Retrocedarea terenului expropriat. Bun comun. Actiune numai a unuia din soti. Inaplicabilitatea regulii unanimitatii

Conexarea actiunii nesolutionata in prima instanta cu o alta actiune aflata in faza apelului declarat impotriva hotararii primei instante. Inadmisibilitate

Regula unanimitatii nu este aplicabila la proprietatea comuna a sotilor, codevalmasul putand introduce singur actiune impotriva tertului � in speta retrocedarea unui teren expropriat � intrucat are ca scop marirea patrimoniului comun, profitand implicit si celuilalt sot.
- Litispendenta, reglementata prin art. 163 C. proc. civ., exista numai in cazul in care doua sau mai multe actiuni au aceeasi cauza, acelasi obiect si aceleasi parti inaintea mai multor instante, iar nu si in cazul in care acestea difera.
- Conexarea actiunilor in temeiul art. 164 C. proc. civ., ca masura de buna administrare a justitiei, este posibila numai atunci cand mai multe pricini, in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror obiect si cauza au intre ele o stransa legatura, se afla inaintea aceleiasi instantei sau instante deosebite, dar de acelasi grad .

***


La data de 18 februarie 2000, reclamanta H.I. a chemat in judecata pe parati Consiliul Local al Municipiului Bucuresti si Municipiul Bucuresti � prin primarul general solicitand a se constata nulitatea absoluta a Decretului nr.34/1974, prin care a fost expropriat in mod abuziv un teren in suprafata de 280 mp, situat in Bucuresti, si pentru a fi obligati paratii, in principal, sa-i retrocedeze terenul, iar in subsidiar, si la alegerea paratilor, fie sa-i constituie drept de proprietate in compensare asupra altui teren, fie sa-i acorde despagubiri in echivalent banesc calculate si negociate potrivit criteriilor prevazute prin Legea 33/1994 .
Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a pronuntat sentinta civila nr.5225 din 20 martie 2000, prin care a declinat competenta solutionarii cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.
La data de 2 octombrie 2000, reclamanta H.I. a introdus in cauza, in conditiile art.57 � 59 C. proc.civ., pe intervenienta fortata Regia Autonoma de Administrare a Patrimoniului Protocolului de Stat � R.A.A.P.P.S.
Atat cererea principala, cat si cererea de chemare in judecata a altei persoane, au fost respinse ca inadmisibile prin sentinta civila nr.942 din 10 iunie 2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a IV � a civila. S-a retinut ca: imobilul in litigiu a fost dobandit de catre reclamanta la data de 7 ianuarie 1956 si ca, prin declaratie autentica din 10 mai 2002, sotul acesteia a declarat ca nu a avut nici o contributie la dobandirea imobilului; prezumtia de comunitate a bunurilor dobandite in timpul casatoriei nu poate fi insa rasturnata printr-o declaratie autentica a unuia dintre soti, ci numai prin conventie sau hotarare judecatoreasca de partaj, astfel ca, la introducerea cererilor adresate instantei, nu a fost respectata regula unanimitatii, ceea ce le face inadmisibile.
Reclamanta a declarat apel impotriva sentintei primei instante la data de 5 septembrie 2002.
In timp ce apelul se afla pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, reclamanta H.I. impreuna cu fostul ei sot S.I. au depus la Tribunalul Bucuresti, la data de 6 noiembrie 2003, o actiune civila avand acelasi obiect cu actiunea solutionata prin sentinta civila atacata prin apelul mai sus aratat, indreptata fiind in contra paratilor Municipiul Bucuresti � prin primarul general, Ministerul Finantelor Publice si Regia Autonoma de Administrare a Patrimoniului Protocolului de Stat .

Prin Incheierea din 4 decembrie 2003, Tribunalul Bucuresti, sectia a V � a civila a admis exceptia de litispendenta invocata de reclamanta H.I. si a trimis cauza la Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III � a civila in vederea reunirii cu dosarul avand ca obiect apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr.942 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Bucuresti, sectia a IV � a civila.

Cauza, astfel inaintata, a fost inregistrata la Curtea de Apel Bucuresti, ca dosar distinct, si, ulterior, prin incheierea din 11 martie 2004, a fost conexat la dosarul cu apelul declarat impotriva sentintei tribunalului, in temeiul prevederilor art. 164 alin. 2 C. proc.civ.
Prin decizia civila nr.593/A din 25 martie 2004, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III � a civila a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta H.I. impotriva sentintei civile nr.942 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Bucuresti, sectia a IV �a civila si a respins ca inadmisibila actiunea civila din 6 noiembrie 2003 introdusa de reclamantii H.I. si S.I.
Apelul a fost respins ca nefondat cu motivarea ca solutia data in prima instanta este corecta, intrucat actiunea in revendicare introdusa de reclamanta H.I. trebuia exercitata cu respectarea regulii unanimitatii.

Cu privire la actiunea introdusa de reclamantii H.I. si S.I. s-a constatat ca este inadmisibila, deoarece a fost introdusa ulterior intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001 fara parcurgerea procedurii administrative obligatorii prealabile sesizarii instantei de judecata, precum si ulterior implinirii termenului prevazut prin art.21(5) din Legea nr.10/2001, ceea ce are drept consecinta pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent .

Reclamantii H.I. si S.I. au declarat recurs impotriva deciziei instantei de apel, sustinand ca a fost data cu incalcarea legii.
Dezvoltand recursul, reclamantii fac sustineri cu privire la fondul litigiului, argumentand, in detaliu, motivele de fapt si de drept care justifica admiterea actiunilor.

Recursul este intemeiat in limitele celor ce succed.

Cauza de fata este rezultatul reunirii a doua cauze separate.
In prima pricina, compusa din actiunea initiala din 18 februarie 2000 si cererea de chemare in judecata a altor persoane din 2 octombrie 2000, calitate de reclamant are H.I., iar parati sunt Municipiul Bucuresti, Consiliul Local al municipiului Bucuresti si, pe cale de interventie fortata, Regia Autonoma de Administrare a Patrimoniului Protocolului de Stat .
A doua pricina, formulata in timp ce prima se afla in faza apelului, are ca reclamanti pe H.I. si S.I., iar ca parati Municipiul Bucuresti, Ministerul Finantelor Publice si Regia Autonoma de Administrare a Patrimoniului Protocolului de Stat .

Sub acest aspect, in mod corect instanta de apel nu a primit exceptia de litispendenta admisa de Tribunalul Bucuresti, care i-a trimis cea de a doua pricina in vederea reunirii cu cea aflata in apel.

Procedand, insa, la conexarea cauzei aflata in prima instanta la cauza aflata in apel, Curtea de apel a incalcat dispozitiile art.164 C. proc.c iv., in temeiul careia a luat masura conexarii.
Astfel, in sensul art.164 C. proc.c iv. conexarea pricinilor, ca masura de buna administrare a justitiei, este posibila numai atunci cand mai multe pricini, in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti (cum este cazul in speta) si al caror obiect si cauza au intre dansele o stransa legatura, se afla inaintea aceleiasi instante sau instante deosebite, dar de acelasi grad .

Cu alte cuvinte, nu se pot conexa doua pricini care se gasesc inaintea a doua instante care nu sunt de acelasi grad, prima actiune fiind venita in apel, la curtea de apel, deci susceptibila de un singur grad de jurisdictie, iar a doua fiind intentata tribunalului in prima instanta, susceptibila fiind de doua grade de jurisdictie, pentru ca ar insemna sa fie lipsita de un grad de jurisdictie pricina de prima instanta, ceea ce este inadmisibil.

Consecinta directa a nelegalei conexari este faptul ca instanta de apel a solutionat pentru prima data o actiune din competenta materiala exclusiva a tribunalului ca prima instanta, astfel ca, indiferent de solutia data acestei actiuni gresit conexate, hotararea s-a dat cu incalcarea competentei altei instante, caz de recurs de ordine publica prevazut prin art.304 pct. 3 C. proc.civ.

Dar hotararea este esential nelegala si in privinta solutionarii apelului.
Regula unanimitatii a fost gresit aplicata in cazul reclamantei in consideratia faptului ca in materia revendicarii unui bun comun, actiunea trebuie pornita de amandoi sotii.
In realitate, cerinta unanimitatii de reclamanti este specifica raporturilor dintre coindivizari si terti, justificat de faptul ca un singur coproprietar, avand numai un drept limitat exprimat printr-o cota parte care nu este determinata in materialitatea sa, nu poate revendica un bun de la un tert, deoarece actiunea in revendicare are ca scop recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului in litigiu si aducerea lui in patrimoniul acestuia, iar nu simpla recunoastere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale.
In schimb, regula unanimitatii nu este aplicabila la proprietatea comuna a sotilor, codevalmasul putand introduce singur actiune in revendicare impotriva tertului intrucat are ca scop marirea patrimoniului comun, profitand implicit si celuilalt sot.

Mai mult, in concret, fostul sot al reclamantei a declarat in forma autentica faptul ca nu are nici o contributie la dobandirea bunului revendicat de reclamanta.

In aceste conditii, in mod nelegal instanta de apel a confirmat solutia de inadmisibilitate data cauzei in prima instanta, incalcand obligatia stabilita prin art. 297 alin.1 C. proc.civ. de a anula sentinta supusa apelului si de a evoca fondul pricinii, pronuntand astfel o hotarare casabila potrivit art.304 pct. 9 C. proc.civ.
Pentru considerentele expuse recursul a fost admis, decizia atacata a fost casata in intregime, cauza reunita in apel a fost disjunsa, prima pricina a fi trimisa la aceeasi instanta de apel pentru rejudecarea apelului prin evocarea fondului, iar secunda a fost trimisa spre competenta solutionare, in prima instanta, Tribunalului Bucuresti.