Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul, analizand cu prioritate exceptiile invocate de parata, respectiv exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata pentru lipsa men?iunilor privitoare la domiciliul reclamantilor, a retinut ca in speta reclamantii au respectat dispozitiile art. 194-197 coroborate cu art. 200 Cod proc. civila, motiv pentru care a respins aceasta exceptie .
Cat priveste lipsa calitatii de reprezentant a avocatului, instanta a constatat din inscrisul depus la dosar ca au fost respectate intocmai dispozitiile art. 151 coroborat cu art. 194 Cod procedura civila, motiv pentru care si aceasta exceptie a fost respinsa.
Raportat la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata, instanta a constatat din probatoriul depus la dosarul cauzei ca, hotararile judecatoresti din dosarele indicate de parata, au fost pronuntate doar pe exceptia prematurita?ii, astfel ca in speta nu sunt incidente prevederile art. 430 coroborat cu art. 431 Cod procedura civila, sens in care a fost respinsa aceasta exceptie .
Prin decizia civila civila nr. 269/2016-A din 10.03.2016 de anulare in parte a sentintei civile nr. 1152/LM/2014 a Tribunalului Bihor si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analiza fondului cauzei s-a retinut ca na?terea dreptului la actiune in speta a fost conditionata de indeplinirea in prealabil a cerintei negocierii de catre partile in litigiu a cuantumului si conditiilor de acordare a procentului din profit. instanta de control judiciar a stabilit definitiv ca aceasta conditie in speta s-a indeplinit, cata vreme reclamantii au convocat parata la negocieri care insa nu au avut loc din cauza acesteia, deoarece nu a raspuns convocarii, motiv pentru care s-a apreciat ca actiunea a fost introdusa in termenul de 3 ani.
Analizand fondul cauzei, instanta a retinut ca intre partile in conflict au existat raporturi juridice de munca pe perioada in litigiu, care au incetat astfel cum rezulta din copia carnetelor de munca depuse la dosar. Intrucat pretentiile formulate de reclamanti vizeaza perioada in care acestia au avut calitatea de salariati ai paratului, instanta a retinut ca justifica calitate procesuala activa. Faptul ca raporturile juridice de munca au incetat anterior inregistrarii la instanta a cererii de chemare in judecata nu prezinta relevanta, cata vreme pe perioada in conflict intre parti au existat raporturi juridice de munca, iar pretentiile reclamantilor vizeaza acordarea drepturilor din perioada respectiva.
Conform contractului colectiv de munca la nivel de unitate nr. 2643/11.05.2005, nr. 1054/24.02.2006, nr. 923/23.02.2007 si nr. 2485/29.05.2009, prin dispozitiile art. 139 (respectiv art. 106 in CCM nr. 2485/29.05.2009), cota de participare a salariatilor P_ S.A. la profitul anual, modalitatea concreta de acordare, precum si conditiile de diferentiere vor fi stabilite prin negociere cu FSLI P_. Aceasta clauza deriva din reglementarea cuprinsa in art. 41 alin.2 lit. a si art. 42 alin.2 lit. a din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2005-2006 respectiv 2007-2010.
Totodata potrivit art. 41 alin. 3 din CCM pentru anul 2006, respectiv art. 42 alin. 3 din CCM pentru anii 2007-2010, partile la nivel de unitate au libertatea de a stabili conditii de diferentiere, de diminuare sau anulare a participarii la fondul de stimulare din profit.
Potrivit contractului colectiv de munca la nivelul ramurii energie electrica, termica, petrol si gaze nr. 288/2006 ``cota de participare a salariatilor la profitul anual precum si conditiile de diferentiere vor fi prevazute in contractele colective de munca incheiate la nivelele inferioare``.
Din cuprinsul prevederilor art. 41 alin.2 lit. a din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2005-2006, reluate si de cel pe anii 2007-2010, in art. 42 alin. 2 lit. a, rezulta ca alte venituri ce se pot acorda salariatilor sunt si cota parte de profit ce se repartizeaza salariatilor care este de pana la 10% in cazul societatilor comerciale.
Toate aceste dispozitii nu prevad insa obligativitatea acordarii cotei parti din profitul unitatii salariatilor. Contractul colectiv de munca la nivel national nu mentioneaza nicaieri obligativitatea acordarii acestor drepturi . Negocierea de la nivel national a stabilit un beneficiu sau o vocatie a salariatilor de a participa la profitul societatii, a conditionat acordarea acestuia de stabilirea cuantumului, a conditiei de diferentiere a acestuia prin negocieri purtate la nivel de angajator . S-a determinat doar cota procentuala din profit pe intreaga categorie a salariatilor, insa nu s-a stabilit asupra altor elemente esentiale ce sunt de natura a transforma voca?ia fiecarui salariat la cota de profit intr-un drept individual .
Referitor la perioada in litigiu 2005-2009, partenerii sociali nu au negociat cuantumul procentual al cotei de participare a salariatilor la profitul societatii si nici modalitatea concreta de acordare sau diferen?iere intre angajati. Intrucat partile nu au negociat in cuprinsul contractelor colective de munca sau acte aditionale un criteriu sau mai multe prin care dreptul reclamantilor sa poata fi determinat sau determinabil, fiind vorba mai mult de o vocatie, cererea trebuie analizata prin prisma legilor in vigoare care reglementeaza regimul juridic al profitului in sensul ca singurul organ indreptatit sa dispuna asupra acestuia este Adunarea generala a actionarilor, astfel ca anterior negocierilor trebuie sa existe o hotarare a adunarii generale prin care sa se determine o anumita cota parte din profit ce urmeaza a fi cesionata salariatilor.
Art. 183 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale in vigoare in perioada in litigiu, prevede ca fondatorii participa la profit daca acest lucru este prevazut in actul constitutiv, ori in lipsa, daca a fost aprobat de adunarea generala extraordinara . In toate cazurile, conditiile participarii se vor stabili de adunarea generala pentru fiecare exerci?iu financiar.
In speta dedusa judecatii nu s-a facut dovada ca in actul constitutiv sau in hotararea adunarii generale a actionarilor s-a prevazut posibilitatea acordarii catre salariati a unei cote din profitul societatii. Cu privire la acest aspect in hotararile adunarilor generale a actionarilor din perioada 2005-2009, depuse la dosar, nu s-a facut nici o mentiune cu privire la acordarea catre salariati a unei cote din profitul societatii. Faptul ca, contractele colective de munca in perioada in litigiu mentioneaza ca salariatii ar fi indreptatiti la cota de participare la profit nu inseamna ca in mod automat acestia au dreptul la cota respectiva, intrucat prevederile din contractul colectiv de munca incheiat la nivel national sau de ramura au un caracter generic, ceea ce inseamna ca nu au putut produce efecte juridice directe asupra contractelor individuale de munca al reclamantilor, in lipsa unor negocieri intre angajator si salariati.
Prevederea contractuala reglementata de art. 139 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate si la care se face referire in Sustinerea actiunii creeaza in favoarea salariatilor doar premisele negocierii unui eventual drept de a participa la profitul societatii parate si numai daca s-a decis in acest sens printr-o hotarare a actionarilor.
In contextul considerentelor mai sus expuse, instanta a apreciat actiunea formulata ca fiind neintemeiata, respingand-o ca atare.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata ale paratei, instanta nu le-a acordat in prezentul dosar, avand in vedere ca reprezentantul paratei a aratat in sedinta publica din data de 12.09.2016 ca acestea vor fi solicitate pe cale separata.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamantii, solicitand admiterea apelului, anularea hotararii atacate, sens in care intimata sa fie obligata la plata contravalorii unei cote de participare la profit pe anii 2005-2009, suma care sa fie actualizata cu indicele de inflatie de la data scadentei si pana la data Platii efective; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in prima instanta si in apel.
In motivarea apelului reclamantii au aratat ca, interpretarea legala corecta este cea potrivit careia prevederile Contractelor Colective de Munca la nivel superior (national, de ramura, respectiv de grup de unitati) reprezinta un izvor normativ prioritar si direct aplicabil pentru plata in mod distinct, a adaosului litigios, a carui limitare este interzisa. A_, prin art. 41 si 42 alin. 2 lit. a din Contractele colective de munca la nivel national, in vigoare in perioada 2005-2009 (contracte la nivel superior, care prevaleaza celui la nivel de unitate) se garanteaza in favoarea salariatilor plata cu caracter anual a adaosului salarial constand in contravaloarea unei cote parti din profitul anual al societatii.
Clauzele contractului colectiv de munca sunt obligatorii pentru partile contractante, asa cum s-a stabilit prin Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca .
aceleasi prevederi sunt preluate si de art. 137 din Contractul colectiv de munca la unitati (din industria petroliera), in vigoare in perioada 2005-2009, cu precizarea ca fiecare din adaosurile salariale cu caracter anual va avea un cuantum anual egal cu contravaloarea unei cote de 10% din profitul anual impartit la numarul total de salariati.
Se retine in considerentele hotararii atacate, ca referitor la perioada in litigiu nu s-a negociat cuantumul procentual si modalitatea concreta de acordare, or, in situatia in care o astfel de negociere nu a avut loc, deoarece nici patronatul, nici sindicatele nu au luat o astfel de ini?iativa, nu se poate considera ca dreptul salariatilor la cota de profit nu ar mai exista. Dreptul banesc pretins este nascut prin insasi prevederea lui in contractul colectiv de munca, obligatoriu pentru partile contractante.
Prin urmare, s-a aratat ca, salariatul nu poate fi supus nici unei conditii, nu echivaleaza cu o obligatie comerciala, ci reprezinta un drept, acordat in virtutea legii ca urmare a unei prestatii efectuate de catre salariat .
Referitor la criteriul prin care dreptul apelantilor sa poata fi determinat sau determinabil s-a precizat ca, din probele de la dosar, este certa realizarea de profit de catre intimata, fiind specificat cuantumul acestuia si de asemenea figureaza numarul de angajati pe care il avea societatea in fiecare an, aspect relevant pentru determinarea sumei ce revine fiecarui reclamant in parte, iar aceste aspecte nu au fost contestate de catre intimata-parata.
In ceea ce priveste lipsa negocierii cu FSLI P_ privitor la determinarea certa a catimi, s-a mentionat ca aceasta cota procentuala rezulta fara echivoc din prevederile contractuale ale CCM la nivel national, cat si la nivel de unitate, iar modul de calcul aplicabil este simplu.
Este adevarat ca nu au avut loc negocieri intre patronat si sindicat, pentru stabilirea modalitatii concrete de acordare a acestei cote, dar aceasta situatie nu inlatura natura dreptului solicitat ca fiind derivat din raportul juridic de munca . Intimata era obligata sa ini?ieze negocierile pentru executarea propriei obligatii de plata a cotei parti din profit asumata prin CCM la nivel de unitate, nu sa evite sau sa amane negocierile.
apelantii au invederat ca, in calitate de salariatii ai intimatei, au demarat personal procedura negocierii prevazuta de CCM la nivel de unitate, negociere stabilita a avea loc la de 20.09.2013 prin intermediul Cabinetului de avocatura care ii reprezinta, deoarece Legea nr. 130/1996, le ofera aceasta posibilitate, dar intimata nu s-a aratat dispusa sa negocieze modalitatile de acordare a contravalorii cotei de participare la profit. Astfel, art. 3 alin. 6 din Legea nr. 130/1996, prevede faptul ca, in cazul in care patronul nu angajeaza negocierea, aceasta are loc la cererea organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor, fara a fi nevoie in mod imperativ de un mandat special din partea sindicatului.
S-a mai aratat ca, in contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2005-2006 si respectiv 2007-2010, la art. 41 alin. 2 lit. a, respectiv art. 42 alin. 2 lit. a, se prevede in mod expres: "C_ - parte din profit ce se repartizeaza salariatilor este de pana la 10% in cazul societatilor comerciale si de pana la 5% in cazul regiilor autonome".
Acest drept este preluat in Contractul colectiv de munca incheiat intre intimata - parata salariati la art. 139, cu mentiunea ca, modalitatea concreta de acordare va fi stabilita prin negociere cu FSLI P_. Lipsa negocierilor pe aceasta tema dintre sindicat si patronat, indiferent din ce motive, nu este de natura a lipsi salariatii de drepturile banesti ce li se cuvin, in conditiile in care sunt titularii acestor drepturi, iar in anii de referinta, intimata-parata S.C. O__ P_ S.A., a inregistrat profit net, conform rapoartelor anuale ale acesteia.
In plus, s-a apreciat ca nu exista absolut niciun temei legal pentru respingerea actiunii sub pretextul unei "culpe" a unor terti (societatea parata si sindicatul), care inclusiv in anii 2005-2009, nu au negociat cota de profit care se cuvenea fiecarui salariat . Aceasta nu este o culpa a salariatului (subiect de drept distinct), ci o problema de libertate contractuala, care nu ii priveste pe salariati, deoarece in lipsa unor clauze sau acte aditionale anuale de calcul si includere a partii de profit ce li se cuvenea in salariul de baza, salariatii beneficiaza automat, conform art. 8 alin. 1-2 din Legea nr. 130/1996, de dreptul la plata distincta a acestei cote parti din profit, prin for?a peremptorie a dispozitiilor neechivoce ale art. 187 alin. l si ale art. 178 alin. 1 din contractele colective la nivel superior (de ramura de grup de unitati) care au prioritate absoluta.
apelantii au considerat ca motivarea instantei de fond si anume ca, desi este un drept, acest lucru creeaza in favoarea salariatilor doar premisele de a participa la profitul societatii si doar daca s-a decis printr-o hotarare generala extraordinara, nu poate fi primita, fiind argumentata cu un text legal neaplicabil in situatia data .
Daca societatea intimata - parata ar fi dorit sa achite acest adaos, ar fi trebuit sa il calculeze raportat la valoarea profitului si la numarul total de salariati cu aplicarea cotei procentuale de 10%. Insa intimata-parata a neglijat aceasta obligatie, neini?iind si nenegociind clauza expresa de acordare, cu ocazia negocierilor salariale anuale obligatorii.
In drept, au fost invocate disp. art. 466 si urm. NCPC, art. 269 si urm. Codul Muncii, CCM pe anii 2005 - 2009, CCM Unic national pe 2005- 2009, art. 1266 si urm. Cod civil.
Intimata S.C. O__ P_ S.A., prin intampinare, a solicitat respingerea apelului formulat.
S-a aratat ca, asa cum rezulta din chiar continutul textelor in discutie, art. 41 alin. 2 si 3, respectiv art. 42 alin. 2 si 3 din CCM Unic national, acestea nu reglementeaza un drept efectiv in beneficiul salariatilor, ci doar obligatia angajatorului de a reglementa prin CCM Unitate posibilitatea acordarii catre salariati a unei cote din profitul realizat de societate .
Ca este vorba despre reglementarea posibilitatii de acordare a unor drepturi, iar nu despre reglementarea efectiva a acestor drepturi rezulta din folosirea sintagmei ``conditiile de diferen?iere, diminuare sau anulare a participarii la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere..., se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate, dupa caz, institutie"
Or, din moment ce insasi CCM Unic N__ stabileste faptul ca, urmare a negocierilor purtate cu prilejul incheierii CCM Unitate, partile pot lua inclusiv hotararea de a nu distribui catre salariati o anumita cota din profitul realizat pentru anul in curs, este evident faptul ca dreptul conferit acestora nu este acela de a incasa o anumita suma de bani, ci acela de a negocia prin reprezentantii sindicali alesi (FSLI P_) - si nicidecum prin reprezentantii conventionali, daca si in ce conditii ar putea participa la distribuirea fondului de profit.
S-a precizat ca, in speta, P_ si-a indeplinit obligatia stabilita prin disp. art. 41 alin. 2 si 3, respectiv art. 42 alin. 2 si 3 din CCM Unic national, iar dovada indeplinirii acestei obligatii o reprezinta chiar disp. art. 139 din CCM Unitate .
Cu privire la neindeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru acordarea sumelor pretinse de reclamanti a aratat intimata ca, art. 183 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale prevede faptul ca fondatorii participa la profit daca acest lucru este prevazut in actul constitutiv ori, in lipsa, daca a fost aprobat de catre adunarea generala extraordinara . In toate cazurile, conditiile participarii se stabilesc de adunarea generala pentru fiecare exerci?iu financiar.
In speta, intrucat nu exista nicio prevedere in actul constitutiv al societatii, pentru repartizarea profitului era necesara o hotarare a adunarii generate a actionarilor, in lipsa acesteia orice repartizare a profitului ar fi fost realizata cu incalcarea legii. In hotararile adunarilor generale ale actionarilor, depuse la dosarul cauzei, hotarari privind anii pentru care se solicita obligarea paratilor la plata sumelor corespunzatoare profitului societatii, nu se face nicio mentiune cu privire la acordarea catre salariati a unei parti din profitul societatii.
Totodata a sustinut intimata ca, dreptul material la incasarea unei sume de bani cu titlu de participare cota profit, este unul a carui na?tere este afectata de indeplinirea, in mod cumulativ, a urmatoarelor conditii: realizarea unui profit distribuibil care sa poata fi transferat atat catre actionari, cat si catre salariati (dupa deducerea din profitul brut a cheltuielilor, sumelor destinate acoperirii pierderilor sumelor destinate realizarii rezervelor); existenta profitului distribuibil aprobat de Adunarea Generala a actionarilor; existenta unor negocieri intre FSLI P_ si angajator cu privire la posibilitatea si modalitatile concrete de participare a salariatilor la distribuirea fondului de profit; existenta unui acord incheiat ca urmare a negocierilor, prin care sa se stabileasca procentul sau catimea la care este indreptatit fiecare salariat .
Or, analizand speta dedusa judecatii, se poate observa faptul ca pentru perioada dedusa judecatii, niciuna dintre conditiile suspensive care afecteaza na?terea dreptului material invocat de reclamanti nu a fost indeplinita.
Mai mult, neindeplinirea acestor conditii se datoreaza in mod exclusiv starii de pasivitate (culpei) a reclamantilor si a reprezentantilor alesi ai acestora, care nu si-au exercitat in termenul de prescriptie dreptul de a demara si purta negocieri in vederea stabilirii posibilitatii si conditiilor in care salariatii ar putea participa la distribuirea fondului de profit.
Intimata a considerat ca procedurile de conciliere individuala initiate de anumiti salariati in nume propriu nu pot echivala si nici substitui "negocierea" la care se refera atat dispozitiile art. 41 alin. 2 si art. 42 alin. 2 din CCM Unic N__, cat si art. 139 alin. 1 din CCM la nivel de unitate . Asa cum rezulta din probele aflate la dosar, la momentul actual, negocierile dintre societate si FSLI P_, in sensul determinarii conditiilor concrete de acordare a cotei de participare la profitul obtinut pentru anii 2005 - 2009 nu au fost inca demarate.
In ceea ce priveste tentativele de conciliere directa, formulate de reclamanti prin intermediul aparatorului ales, s-a sustinut ca acestea nu pot substitui si nici echivala procedura de negociere prevazuta prin lege si prin CCM P_, intrucat la momentul formularii convocarii la conciliere directa, dispozitiile legale care reglementau aceasta procedura nu mai erau in vigoare (dispozitiile art. 7201 Cod proc. civ. vechi fiind abrogate prin _ noului Cod de procedura civila). Prin urmare, intregul demers ini?iat de reclamanti a fost lipsit de orice suport legal, motiv pentru care nu este susceptibil de a produce efecte juridice.
Pe de alta parte, nici art. 41 alin. 2 si art. 42 alin. 2 din CCM Unic N__ si nici art. 139 alin. 1 din CCM la nivel de unitate, nu confera salariatilor dreptul de a primi o cota parte de pana la 10% din profitul inregistrat de societate . Aceste dispozitii vorbesc doar despre o vocatie a salariatilor, vocatie ce se poate transforma intr-un drept material, fara insa ca acest lucru sa fie neaparat necesar. Prin urmare, dreptul nascut in patrimoniul salariatilor nu este acela de a fi indreptatit la incasarea unui procent sau a unei sume de bani din profitul realizat de angajator, ci este acela de a putea demara si purta negocieri in acest sens.
S-a aratat ca relevanta este identificarea partilor/persoanelor, care potrivit legii pot demara si participa la ?edin?ele de negociere . Astfel, negocierea la care se face referire in cuprinsul art. 41 alin. 3, respectiv art. 42 alin. 3 din CCM Unic N__ se poate purta exclusiv intre reprezentantii angajatorului si reprezentantii salariatilor, iar nu intre reprezentantii angajatorului si unul/mai multi salariati sau reprezentantii conventionali ai acestora, ori fiecare salariat in parte .
In acest sens, in ceea ce priveste posibilitatea de a negocia CCM la nivel de unitate, atat 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/1996, cat si art. 134 alin. 1 lit. b stabilesc expresis verbis faptul ca in vederea negocierii CCM unitate, salariatii vor fi reprezentati, la nivel de unitate, de catre sindicatul legal constituit si reprezentativ potrivit legii sau de catre reprezentantii angajatilor, dupa caz. Ipoteza "sau de catre reprezentantii angajatilor, dupa caz" are in vedere imprejurarea in care nu exista sindicat legal constituit si nicidecum ipoteza reprezentarii angajatilor prin aparator ales.
In aceste conditii, s-a apreciat ca incercarile de conciliere directa demarate de salariati prin aparator ales nu pot echivala sau substitui procedura de negociere la care se face referire prin art. 41 alin. 3, respectiv art. 42 alin. 3 din CCM Unic N__.
Totodata s-a aratat ca, negocierea clauzelor CCM sau a drepturilor ce deriva din aceste clauze ar putea avea loc doar intre societate si salariatii existenti la momentul negocierii (calitatea de salariat fiind premisa care confera orice drept de negociere). In speta, reclama?ii nu mai aveau, la momentul ini?ierii negocierii, respectiv septembrie 2013, calitatea de salariati P_, si nu erau nici reprezentanti legali ai salariatilor P_, astfel ca orice negociere cu aceste persoane era exclusa.
Pentru toate aceste imprejurari de fapt si de drept, a solicitat intimata a se observa faptul ca procedura de conciliere directa demarata de reclamantii din prezentul dosar nu poate echivala si nici substitui negocierile la care se face referire in art. 41 alin. 3/art. 42 alin. 3 din CCM Unic N__.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de apel invocate, cat si din oficiu pentru motive de ordine publica, in baza art. 479 Cod proc. civila, Curtea retine urmatoarele:
Din cuprinsul prevederilor art. 41 alin. 2 lit. a din Contractul Colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2005-2006 (inregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr. 20.01/31.01.2005), reluate si in CMM unic la nivel national pe anii pe anii 2007-2010 (inregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr. 2895/29.11.2006) - art. 42 alin. 2 lit. a, rezulta ca alte venituri ce se pot acorda salariatilor sunt: cota parte din profit ce se repartizeaza salariatilor, care este de pana la 10% in cazul societatilor comerciale.
Conform disp. art. 41 alin. 3 din CCM unic la nivel national pe anii 2005-2006, respectiv art. 42 alin. 3 din CCM Unic national pe anii 2007-2010, conditiile de diferen?iere, diminuare sau anulare a participarii la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum si perioada pentru care se acorda cota de profit salariatilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate, dupa caz, institutie
Astfel cum in mod corect a retinut si prima instanta, negocierea de la nivel national a stabilit doar o vocatie a salariatilor de a participa la profitul societatii si a conditionat acordarea acestuia de stabilirea cuantumului si a conditiilor de diferentiere prin negocieri purtate la nivel de angajator . Partile la nivel de unitate au libertatea de a stabili conditiile de diferentiere, de diminuare sau chiar de anulare a participarii la fondul de stimulare din profit.
Potrivit contractului colectiv de munca la nivel de unitate nr. 2643/2005, art. 137 -pentru stimularea salariatilor, P_ SA constituie un fond de premiere de pana 10% asupra salariului platit, iar constituirea si repartizarea fondului se face cu acordul FSLI P_.
Conform art. 139 din acelasi CCM Unitate, cota de participare a salariatilor P_ SA la profitul anual, modalitatea concreta de acordare, precum si conditiile de diferentiere vor fi stabilite prin negociere cu FSLI P_.
Aceleasi dispozitii se regasesc si in CCM la nivel de unitate pe anii 2006 si 2007. Pentru anul 2008, in art. 139 din CCM la nivel de unitate se stabileste ca, in functie de profitul net obtinut de P_ in anul precedent, in fiecare an P_ negociaza cu FSLI acordarea catre salariati a unei cote parti de participare la profitul, conform prevederilor legale. Incepand cu anul 2008, partile agreeaza ca rezultatul negocierii cu FSLI va fi consemnat intr-un proces verbal de negociere separat.
Aferent anului 2009, in art. 106 din CCM la nivel de unitate se stabileste ca, in fiecare an, in functie de situatia financiara inregistrata de P_ SA in anul precedent, prin negociere cu FSLI se va stabili un fond de premiere anuala exceptionala a salariatilor, ca beneficiu ce inlocuieste participarea acestora la profitul obtinut. Partile vor stabili, de asemenea, modalitatea si criteriile de acordare a acestor beneficii .
Din analiza prevederilor contractuale invocate mai sus rezulta ca acordarea acestui drept este conditionata de existenta negocierilor intre FSLI si patronat cu privire la conditiile de acordare si cuantumul exact al acestui drept . In speta, pentru perioada in litigiu partenerii sociali nu au negociat cuantumul procentual al cotei de participare a salariatilor la profitul societatii si nici modalitatea concreta de acordare ori de diferentere intre angajati.
Prin urmare, dreptul pretins de reclamanti este afectat de o conditie suspensiva, de a carei realizare depinde chiar na?terea dreptului.
Art. 139 din CCM unitate creeaza numai o vocatie a salariatilor la beneficii patrimoniale raportate la profitul societatii, stabileste doar premisele acordarii unui drept patrimonial al salariatului si nu da nastere la un drept cert al salariatilor de a incasa o suma de bani cu acest titlu . Drepturile salariatului individual fata de profitul __ nasc in urma negocierii patronat-sindicat. Pentru nasterea in concret a dreptului de participare la o cota din profitul anual al societatii este necesara parcurgerea procedurii negocierilor dintre partile semnatare ale contractului colectiv de munca .
Prevederile art. 139 din CCM unitate pe anii 2005-2008 au un caracter generic si nu unul concret, ceea ce inseamna ca nu pot produce efecte juridice directe asupra contractelor individuale de munca ale salariatilor. Aceasta clauza generala prin care partile au stabilit obligatia de a negocia pe viitor acordarea catre salariati a unei cote parti din profitul societatii nu na?te un drept direct, concret in favoarea angajatilor.
Prin art. 139 se prevede doar vocatia salariatilor de a incasa o parte din profitul societatii, conditiile de acordare si cuantumul concret al acestui drept, urmand a fi stabilit prin negociere . Aceasta dispozitie contractuala invocata in sustinerea actiunii creeaza in favoarea salariatilor doar premisele negocierii unui eventual drept de a participa la profitul societatii (in acest sens este si practica constanta a Curtilor de apel din tara, precum si practica recenta a Curtii de Apel Oradea).
Chiar daca societatea parata nu a declansat procedura negocierii prevazute de art. 139 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, organizatia sindicala putea si trebuia sa aiba ini?iativa negocierii in vederea determinarii cotei de participare la profit a salariatilor pe care ii reprezenta, a modalitatii concrete de acordare a acesteia si a conditiilor de diferen?iere.
Cum negocierile pretinse de clauza contractuala invocata in Sustinerea actiunii nu au avut loc, Curtea constata ca pretentia reclamantilor este nefondata, acestia neavand la dispozitie un drept deschis ``ope legis`` pentru a beneficia de cota-parte din profitul societatii parate, drept la care face trimitere contractul colectiv de munca unic la nivel national, cu atat mai mult cu cat acesta nu a fost solicitat in perioada in care aveau calitatea de angajati.
Pentru aprecierea intervalului de timp in care sindicatul reclamantilor, or, dupa caz, reprezentantii salariatilor erau datori sa initieze negocierile in vederea stabilirii si repartizarii cotei de profit ce revenea angajatilor S.C. O__ P_ S.A., trebuie sa se tina seama de imprejurarea ca societatile comerciale din categoria angajatorului au propriile reguli in ce priveste modalitatea de gestionare si repartizare a profitului anual, reguli imperative ce au fost stabilite prin acte normative cu caracter special.
Astfel, potrivit art. 27- art. 29 din Legea nr. 82/1991 a contabilitatii, societatile comerciale sunt datoare sa intocmeasca situatii financiare anuale la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar, care, de regula, coincide cu anul calendaristic, iar acestea trebuie sa fie insotite, printre altele, de propunerile de distribuire a profitului.
Aceste prevederi legale sunt menite sa instituie un termen limita pana la care se poate face in mod legal distribuirea profitului unei societati comerciale si implicit un termen limita in interiorul caruia partenerii sociali erau datori sa initieze negocierile pentru individualizarea si acordarea efectiva a drepturilor banesti la care face referire textul art. 139 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate . Or, in speta, asa cum rezulta din chiar sustinerile reclamantilor, nici societatea si nici sindicatul reprezentantiv din cadrul acesteia nu au avut initiativa vreunei negocieri pentru stabilirea cotei parti din profitul S.C. O__ P_ S.A, ce se va acorda in fiecare an salariatilor pana la finele exercitiului financiar.
Prin urmare, invitatia la conciliere directa formulata de apelantii - reclamanti in nume propriu, prin avocat, in septembrie 2013, nu echivaleaza si nu poate substitui negocierea la care face referire art. 139 din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate .
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/1996, in vigoare in perioada pentru care au fost formulate pretentiile, negocierea contractelor colective de munca si a drepturilor izvorate din acestea se face intre patronat, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin intermediul sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor, pe de alta parte . Intrucat este vorba despre drepturi ce ii privesc pe toti salariatii P_ SA, este firesc ca acestea sa fie negociate in cadrul unei proceduri unice, iar rezultatul negocierii sa profite tuturor salariatilor. Mai mult, la momentul formularii invita?iei la conciliere directa, apelantii - reclamanti nu mai aveau calitatea de salariati ai intimatei, astfel cum rezulta din mentiunile inscrise in carnetele de munca ale acestora, depuse in copie la dosar.
Fata de cele de mai sus, in baza art. 480 alin. 1 Cod proc. civ. va fi respins ca nefondat apelul declarat. Referitor la cheltuielile de judecata solicitate de parti, se retine ca, apelantii, pierzand procesul nu sunt indreptatiti la acordarea acestora, iar intimata nu a justificat cheltuielile de judecata in prezenta cale de atac, solicitand doar cheltuielile de judecata din primul ciclu procesual, care nu i se pot acorda in conditiile in care nu a declarat apel impotriva hotararii instantei de fond . De altfel, in fata primei instante parata a aratat, prin reprezentant, ca acestea vor fi solicitate pe cale separata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
RESPINGE ca nefondat apelul civil introdus de apelantii D_ L_, CNP-x, M_ R_, CNP-x, G__ L_, CNP-x, C_ I_, CNP-x, mostenitorii reclamantului S__ D_ decedat, S__ C__, CNP x, S__ D__, CNP x, S__ D_ A_, CNP x, V__ V_, CNP-x, S_ D_, CNP-x, B__ A_, CNP-x, V_ I_, CNP-x, D_ D_, CNP-x, G__ M_, CNP-x, H__ D__, CNP- x, C__ D_, CNP-x, B__ I_, CNP-x, C__ M__, CNP-x, D__ A_, CNP-x, F__ C_, CNP-x, F__ E__, CNP-x, S_ T_, CNP -x, B__ G__, CNP-x, R_ C_, CNP-x, S_ I_, CNP-x, M__ D_, CNP-x, J_ I__ K_, CNP-x, C__ I_ T_, CNP-x, P_ I__, CNP-x, B_ P__, CNP-x, T__ V__, CNP-x, L_ I_, CNP-x, C_ F_, CNP-x, B__ R_, CNP-x, B__ M_, CNP-x, M__ F_, CNP-x, G__ N_, CNP-x, C_ G__, CNP-x, H__ C_, CNP-x, M_ N_, CNP-x, F_ R_, CNP-x, L_ V_, CNP-x, A__ L__, CNP-x, C_ T_, CNP-x, S__ M__, CNP-x, L_ C_, CNP-x, B__ D_, CNP-x, B__ M_, CNP-x, U__ M_, CNP-x, P_ M__, CNP-x, A__ L_, CNP-x, P_ L__, CNP-x, E_ (S__) J__, CNP-x, B__ O_, CNP-x, B_ A_, CNP-x, Z_ D_, CNP-x, C_ C_, CNP-x, P_ O__, CNP-x, F_ V_, CNP-x, S__ M__, CNP-x, S__ E__, CNP-x, C__ D_, CNP-x, V_ R_, CNP-x, mo?tenitoarea reclamantei P_ R_ decedate, P_ A__, CNP - x, C_ L__, CNP-x, C__ P__, CNP-x, C_ (BRANDAS) D_, CNP-x, F_ P_, CNP-x, I__ M__, CNP-x, M_ A_, CNP-x, B_ M_, CNP-x, mostenitorii reclamantului V_ I_ decedat, V_ E_, CNP - x, M_ C__, CNP - x, B__ S__, CNP-x, B_ I_, CNP-x, B__ N_, CNP-x, G_ E_, CNP-x, V_ V_, CNP-x, A_ A_, CNP-x, F_ I_, CNP-x, P_ N_, CNP-x, P__ A_, CNP-x, P_ E__, CNP-x, H__ I_, CNP-x, ?_ D__ I_, CNP-x, toti cu domiciliul procedural ales in Oradea, __.11, _, in contradictoriu cu intimata S.C.O__ P_ S.A., cu sediul in Bucuresti, _, sector 1, jude? I__, inregistrata la ORC Bucuresti sub nr. J/40/8302/23.10.1997, CUI x, impotriva sentintei civile nr. 601/LM din data de 26 septembrie 2016, pronuntata de Tribunalul Bihor pe care o pastreaza in totalitate.
Fara cheltuieli de judecata .
D E F I N I T I V A.