea cererii de respingere a actiunii, constand in incidenta prevederilor Legii nr. 124/2014, tribunalul va avea in vedere prevederile art. 1 lit. a din acest act normativ care reglementeaza categoriile de personal caruia i se aplica. Se retine ca beneficiaza de exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala, conform art. 2 alin. 1, personalul ale carui venituri au fost stabilite in baza actelor normative privind salarizarea unitara a personalului din sectorul bugetar. Ori, in cazul de fata, pe de o parte partile arata ca salarizarea in cadrul CSSPP se facea in baza contractului colectiv de munca, iar pe de alta parte acest aspect rezulta din decizia Curtii de Conturi ce sta la baza promovarii prezentei actiuni si din sentinta civila nr. 3642/20.11.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. x. Se constata astfel ca parata nu se incadreaza in categoria beneficiarilor exonerarii de la plata debitelor reglementata de Legea nr. 124/2014. instanta apreciaza ca extinderea sferei de aplicare a acestui act normativ si asupra personalului CSSPP ar reprezenta o veritabila adaugare la lege, aspect ce ar consfin?i o depasire a competentelor unei instante de judecata .
Referitor la suma solicitata paratului cu titlu de cheltuieli de delegare, deta?are si transferare, instanta retine, ca prim aspect, ca suma de 262 lei nu a fost incasata de catre salariat pentru a putea fi returnata. Nici reclamanta nu pretinde acest fapt si, mai mult, nu are vreo dovada in acest sens. Un alt aspect cu relevanta asupra pretentiei reclamantei este ca delegarea si deta?area salariatilor sunt institutii prevazute de Codul muncii in beneficiul angajatorului (a se vedea art. 43 si art. 44) si astfel salariatul nu se poate face vinovat de producerea unui prejudiciu sau de primirea de foloase nedatorate (cum arata reclamanta) prin indeplinirea dispozitiei acestuia. Eventuala inutilitate a deta?arilor, a delegarilor si a transferarilor unui salariat poate constitui un prejudiciu dar de producerea acestui se face vinovata persoana care le-a dispus, nu salariatul care a executat. Pe cale de consecinta, pretentia reclamantei este neintemeiata si va fi respinsa ca atare.
In privinta dobanzii legale aferenta sumei de x lei reprezentand 2104 lei prima de merit,4937 prima de vacanta,4937 lei prima de casatorie si 252 lei tichete cadou incasate de parat se retine ca potrivit art. 1.535 Cod Civil ``1) In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul Platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii Platii ar fi mai mic. (2) Daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta. (3) Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea integrala a prejudiciului suferit.``
Dispozitiile de mai sus se coroboreaza cu Art. 1.521- ``Punerea in intarziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului.`` In speta nu suntem in prezen?a vreunui caz in care punerea in intarziere opereaza de drept iar in virtutea principiului disponibilitatii reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata dobanzii de la data pronuntarii hotararii. In aceasta situatie, parata va fi obligata la plata catre reclamanta a dobanzii legale aferenta acestei sumei calculata de la data pronuntarii hotararii pana la achitarii integrale a debitului.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel , in termen legal si motivat , atat apelantul-parat M__ G__, cat si apelanta-reclamanta A__ DE S_ F_ ,
1. In motivarea cererii de apel paratul M__ G__ , dupa reiterarea situatiei de fapt si a considerentelor instantei de fond , a aratat ca in mod gresit, instanta de fond a apreciat ca Platile imputate de intimata ar avea caracter nedatorat.
Acordarea drepturilor salariale catre apelant s-a facut in temeiul contractului individual de munca, Regulamentului de salarizare aprobate prin Hotararile Consiliului C.S.S.P.P. si al contractului colectiv de munca, acte pe care cu buna - credinta, acesta le-a apreciat ca fiind legale si conforme.
Totusi, contrar reglementarilor speciale cu privire la statutul C.S.S.P.P., Curtea de Conturi, prin Decizia nr.11, a retinut1 ca C.S.S.P.P. a incalcat prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, actualizata si aprobata prin Legea nr. 238/201 si (ii) Legii nr. 500/2002 privind finantele publice.
Or, dincolo de acest aspect, instanta de fond a retinut ca toate drepturile salariale derivand din contractul colectiv de munca care, ar fi devenit nedatorate odata cu suspendarea aplicarii contractului colectiv de munca, in anul 2012, "prin efectul legii".
Subliniaza faptul ca in speta culpa neralierii la prevederile OUG 80/2010 a apartinut exclusiv Intimatei-titulara obligatiilor de a se ralia normelor privind salarizarea, iar nu apelantului ori altor angajati ai intimatei intrucata pelantul a incasat banii cu buna-credinta. ca urmare a muncii depuse in cadrul institutiei.
Reda in continuare extrasul din contractul colectiv de munca valabil anului 2012, in baza caruia aceste sume au fost platite de catre Intimata si acceptate cu buna-credin?a de catre apelant.
Nu in ultimul rand, plata acestor drepturi salariale deja incasate, incalca si Protocolul aditional nr. 1 la conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Liberta?ilor Fundamentale, conform caruia: "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Asadar, este nelegala restituirea acestor drepturi salariale deja angajate, angajatii intemeindu-se, in mod rezonabil si justificat, pe mai multe acte juridice - contractul individual de munca, contractul colectiv de munca, regulamentul de salarizare, avand o baza juridica solida si o incidenta incontestabila asupra dreptului de proprietate .
Instanta de fond a apreciat in mod gresit ca "salarizarea in baza contractului colectiv de munca" ar determina excluderea intimatei din categoria beneficiarilor exonerarii de la plata debitelor, reglementata de Legea nr. 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice
Sustine apelantul ca , independent de incheierea unui contract colectiv de munca, Legea 124 amnistiaza de la plata debitelor toate categoriile de personal ce cad sub incidenta vreunei legi ia care Legea nr. 124/2014 se refera.Or, nici Legea nr. 124/2014 si nici un act normativ nu prevad incompatibilitatea dintre existenta unui contract colectiv de munca la nivel de unitate, si actele normative privind salarizarea din sectorul public ori bugetar.
Instanta a omis sa analizeze rationamentul judicios pentru care Legea nr.124/2014 este aplicabila prezentei cauze .
In ipoteza in care am accepta argumentarea ca angajatii ASF (deci si apelantul) sunt functionari publici, iar ASF este o autoritate publica supusa OUG nr. 80/2010, Legea nr. 124/2014 a exonerat de plata sumele constatate de catre Curtea de Conturi .
In contextul in care obligatia de plata s-a impus in temeiul unei legi, pentru care ulterior sumele au fost amnistiate, rezulta in mod clar ca solicitarea intimatei trebuie respinsa ca fiind neintemeiata.
Mai mult, avand in vedere faptul ca prin hotararea apelata a fost invocata puterea de lucru judecat atat a sentintei Civile nr. 3642/20.11.2013, pronuntata in fond de Curtea de Apel Bucuresti, precum si a Deciziei Civile nr. 3647/17.11.2015 pronuntata de inalta CurA¬te de Casatie si Justitie, in recurs, instanta de fond din prezentul dosar a revizuit absolut superficial cele doua hotarari si a pronuntat o hotarare chiar in antiteza cu acestea si mai grav, chiar in antiteza cu hotararea definitiva a inaltei Curti de Casatie?i Justitie, incalcand ea insasi autoritatea de lucru judecat despre care face vorbire.
Astfel, chiar prin Decizia Civila nr. 3647/17.11.2015, s-a retinut ca:"referitor la temeiul legal pentru includerea in bugetul de venituri si cheltuieli`, in anul 2012, a premiilor, primelor de vacanta si a ti chetelor cadou, in mod just prima instanta a retinut nerespectarea de catre reclamanta a restrictiilor bugetare impuse de art. 7 alin, (2) si art. 15 alin. (2) din OUG nr. 80/2010, aprobata prin Legea nr. 238/2011, care au fost aplicabile pentru toate autoritatile si institutiile publice, astfel cum acestea sunt definite prin Legea nr. 500/2002, indiferent de modul de finantare"7,ceea ce demonstreaza cu greutate confuzia instantei de fond la judecarea cauzei de fata.
Chiar daca Decizia Curtii de Conturi nr. 11/17.05.2013 a fost declarata ca legala de catre inalta Curte de Casatie si Justitie in mod definitiv, legalitatea acestei decizii nu poate bloca efectele pe care Legea nr. 124/2014 le produce.
Pe cale de consecinta, solicita modificarea in parte a hotararii apelate si respingerea cererii formulate de catre Intimata, ca neintemeiata.
2. Prin cererea formulata, apelanta-reclamanta A__ DE S_ F_ a aratat ca, Asa cum a constatat si Curtea de Conturi a Romaniei prin Decizia nr. l1/17.05.2013, acordarea de catre fosta C.S.S.P.P. a sumelor reprezentand prima de merit/prima de vacanta si/sau tichete cadou, s-a facut cu incalcarea vadita a dispozitiilor legale imperative referitoare la aplicarea masurilor de reducere a cheltuielilor publice (O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernuluinr.37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar).
Decizia nr. l1/17.05. a fost contestata de A.S.F in materia contencios administrativa, insa instanta de fond - Curtea de Apel Bucuresti - a hotarat prin sentinta Civila nr.3642/20.11.2013 pronuntata in dosarul nr.x, ca masurile stabilite de Curtea de Conturi a Romaniei sunt temeinice si legale.
In acest context Decizia Curtii de Conturi este nu numai executorie ci si obligatorie pentru subscrisa in ceea ce priveste aducerea la indeplinire, in modalitatile reglementate de lege, a masurilor dispuse.
De la data aparitiei O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art. l1 din Ordonanta de urgenta a Guvernuluinr.37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, care impune anumite restrictii bugetare aplicabile inclusiv CSSPP, dupa cum a retinut atat Curtea de Conturi a Romaniei prin Decizia nr. l 1/17.05.2013, dar si Curtea de Apel Bucuresti prin sentinta Civila nr.3642/20.11.2013 pronuntata in dosarul nr.x, paratul nu mai putea incasa prime sau efectua alte cheltuieli care veneau in contradic?ie cu dispozitiile legale aratate.
Astfel, orice sume incasate cu incalcarea prevederilor OUG nr.80/2010 au fost considerate de catre Curtea de Conturi a Romaniei ca fiind sume nedatorate ce urmeaza a fi restituite de catre persoanele care au beneficiat de acestea.
Critica pe care o aduce sentintei de fond este aceea ca instanta a retinut in mod eronat natura sumei de bai pretinsa cu titlu de cheltuieli de deplasare. Astfel, instanta de fond a retinut faptul ca suma de 262 lei reprezinta cheltuieli de delegare, detasare.
Astfel cum a fost instituita obligatia de catre CCR care a constatat faptul ca sumele in cauza au fost acordate nelegal, aceasta suma reprezinta o diferenta intre nivelul cheltuielilor de deplasare calculate conform normativelor adoptate de catre CSSPP si nivelul acestor cheltuieli calculate conform HG 518/1995.
Aceasta suma s-a impus a fi recuperata deoarece CCR a constatat ca fiind o cheltuiala efectuata nelegal. Prin urmare, este neindoielnic faptul ca paratul a fost beneficiarul direct al cheltuielilor de deplasare inclusiv diurna, astfel cum atesta documentele justificative.
De asemenea, art.256 din Codul muncii reglementeaza obligatia de restituire a salariatilor fata de angajatorii lor, care la alin.(l) prevede ca a€™a€™ salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie``.
Desi aceasta obligatie apare ca o institutie distincta de raspunderea patrimoniala, totusi procedura pentru reintregirea patrimoniului angajatorului este aceeasi.
Mai mult decat atat, cu referire la alineatul 1 al art. 256, Curtea constitutionala a retinut in Decizia nr.274/2011 ca, ``intr-adevar, textul de lege criticat nu da o definitie exacta a notiunii de suma nedatorata si nici nu detaliaza conditiile in care se na?te obligatia de restituire . El vine sa acopere insa, prin excluderea tuturor celorlalte situatii prevazute de lege care antreneaza raspunderea patrimoniala a salariatului, cazurile cand, fara a fi retinuta vinovatia acestuia, este obligat la restituirea unor sume incasate de la angajator, intrucat acestea nu i se cuveneau. neexistand o justa cauza. De asemenea, avand in vedere contextul reglementarii, este evident ca obligatia de restituire se na?te in legatura cu desfasurarea raporturilor de munca``.
In acest context Decizia Curtii de Conturi este nu numai executorie ci si obligatorie pentru reclamanta in ceea ce priveste aducerea la indeplinire, in modalitatile reglementate de lege, a masurilor dispuse.
Solicita admiterea apelului , schimbarea in tot a hotararii de fond si obligarea paratului la plata sumei de 262 lei, reprezentand drepturi salariate cu titlul de cheltuieli de deplasare incasate necuvenit, a dobanzii legale si a cheltuielilor de judecata .
Apelantul - parat M__ G__, a formulat intampinare la cererea apel depusa de parata ASF, solicitand respingerea acesteia ca nefondata.
Cheltuielile de delegare au fost efectuate in interes de serviciu, fiind inechitabila recuperarea acestora de la intimatul-apelant.
Asadar aceste cheltuieli reprezinta o categorie de cheltuieli care nu au profitat salariatilor, ci au fost realizate in exercitiul profesiei si de altfel, conform legii plata lor este obligatoriu a fi efectuata de catre angajator .
Din acest punct de vedere, argumentarea instantei conform careia eventuala inutilitate a acestor deplasari poate reprezenta un prejudiciu, insa "de producerea acestuia se face vinovata persoana care le-a dispus, nu salariatul care a executat", este una corecta.
Mai mult, nici un angajat nu se poate opune obligatiilor de serviciu, iar aceste deplasari au fost facute ca obligatie de serviciu, imperativa, de la care nici un angajat nu s-a putut sustrage. Refuzul de a fi delegat ar fi reprezentat motiv pentru sanctionarea disciplinara a subsemnatului!
Chiar daca instanta nu ar fi apreciat cu privire la aceste cheltuieli ca nu pot fi datorate intrucat au fost realizate in beneficiul angajatorului, Legea nr. 124/2014 este aplicabila prezentei cauze, motiv pentru care este exonerat oricum de la plata cheltuielilor de delegare.
Apelanta-reclamanta A__ DE S_ F_, a formulat intampinare fata de cererea de apel depusa de reclamant, prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondata.
Sustine reclamanta ca, asa cum a constatat si Curtea de Conturi a Romaniei prin Decizia nr. l 1/17.05.2013, acordarea de catre fosta C.S.S.P.P. a sumelor reprezentand prima de merit/prima de vacanta si/sau tichete cadou, s-a facut cu incalcarea vadita a dispozitiilor legale imperative referitoare la aplicarea masurilor de reducere a cheltuielilor publice (O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art. II din Ordonanta de urgenta a Guvemuluinr.37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar).
De la data aparitiei O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art. II din Ordonanta de urgenta a Guvemuluinr.37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, care impune anumite restrictii bugetare aplicabile inclusiv CSSPP, dupa cum a retinut atat Curtea de Conturi a Romaniei prin Decizia nr. l 1/17.05.2013, dar si Curtea de Apel Bucuresti prin sentinta Civila nr.3642/20.11.2013 pronuntata in dosarul nr.x, paratul nu mai putea incasa prime sau efectua alte cheltuieli care veneau in contradic?ie cu dispozitiile legale aratate.
In consecinta, orice sume incasate cu incalcarea prevederilor OUG nr.80/2010 au fost considerate de catre Curtea de Conturi a Romaniei ca fiind, sume nedatorate ce urmeaza a fi restituite de catre persoanele care au beneficiat de acestea.
Astfel, in mod nejustificat, apelantul mentine un echivoc al situatiei de fapt prin aceea ca afirma faptul ca ``a incasat banii cu buna-credin?a ca urmare a muncii depuse iar culpa neralierii la prevederile OUG nr.80/2010 a apartinut exclusiv Intimatei - titulara obligatiilor de a se ralia normelor privind salarizarea. ``
Insa, conform precizarilor anterioare, raportat la constatarile CCR, este neindoielnic faptul ca nu a fost constatat faptul ca au fost acordate salariile catre salariatii fostei CSSPP in mod nelegal ci drepturile platite sub forma de prima de vacanta, premii, premii cu ocazia casatoriei, precum si a tichetelor cadou acordate fara temei legal in anul 2012, cheltuieli de deplasare, delegare, deta?are care contravin prevederilor OUG nr.80/2010.
Astfel, Sustinerea apelantului este neintemeiata deoarece constatarile CCR nu au fost dispuse in ceea ce priveste salariul ca fiind contraprestatia obligatorie din partea angajatorului fata de munca depusa de angajat ci numai fata de sumele cu titlu de prime, premii, tichete cadou.
Apararile apelantului nu pot conduce la concluzia ca, in speta dedusa judecatii opereaza amnistia fiscala in sensul Legii nr.124/2014 deoarece, dispozitiile art. l din acest act normativ prevad in mod expres la lit.(a) ca: `` Prezenta lege se aplica: personalului ale carui venituri de natura salariala au fost stabilite in baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrarii in vigoare a Legii - cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificarile ulterioare``.
Astfel cum in mod temeinic a constatat instanta de fond, in urma analizarii judicioase inciden?ei acestei legi asupra cauzei, apelantul/parat nu se incadreaza in categoria beneficiarilor exonerarii de la plata debitelor reglementata de Legea nr.124/2014.
Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, prevedea in mod expres la art. 2 alin. (2): "dispozitiile prezentei legi nu se aplica Bancii nationale a Romaniei, Comisiei nationale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de S_ a Asigurarilor si Comisiei de S_ a Sistemului de Pensii Private``. Aceste dispozitii au fost preluate integral de art.2 alin.(2) `` Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, act normativ care a abrogat Legea nr.330/2009.
Or, drepturile salariale ale paratului si ale celorlalti salariati ai fostei CSSPP erau stabilite prin Regulamentul de salarizare si Contractul Colectiv de Munca iar CSSPP nu era o institutie bugetara, ci finantata din venituri proprii potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.50/2005.
In concluzie, desi apelantul sustine ca aceste sume i se datorau intrucat erau stabilite prin Regulamentul de Salarizare aprobat de catre Consiliul CSSPP in temeiul art.31 din O.U.G. nr. 50/2005, in mod temeinic, instanta de fond a statuat faptul ca aceste sustineri au fost analizate cu ocazia controlului CCR, confirmata prin sentinta civila nr. 3642/20.11.2013. Aceasta hotarare judecatoreasca se bucura de putere de lucru judecat definitiva si ca puterea de lucru judecat impiedica in prezenta cauza a se retine o alta situatie de fapt .
Astfel, este indubitabil ca insusi apelantul a sustinut in fata instantei de fond faptul ca temeiul salarizarii si a acordarii altor drepturi a fost reprezentat de catre Regulamentul de salarizare aplicabil la CSSPP in anul 2012.
Aparitia Deciziei ICCJ nr. 17/2016 nu modifica considerentele de fapt ale cauzei si nici nu poate altera motivele hotararii de fond pronuntata in cauza deoarece aceste bonusuri de tipul prime si tichetele cadou, nu sunt prevazute in cadrul Contractului colectiv de Munca aplicabil la CSSPP in anul 2012 ci sunt expres `prevazute si reglementate in Regulamentul de salarizare in vigoare in 2012.
Aceasta evidenta nu poate fi negata ci a fost expres confirmata de catre apelant prin inscrisurile depuse in aparare la dosarul de fond .
Faptul ca ulterior, dupa aparitia Deciziei ICCJ nr. 17/2016, apelantul sustine faptul ca aceste bonifica?ii se acorda in baza CCM, nu are valoare juridica ci reprezinta doar o incercare de escamotare a acestei eviden?e legislative care nu poate, in niciun caz, sa transgreseze temeiurile de drept pentru acordarea primelor si tichetelor cadou, de la regulamentul de salarizare la contractul colectiv de munca .
Astfel, orice sume incasate cu incalcarea prevederilor OUG nr.80/2010 au fost considerate de catre Curtea de Conturi a Romaniei ca fiind sume nedatorate ce urmeaza a fi restituite de catre persoanele care au beneficiat de acestea. Practic, nu se poate sustine ca prevederile regulamentului de salarizare din 2012 trebuiau sa se aplice in pofida prevederilor exprese ale acestui act normativ prin care s-au instituit restrictiile in cauza. Nu decizia CCR nr l1/2013 constituie temeiul pentru suspendarea acordarii acestor bonifica?ii ci prevederile legale ale OUG nr.80/2010.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de motivele invocate si de dispozitiile art. 476 si urm.Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Actiunea in raspundere patrimoniala promovata de reclamanta se intemeiaza pe Decizia Curtii de Conturi nr. 11/17.05.2013 prin care s-a constatat ca plata anumitor drepturi, printre care si cele a caror restituire o pretinde apelanta-reclamanta prin actiunea de fata, s-a dispus cu nesocotirea unor dispozitii legale, si anume dispozitiile art. 7 alin. (2) si 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 aprobata prin Legea nr. 283/2011, dispunandu-se, intre altele, recuperarea de la salariatii fostei C.S.S.P.P. a drepturilor salariale incasate necuvenit.
Reclamanta A.S.F. a contestat Decizia nr. 11/17.05.2013 , cererea fiind respinsa de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ si Fiscal, prin sentinta civila nr. 3642 din 20 noiembrie 2013, pronuntata in dosarul nr. x, definitiva prin Decizia nr. 3647 din 17 noiembrie 2015, pronuntata in dosarul nr. x de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de C_ Administrativ si Fiscal.
In considerentele deciziei pronuntate, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de C_ Administrativ si Fiscal a retinut si urmatoarele aspecte ce prezinta relevanta pentru cauza de fata: - in privinta contractului colectiv de munca incheiat de C.S.S.P.P. cu salariatii sai, inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti sub nr. 418/22.12.2011, sustinerile recurentei nu pot fi retinute, fata de dispozitiile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit carora, prin clauze cuprinse in contractele colective de munca se pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si conditiile prevazute de lege; - referitor la temeiul legal pentru includerea in bugetul de venituri si cheltuieli, in anul 2012, a premiilor, primelor de vacanta si a tichetelor cadou, in mod just prima instanta a retinut nerespectarea de catre reclamanta a restrictiilor bugetare impuse de art. 7 alin. (2) si art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010, aprobata prin Legea nr. 283/2011, care au fost aplicabile pentru toate autoritatile si institutiile publice, astfel cum acestea sunt definite prin Legea nr. 500/2002, indiferent de modul de finantare .
Cat priveste efectele acestor hotarari judecatoresti in prezenta cauza, ele nu pot fi privite din perspectiva autoritatii de lucru judecat, asa cum a considerat prima instanta, in nici unul din aspectele sale, negativ sau pozitiv. Ambele aspecte reprezinta manifestari ale autoritatii de lucru judecat si ele se vor produce in relatia dintre parti, dispozitiile art. 431 Cod procedura civila nepermitand o alta concluzie. desi efectul pozitiv nu presupune identitate de elemente (obiect si cauza), nu poate fi negat ca ceea ce se opune intr-o judecata ulterioara fara posibilitatea de contestare sunt chestiunile transate intr-un litigiu anterior intre aceleasi parti, art. 431 alin. 2 Cod procedura civila facand referire doar la parti si trebuind apreciat in contextul intregii reglementari, deci si al alin. 1 al art. 431 Cod procedura civila. Acest fapt se explica prin regulile si limitele desfasurarii judecatii, hotararea judecatoreasca consfin?ind o anumita situatie de fapt si de drept pe baza anumitor probe, cu respectarea principiilor disponibilitatii, contradictorialita?ii si dreptului la aparare, Asa incat o hotarare judecatoreasca nu ar putea fi opusa unui tert care nu a avut posibilitatea sa se apere. De altfel, chiar instanta de fond a retinut ca trebuie sa existe si in acest caz identitate de parti, ceea ce in speta nu este cazul . Aspectele privind executorialitatea si obligativitatea hotararii judecatoresti este evident ca nu pot fi retinute deoarece rezulta din normele de procedura (art. 433 si art. 435 alin. 1 Cod procedura civila) ca privesc partile .
Totusi, situatia consfintita prin hotararea judecatoreasca trebuie respectata si de terti, insa nu din perspectiva autoritatii de lucru judecat, ci ca fapt juridic, cu posibilitatea pentru tert de a face dovada contrara, Asa cum prevede art. 435 alin. 2 Cod procedura civila, invocand elemente noi care sin de obiectul si cauza litigiului in care hotararea respectiva i se opune.
In speta, apelanta nu a fost parte in litigiul purtat intre intimata si Curtea de Conturi, cu privire la Decizia nr.11/17.05.2013, insa hotararile judecatoresti pronuntate trebuie respectate in prezentul conflict de munca potrivit art. 435 alin. 2 Cod procedura civila, apelanta avand posibilitatea de a face aparari noi in legatura cu dreptul invocat de intimata reclamanta, ceea ce a si facut. Astfel, apelanta a invocat in aparare elemente noi, si anume existenta valabila a actelor de salarizare ale intimatei care nu au fost anulate de nici o instanta de judecata si, pe cale de consecinta, neindeplinirea conditiilor art. 256 din Codul muncii care constituie cauza cererii de chemare in judecata . Aceste chestiuni nu au fost analizate de instanta de contencios administrativ si fiscal, care a avut de statuat exclusiv asupra legalitatii si temeiniciei unei decizii a Curtii de Conturi, care in mod cert nu mai poate fi repusa in discutie in prezentul cadru procesual, iar nu asupra temeiniciei unei eventuale cereri a angajatorului indreptate impotriva salariatilor avand ca obiect restituirea respectivelor sume. Aceasta cerere este una distincta, presupunand analizarea unor conditii de fond specifice, in raport de reglementarea art. 256 din Codul muncii.
In raport cu sustinerile reclamantei privind caracterul obligatoriu si executoriu al hotararilor Curtii de Conturi, subliniem faptul ca Raportul Curtii de Conturi stabileste incalcari ale prevederilor legale in ceea ce priveste institutia apelanta,nu in sarcina angajatului, iar neregulile constatate de organul de control nu pot fi imputate paratului, in conditiile in care apelantul si-a asumat prin act aditional la contractul individual de munca incheiat intre parti obligatia de a plati angajatei un anumit cuantum al salariului.
In ceea ce priveste fondul pricinii si obligativitatea concluziilor Raporturilor Curtii de Conturi, invocata de apelant , este de subliniat ca, in concret, Curtea de Conturi este un organ de natura administrativa, ale carui ``judecati`` nu se pot impune in fata judecatii unei instante judecatoresti, singura in masura sa asigure garan?iile necesare de impartialitate si de egalitate tuturor partilor care i se adreseaza pentru solutionarea unor pretentii.
O instanta de judecata nu este un simplu receptor al unui Raport intocmit de catre Curtea de Conturi care analizeaza anumite aspecte ale cheltuirii banilor din fondurile publice, fara a avea competenta functionala sau cunostintele juridice necesare pentru a si decide daca o plata a unor drepturi salariale a avut fundament in toate dispozitiile legale aplicabile, spre exemplu, in cazul paratului ce a avut calitatea de salariat detasat.
Daca s-ar fi considera vreun moment ca aceste R__ ale Curtii de Conturi sunt documente ale caror concluzii trebuie insusite ca atare de catre orice instanta de judecata, le-ar fi fost atribuit, prin lege, un caracter executoriu, nemaifiind necesara adresarea unei cereri avand ca obiect restituire drepturi salariale unei instante judecatoresti, ci dispunandu-se doar punerea lor efectiva in aplicare, inclusiv prin crearea unor debite in sarcina salariatilor, fara nicio alta formalitate.
Or, dimpotriva, aceste R__ de ale Curtii de Conturi nu constituie titluri executorii, pentru ca, intr-adevar, ele reprezinta rezultatul activitatii de control exercitate asupra angajatorului, insa, producand efecte, indirect, si asupra patrimoniului salariatilor, daca s-ar accepta caracterul executoriu al unor astfel de R__, in conditiile in care, nefiind partea controlata, salariatii nu ar putea niciodata sa atace aceste R__ pe calea contenciosului administrativ, astfel cum, spre exemplu, angajatorul are posibilitatea, ar insemna ca salariatilor sa li se retina din drepturile salariale anumite sume, in privinta ilegalitatii carora a apreciat, nu o instanta de judecata, ci un organ administrativ, cu incalcarea dispozitiilor imperative ale Codului Muncii, respectiv ale art.169 alin.1.
De aceea, nefiind in niciun fel permisa Sustinerea unui punct de vedere a salariatului fata de rezultatul controlului exercitat de catre Curtea de Conturi, aceste documente oficiale nu constituie titluri executorii si este necesara actionarea in instanta a salariatilor.
Instanta, la randul sau, este tinuta sa verifice daca cele avute in vedere de catre Curtea de Conturi nu sunt contrare altor dispozitii legale pe care functionarii Curtii de Conturi nu le-au avut in vedere la momentul realizarii controlului, aceste R__ neavand, pentru salariatii carora li se cer anumite drepturi salariale inapoi, o valoare juridica dinainte prestabilita, pentru ca, in cele din urma, cheltuirea nelegala a banului public nu reprezinta culpa salariatului, ci a celui care a aprobat efectuarea respectivelor cheltuieli .
Or, in speta, actele de salarizare au fost adoptate la nivelul intimatei in temeiul art. 31 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2005 privind infiintarea, organizarea si functionarea Comisiei de S_ a Sistemului de Pensii Private, conform caruia ``Salarizarea presedintelui, a vicepresedintelui, a directorului general si a personalului de specialitate al Comisiei se stabileste prin hotarare a Consiliului Comisiei`` si nu au fost niciodata anulate in conditiile legii, au produs efecte, Asa incat constituie un temei pentru Platile efectuate catre apelanta. De altfel, hotararea instantei de contencios administrativ nu le anuleaza.
Odata asumata de catre angajator obligatia de plata a anumitor drepturi salariale , prin contract colectiv de munca , aceasta trebuie adusa la indeplinire , pana la momentul incetarii/ modificarii contractului colectiv de munca in conditiile legii.
In ceea ce priveste suma de 262 lei , reprezentand cheltuieli decontate de reclamanta pentru deplasari efectuate de parat in interes de serviciu , Curtea , alaturi de instanta de fond , constata ca suma nu a fost efectiv incasata de catre salariat pentru a putea fi returnata. Nici reclamanta nu pretinde acest fapt si, mai mult, nu are vreo dovada in acest sens.
Curtea retine si faptul ca delegarea si detasarea in interes de serviciu a salariatilor sunt institutii prevazute de Codul muncii in beneficiul angajatorului , efectuate ca urmare a dispozitiei exprese a acestuia si astfel salariatul nu se poate face vinovat de producerea unui prejudiciu sau de primirea de foloase nedatorate (cum arata reclamanta) prin indeplinirea dispozitiei acestuia.
Eventuala inutilitate a detasarilor, a delegarilor si a deplasarilor unui salariat poate constitui un prejudiciu dar de producerea acestui se face vinovata persoana care le-a dispus, nu salariatul care a executat respectivele dispozitii.
Din aceasta perspectiva nu are nicio relevanta faptul ca paratul si-a dat acordul cu privire la aceste delegari/deta?ari , evident fiind faptul ca dispozitia de deplasare a reprezentat vointa angajatorului , iar salariatul nu a facut altceva decat sa-si dea acordul cu privire la indeplinirea sarcinilor de serviciu in alta localitate , in caz de refuz nejustificat fiind pasibil de sanctionare disciplinara. .
In concluzie suma imputata intimatului prin actiunea de fata ( inclusiv suma de 262 lei reprezentand cheltuieli de delegare, deta?are si transferare) nu are caracterul unei Plati nedatorate , in intelesul prevederilor art. 256 Codul muncii , actiunea apelantei-reclamante fiind neintemeiata .
Curtea constata si faptul ca in prezenta cauza ca este aplicabil rationamentul juridic retinut de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016, in interpretarea prevederilor art. l, art. 21 si art. 26 lit. h) raportat la prevederile art. 64 din Legea nr. 94/1992, a prevederilor art. 132, art. 138 alin.(5) art. 142, art. 148, art. 151 si art. 152 din Legea nr.62/2011 si a prevederilor art.229 alin. (4), art.254 si art.268 alin. (l) lit. d) din Codul Muncii, republicat, in sensul ca ``o decizie a Curtii de Conturi, emisa in exercitarea atributiilor sale de control, prin care s-a stabilit ca anumite drepturi prevazute in contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unei institutii publice finantate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea in institutiile publice, nu lipse?te de efecte clauzele contractului colectiv de munca prin care acele drepturi au fost stabilite, a caror nulitate nu a fost constatata de catre instantele judecatoresti, in conditiile legii``.
Situatia de fapt din prezenta cauza este aceeasi, intrucat ne aflam in fata unei decizii a Curtii de Conturi, prin care s-a stabilit ca anumite drepturi prevazute in contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unei institutii publice finantate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal. Totodata, instanta de contencios administrativ a invocat in sprijinul solutiei pronuntate dispozitiile art.132 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, a caror interpretare a fost realizata prin Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016 anterior mentionata, iar in speta se pune problema aplicabilitatii art. 256 din Codul muncii, care trebuie sa primeasca aceeasi relevanta ca si art. art. 254 din Codul muncii, reglementand practic un aspect similar, text de asemenea interpretat prin acea decizie .
Intrucat s-a apreciat ca plata nu este una nedatorata, nu se mai impune analiza inciden?ei Legii nr. 124/2014, invocata in subsidiar de apelantul-parat.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 Cod procedura civila, Curtea constata ca apelul declarat de catre paratul M__ G__ este fondat si-l va admite, va schimba in tot sentinta apelata, in sensul ca va respinge actiunea, ca neintemeiata. Se va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta A__ DE S_ F_,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta A__ DE S_ F_, cu sediul in Bucuresti, sector 5, Splaiul Independen?ei nr. 15, avand cod fiscal x, impotriva sentintei civile nr. 3804/11.04.2016, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. x, ca nefondat.
Admite apelul formulat de paratul M__ G__, identificat cu CNP: x, cu domiciliul procesual ales la SCA Schoenherr si Asocia?ii, cu sediul n Bucuresti, sector 1, __, _ sentinte.
Schimba in parte sentinta in sensul ca:
Respinge actiunea ca neintemeiata.
Definitiva.