Din economia normei juridice enuntate reiese ca elementul esential pentru dobandirea notorietatii nu il constituie simpla folosire a semnului, ci cunoasterea acestuia de catre segmentul de public vizat de produsele si serviciile pe care se aplica.
Marca permite consumatorului sa identifice un produs dintre cele aflate pe piata si sa faca alegerea de a-l achizitiona in raport de aceasta identificare, consumatorul fiind interesat de numele producatorului, ori al celui care a pus in comert produsul ce corespunde nevoilor sale, asociind mereu marca cu respectivul produs. In consecinta, marca trebuie privita ca indicatie de provenienta, ea fiind legata inerent, in mintea consumatorului, de identificarea unui anumit comerciant.
Astfel, invocata folosire a semnului incepand din anul 2003, cifrele de afaceri (de vanzari) importante ale societatii comerciale reclamante si relatiile comerciale ale acesteia cu lanturi de farmacii si de magazine nu puteau constitui, prin ele insele, argumente apte a impune o constatare in sensul ca respectivul semn constituie o marca notorie. Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, in raport de rigorile ce rezida din prevederile art. 3 lit. d) din Legea nr. 84/1998, era necesar ca instanta sa stabileasca in baza probelor si urmatoarele: daca produsele comercializate sub acest semn s-au bucurat de o larga cunoastere din partea publicului vizat, pe o parte insemnata a teritoriului Romaniei; daca semnul a fost perceput, anterior inregistrarii numelui comercial, ca o indicatie a provenientei produselor de la titularul marcii, indeplinind astfel functia de marca, functia esentiala a marcii fiind aceea de a indica originea produselor pe care se aplica fata de persoanele care pot face alegerea de a cumpara respectivele produse spre a le utiliza potrivit destinatiei/functiei pe care o au.
1.Obiectul cauzei:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, la 12.12.2016, reclamanta A. S.R.L a chemat in judecata pe parata B. S.R.L solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: interzicerea folosirii de catre parata, in activitatea comerciala, a tuturor semnelor identice sau similare cu marca ``SANA"; efectuarea inregistrarii in Registrul Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti a modificarii firmei B. SRL in sensul eliminarii din numele sau comercial a sintagmei ``SANA"; obligarea paratei la publicarea pe cheltuiala sa, intr-un ziar de larg tiraj, a sentintei ce va fi pronuntata in prezenta cauza; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .
2.Hotararea pronuntata in prima instanta:
Prin sentinta civila nr. 1607 din 01.11.2017 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila, s-a respins, ca neintemeiata, actiunea formulata de reclamanta A. S.R.L.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel apelanta reclamanta A. SRL.
3.Hotararea pronuntata in apel:
Prin decizia nr.1412 A din data de 14.11.2018, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a respins apelul declarat de apelanta-reclamanta A. S.R.L., impotriva sentintei civile nr. 1607 F/2017 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila, in contradictoriu cu intimata-parata B. S.R.L., ca nefondat.
4. Cererea de recurs:
Impotriva acestei ultime hotarari a declarat recurs reclamanta, solicitand casarea in tot a hotararii atacate si trimiterea cauzei spre o noua judecata instantei de apel.
In motivarea recursului se sustine in esenta ca:
Decizia instantei de apel este netemeinica prin prisma motivului de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ., instanta de apel facand o gresita aplicare a dispozitiilor Legii nr.84/1998.
Recurenta reclamanta precizeaza ca ea comercializeaza produsele parafarmaceutice SANA pe piata din Romania, fiind distribuitorul exclusiv al Societatii C. in temeiul contractului de distributie exclusiva incheiat inca din anul 2003. In virtutea acestui contract, recurenta a folosit in mod intens marca SANA pe teritoriul Romaniei inca din anul 2003, deruland contracte ample de vanzare a acestor produse cu toate lanturile de farmacii cu prezenta nationala in Romania si realizand cifre de vanzari impresionante. In urma activitatii desfasurate, marca SANA a devenit o marca de renume in Romania.
Instanta de apel a retinut in mod gresit ca recurenta nu a facut dovada notorietatii marcii. Mentioneaza recurenta ca a aratat si dovedit faptul ca cele mai cunoscute produse pe care
le-a comercializat in Romania sunt : Touch - sapun lichid antibacterian; Touch - gel de maini antibacterian; Sana - bandaje elastice; Shiffa - plasturi si pansamente
Produsele purtand marca SANA acopera o gama larga din categoria produselor parafarmaceutice: bandaje, burtitere, centuri medicale, cotiere, genunchiere, glezniere, suporturi cervicale, suporturi elastice pentru umeri etc.
Toate aceste produse sunt vandute de catre recurenta prin intermediul celor mai mari lanturi de farmacii/magazine, cu acoperire nationala, in ultimii 14 ani, realizand totodata vanzari uriase, fapt ce determina notorietatea marcii.
Notorietatea/renumele unei marci este un concept relativ si masurabil, specific fiecarei marci analizate. Gradul de cunoastere in randul publicului este diferit de la o marca la alta, deci si gradul de notorietate. Nici legea si nici practica in domeniul marcilor nu au stabilit delimitari certe ale conceptului de notorietate. Conceptul de "grad de notorietate" este singurul relevant si desemneaza in sens larg masura estimativa in care o marca beneficiaza de cunoastere larga in randul publicului.
Cu referire la marca SANA, se arata ca, potrivit informatiilor regasite pe site-ul oficial al lantului de farmacii X., acesta dispune de o retea de peste 230 unitati, distribuite pe intreg teritoriul tarii. Pe langa faptul ca toate produsele purtand marca SANA sunt comercializate prin acest lant de farmacii, ele sunt promovate in cataloagele de produse ale X.
In plus, produsele marca SANA se regasesc intr-un numar impresionant de farmacii din tara, gratie sistemului propriu de distributie al recurentei, fiind accesibile si cunoscute atat farmacistilor, cat si consumatorilor propriu-zisi.
Potrivit rapoartelor contabile ale societatii recurente, chiar si anterior inregistrarii numelui comercial de catre parata, vanzarile produselor SANA s-au ridicat la valoarea de 1.500.000 euro.
Volumul ridicat al vanzarilor si prezenta indelungata pe piata nationala a produselor marca SANA demonstreaza, in opinia recurentei - faptul ca marca se bucura de o larga cunoastere pe intreg teritoriul Romaniei, pentru segmentul de public caruia i se adreseaza produsele la care se refera.
Sustinerea ca toate lanturile principale de farmacii vand produsele SANA a fost interpretata de instanta de apel in mod gresit, in sensul ca identificarea acestei marci desemnand produse si servicii care origineaza de la reclamanta s-a realizat de catre operatorii economici, si nu de catre segmente semnificative de public.
Se mai sustine ca, in raport de caracterul specializat al produselor parafarmaceutice, care se comercializeaza prin intermediul farmaciilor, publicul vizat de marca SANA este reprezentat in egala masura de catre farmacisti si consumatorii finali; farmacistii fiind responsabili sa asiste cumparatorul in alegerea produsului, intrunesc atributele unui consumator, intrucat prin asistenta asigurata si recomandarea facuta cumparatorului se substituie in final alegerii facute de catre acesta. Interactiunea dintre consumatorul final si produs, independent de farmacist, poate interveni dupa ce consumatorul a avut contact cu produsul si - in virtutea calitatilor regasite in acesta - a ramas fidel marcii, urmand sa solicite direct produsul, fara a apela la asistenta farmacistului.
Totodata, opineaza recurenta ca cifra de afaceri privind vanzarile acestor produse reflecta numarul consumatorilor care cunosc produsele, si implicit marca .
In ceea ce priveste utilizarea numelui comercial de catre parata in contextul desfasurarii unei activitati economice in scopul obtinerii unui avantaj economic, considera ca este evidenta legatura pe care o face consumatorul intre marca SANA, respectiv produsele comercializate de recurenta, si sintagma SANA din denumirea paratei, legatura care faciliteaza vanzarea produselor comercializate de catre parata si cumpararea de catre consumator sub falsa convingere ca achizitioneaza produsele celei dintai.
Se mai sustine ca, din conduita paratei de la infiintare si pana in prezent, se poate concluziona ca isi utilizeaza numele comercial in vanzarea produselor de acelasi gen cu cele ale recurentei, in scopul clar de a obtine un avantaj economic.
In acest sens si instanta de apel a retinut sentinta civila nr.1993 din 13.11.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sentinta prin care s-a dispus anularea inregistrarii marcii SANA nr.105129 in favoarea paratei B. SRL pentru clasele de produse si servicii nr.35. Prin respectiva hotarare s-a retinut faptul ca parata a inregistrat marca SANA cu rea-credinta intrucat, la data efectuarii depozitului in Romania, aceasta a avut cunostinta de faptul ca semnul inregistrat a fost indelung folosit de recurenta anterior cererii de inregistrare a marcii depusa de parata, aceasta din urma urmarind si avand in mod clar reprezentarea prejudiciului pe care il va produce recurentei, in calitate de concurent . Inregistrarea marcii de catre parata a fost deturnata de la scopul prevazut de lege, acela de a distinge anumite produse si servicii de cele ale altor comercianti, la acela de a obtine un folos injust prin preluarea unei piete deja fidelizata de recurenta si, totodata, eliminarea din piata .
Precizeaza recurenta ca utilizarea numelui comercial de catre parata are loc in contextul unei activitati comerciale, in scopul obtinerii unui avantaj economic, iar aceasta utilizare se face fara consimtamantul recurentei. Parata utilizeaza denumirea sa comerciala inclusiv prin aplicarea acesteia pe produse, ca insemn distinctiv, produse similare cu cele ale recurentei, din aceeasi clasa 35, pentru care exista din 2009 declansata procedura de inregistrare a marcii SANA, si produse pentru care a fost inregistrata marca paratei ce a fost ulterior anulata prin sentinta indicata mai sus. Astfel, utilizarea are loc de o maniera care permite in mod clar stabilirea unei legaturi intre denumire si produse .
Numele comercial si produsele in legatura cu care se desfasoara activitatea paratei - aceleasi ca cele protejate de marca recurentei - fac sa se indeplineasca cea de-a doua conditie a alin.(2) lit. b) din art.36 din Legea nr. 84/1998.
Se mai arata ca, din prezentarea celor doua marci efectuata de instanta de apel in motivarea hotararii rezulta ca cele doua semne sunt asemanatoare: culorile sunt aceleasi (alb, verde, albastru, portocaliu), iar cuvantul SANA este partea esentiala a denumirii.
Cu toate acestea, instanta nu a dezvoltat motive de respingere a apelului cu privire incidenta dispozitiilor art.36 alin.(2) lit. b), care au fost invocate in declaratia de apel.
In consecinta, se sustine ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.36 alin.(2) lit. b), ceea ce intemeiaza cererea de interzicere a folosirii de catre intimata in activitatea sa comerciala, a sintagmei SANA.
Pentru motivele invocate, se solicita admiterea recursului si casarea in tot a hotararii atacate, cu trimiterea transmiterea cauzei spre o noua judecata instantei de apel.
In drept, sunt invocate dispozitiile art. 483 si urmatoarele C.pr.civ., dispozitiile Legii nr.
84/1998 invocate in cuprinsul cererii.
5. Considerentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Examinand hotararea atacata, in raport de actele si lucrarile dosarului si de criticile din cererea de recurs susceptibile de incadrare in cazurile de casare prevazut de art. 488 Cod procedura civila, Inalta Curte retine urmatoarele:
Cu titlu preliminar este necesar a fi subliniat ca recursul reprezinta o cale de atac extraordinara a carui trasatura esentiala este inscrisa in partea introductiva a art. 488 alin. (1) din C.pr.civ., anume aceea ca permite realizarea unui control judiciar limitat la aspectele de nelegalitate (a deciziei atacate pe aceasta cale) care sunt susceptibile de incadrare in cazurile de casare reglementate prin pct. 1-8 al art. 488 alin. (1) din C.pr.civ.
Pe de alta parte, este necesar a fi amintit principiul legalitatii cailor de atac, astfel cum este consacrat prin dispozitiile art. 457 alin. (1) din C.pr.cviv., norma conform careia ``hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei``.
In lumina exigentelor care rezida din mentionatele reglementari legale imperative, instanta de recurs nu poate analiza aspecte pe care partile ce promoveaza aceasta cale de atac inteleg sa le invoce cu depasirea limitelor in care este permis controlul judiciar, respectiv acele critici care tind a reliefa gresita interpretare a probelor sau lipsa de temeinicie a judecatii realizate de instanta ierarhic inferioara
Avand in vedere aceste rigori legale ce se impun in judecata recursului, Inalta Curte constata ca nu pot fi forma suportul unei analize, in aceasta etapa procesuala, criticile expuse de recurenta cu privire la modul in care instanta de apel a analizat probele (inscrisurile) si cele referitoare la situatia de fapt ce a fost stabilita in urma acestei analize a probatoriului administrat in etapele procesuale anterioare.
Se constata ca recurenta a invocat incidenta, in cauza, a motivului de nelegalitate reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 8 din C.pr.civ., norma care se refera la situatia ``cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material``. Acest caz de casare are in vedere situatiile in care instanta recurge la textele de lege ce sunt de natura sa duca la solutionarea cauzei, dar fie le incalca, in litera si spiritul lor, fie le aplica gresit, interpretarea pe care le-o da fiind prea intinsa, prea restransa sau cu totul eronata.
O prima critica sustinuta de catre recurenta reclamanta in contextul motivului de casare mentionat este aceea ca instanta de apel a retinut in mod eronat ca nu a fost dovedita insusirea marcii SANA de a fi o marca de renume.
Insa, prin argumentele dezvoltate in fundamentarea acestei critici nu sunt evidentiate greseli ale instantei de apel in ce priveste aplicarea dispozitiilor legale relevante spetei, ci sunt reiterate sustineri pe care partea recurenta le-a facut in cererea de apel.
Or, respectivele argumente au format obiectul unei judecati, instanta de apel constatand lipsa lor de temeinicie in urma unei analize complexe a pretentiei deduse judecatii, analiza realizata prin prisma continutului cererii de chemare in judecata, a probelor administrate, a dispozitiilor legale relevante din legislatia nationala (Legea nr.84/1994) si din reglementarile europene, precum si a principiilor desprinse din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene in aceasta materie.
Astfel, imprejurarea ca partea recurenta a aratat in cererea de apel: ca inca din anul 2003 comercializeaza, pe piata din Romania, exclusiv produse farmaceutice SANA; ca este distribuitorul unic (al acestor produse) al unei firme de nationalitate siriana; ca a derulat contracte de distribuire a acelorasi produse cu mari lanturi de farmacii si magazine; ca a inregistrat cifre de vanzare impresionante si ca marca SANA a devenit o marca notorie, era de natura a stabili cadrul procesual care permitea instantei de prim control judiciar sa stabileasca justetea afirmatiilor astfel facute, respectiv sa faca propriile verificari in legatura cu realitatea respectivelor afirmatii, iar nu sa genereze obligatia instantei de a accepta ca atare situatia descrisa de parte .
Sustinerile pe care orice parte intelege sa le faca in cadrul unei proceduri judiciare contradictorii antreneaza obligatia respectivei parti de a le dovedi, in acest sens fiind prevederile de principiu inscrise in art. 10 alin. (1) din C.pr.civ. conform carora ``Partile au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si probeze pretentiile si apararile, (a��)``.
O obligatie similara rezida si din prevederile art. 249 din C.pr.civ., norma conform careia ``Cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege``.
Din continutul deciziei recurate reiese cu evidenta ca instanta de apel a analizat aspectul invocat de partea apelanta in legatura cu notorietatea marcii SANA, analiza in urma careia a retinut ca ``De altfel, daca prin invocarea acestui text de lege, reclamanta tindea, imperfect, la invocarea unei marci notorii, acest argument a fost dezvoltat abia in apel, ceea ce art. 478 alin.4 NCPC permite, dar in cauza nu s-a facut dovada notorietatii folosirii ca marca a semnului SANA de catre apelanta, in sensul identificarii acesteia de catre segmente semnificative de public ca desemnand produse si servicii care origineaza de la apelanta, iar nu de la alti actori economici, mai ales in conditiile in care acest cuvant (SANA) are un grad de descriptivitate destul de accentuat, astfel cum se va arata.``
Rezulta, din considerentul evocat, ca s-a retinut nu numai lipsa unor probe concludente care sa reliefeze pretinsa insusire de marca notorie a semnului mentionat, cu consecintele ce ar fi decurs in planul protectiei pe care o confera legea speciala nr. 84/1998 titularilor de marca, ci si caracterul descriptiv al semnului SANA.
Se cuvine a fi subliniat ca, pentru a detine o marca notorie nu este suficienta folosirea unui semn in activitatea comerciala, ci dobandirea acestui tip de marca este subordonat unor exigente sporite ce rezida din data prin art. 3 lit. d) din Legea nr.8/1996 astfel: ``marca notorie - marca larg cunoscuta in Romania in cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile carora aceasta se aplica, fara a fi necesara inregistrarea sau utilizarea marcii in Romania pentru a fi opusa``.
Astfel, invocata folosire a semnului SANA incepand din anul 2003, cifrele de afaceri (de vanzari) importante ale societatii comerciale reclamante si relatiile comerciale ale acesteia cu lanturi de farmacii si de magazine nu puteau constitui, prin ele insele, argumente apte a impune instantei de apel o constatare in sensul ca respectivul semn constituie o marca notorie al carei titular este recurenta-apelanta. Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, in raport de rigorile ce rezida din prevederile art. 3 lit. d) din Legea 84/1998, era necesar ca instanta sa stabileasca in baza probelor si urmatoarele: daca produsele comercializate sub acest semn s-au bucurat de o larga cunoastere din partea publicului vizat, pe o parte insemnata a teritoriului Romaniei; daca semnul a fost perceput - desigur, anterior inregistrarii numelui comercial al paratei intimate si a marcii acesteia, pentru ca a fost reclamata incalcarea unui drept anterior - ca o indicatie a provenientei produselor in cauza de la SC A. SRL (si nu de la firmele prin intermediul carora sunt comercializate produsele, pentru ca eventuala asociere ce s-ar realiza intre acesti intermediari si produsele vandute ar sugera mai degraba posibilitatea de a identifica un alt titular) indeplinind astfel functia de marca .
Or, o astfel de analiza a fost concret si efectiv realizata prin decizia recurata, iar constatarea instantei de apel in sensul ca ``in cauza nu s-a facut dovada notorietatii folosirii ca marca a semnului SANA de catre apelanta, in sensul identificarii acesteia de catre segmente semnificative de public ca desemnand produse si servicii care origineaza de la apelanta, iar nu de la alti actori economici`` ilustreaza situatia de fapt stabilita pe baza probatoriului administrat. Cum aprecierea libera a probelor constituie unul dintre atributele esentiale conferite de lege instantelor ce au competenta de a judeca fondul pricinii (in prima instanta si in apel), conform prevederilor art. 264 din C.pr.civ., iar recursul este o cale de atac extraordinara in cadrul careia controlul judiciar este limitat la aspecte de nelegalitate a hotararii atacate, se consta ca nu este posibil a se proceda in aceasta etapa procesuala - astfel cum pretinde recurenta - la reevaluarea probei cu inscrisuri, si implicit a situatiei de fapt, spre a se stabili ca semnul SANA ar fi dobandit, in cadrul segmentului de public vizat, gradul de cunoastere apt a-i conferi statutul juridic de marca notorie.
Sustinerea paratei in sensul ca cifra de afaceri privind vanzarile de produse sub semnul SANA ar reflecta numarul consumatorilor care cunosc produsele si implicit marca, dar si aceea prin care pune in acelasi plan farmacistii (care au intermediat vanzarea produselor sub semnul SANA) si consumatorii finali sunt formulate nu numai cu neobservarea cumulului de cerintelor explicit impuse prin art. 3 lit. d) din Legea nr.84/1998, ci si cu ignorarea functiei esentiale a marcii, anume aceea de a indica originea produselor pe care se aplica fata de persoanele care pot face alegerea de a cumpara respectivele produse spre a le utiliza potrivit destinatiei/functiei pe care o au.
In acest context, se cuvine a fi subliniat ca marca permite consumatorului sa identifice un produs dintre cele aflate pe piata, si sa faca alegerea de a-l achizitiona in raport de aceasta identificare . Astfel, consumatorul este interesat de numele producatorului, ori al celui care a pus in comert produsul ce corespunde nevoilor sale, asociind mereu marca cu respectivul produs. In consecinta, marca trebuie privita ca indicatie de provenienta, ea fiind legata inerent, in mintea consumatorului, de identificarea unui anumit comerciant.
Relevanta sub acest aspect este statuarea facuta de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-39/97, Canon, in sensul ca ``potrivit jurisprudentei constante a Curtii, functia esentiala a marcii este aceea de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului marcat, permitandu-i, fara nicio posibilitate de confuzie, sa distinga produsul sau serviciul de cele care au alta origine``.
In speta, aceste repere au fost corect avute in vedere de instanta de apel in analiza relativa la sustinerea recurentei reclamante ca ar fi fost titulara a unei marci anterioare notorii, la data inregistrarii numelui comercial al paratei intimate si a marcii combinate SANAEST. Aceasta sustinere a fost fundamentata - chiar si prin motivele reiterate in sustinerea recursului pendinte - prin argumente tind a justifica pretinsul drept de titular al unei marci notorii in raport de elemente care nu sunt suficiente spre a ilustra indeplinirea conditiilor de exceptie carora legea le confera aptitudinea de a da nastere respectivului drept .
In conditiile in care s-a retinut ca recurenta reclamanta nu a dovedit calitatea de titulara a unei marci notorii, iar in privinta acestei statuari a instantei de apel nu s-a retinut - potrivit considerentelor expuse in precedent - vreun viciu de nelegalitate apt a determina reformarea respectivei concluzii, se constata caracterul vadit nefondat al sustinerii recurentei in sensul ca ar fi o evidenta legatura pe care consumatorul o face intre produsele comercializate (de cca 14 ani) de aceasta sub denumirea SANA si sintagma SANA din compunerea numelui comercial al paratei intimate. Atata vreme cat nu s-a constatat ca recurenta folosea semnul SANA cu pretinsa valoare de marca notorie, lipseste insasi situatia premisa invocata spre a atribui calificativul de ``ilicit`` demersului paratei intimate de a inregistra numele comercial SANAEST si marca ce contine acest ultim cuvant, precum si de a-si folosi numele in activitatea sa comerciala, respectiv de a folosi aceasta marca inregistrata.
Hotararea judecatoreasca pronuntata anterior, in litigiul care a avut ca obiect anularea inregistrarii (in favoarea intimatei parate) a marcii SANA a fost analizata de instanta de apel, ca mijloc de proba, analiza in urma careia a apreciat ca respectiva hotarare nu poate constitui prin ea insasi dovada incalcarii dreptului pretins de reclamanta asupra semnului SANA, fata de obiectul actiunii pendinte - actiune in contrafacere - si de imprejurarea ca marca folosita de parata, si respectiv numele comercial al acesteia din urma au o forma diferita se semnul mentionat.
Inalta Curte apreciaza ca evaluarea astfel realizata de instanta de apel este in acord cu jurisprudenta constanta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, din care se desprinde regula ca este necesar a se realiza o evaluare globala a semnelor/marcilor care se afla in conflict, iar nu o evaluare separata a diferitelor elemente care compun respectivele semne. Or, in privinta semnului inregistrat ca marca de parata s-a constatat ca acesta este format dintr-o combinatie intre cuvantul SANAEST scris cu litere albastre pe fond alb si elementul figurativ reprezentat de doua dungi in culorile albastru si verde deschis care continua cu semnul dinamic a doua sageti succesive orientate spre dreapta, de aceeasi culoare. De asemenea, s-a retinut ca elementul verbal SANAEST, care se regaseste si in numele comercial al societatii parate, este suficient de diferit de marca SANA (invocata de reclamanta ca temei al actiunii promovate), si ca nu exista vreo justificare pentru scindarea lui cuvintele SANA si EST.
In acest context de analiza comparativa globala a semnelor folosite de partile din proces, s-a constatat ca intre ele exista semnificative diferente vizuale, fonetice si chiar conceptuale. De asemenea, s-a retinut (si recursul nu contine vreo critica relativa la aceasta evaluare) ca termenul
SANA este unul cu accentuat grad de descriptivitate - sugerand legatura cu sanatatea -, trasatura care face ca protectia pe care semnul SANA o poate asigura prin el insusi sa fie una slaba, lipsindu-i astfel aptitudinea de a constitui un obstacol pentru folosirea lui in structura celor doua semne cu un continut mai amplu pe care parata le utilizeaza cu titlu de nume comercial si de marca .
Inalta Curte noteaza ca aceste aspecte tin de esenta analizei ce trebuie realizata in privinta existentei si intinderii protectiei conferite de o marca, iar ele sunt in mod nejustificat ignorate de recurenta, care a inteles sa evoce in cadrul motivelor de recurs aspectele transate prin hotararile judecatoresti care au statuat asupra dreptului sau in privinta elementului verbal SANA (cu consecinta anularii inregistrarii, in favoarea paratei, a semnului format doar din respectivul cuvant) fara a tine seama, insa, de ratiunile pentru care s-a constatat - in speta - un continut diferit al semnelor (marca si numele comercial) ce contin cuvantul SANAEST, semne care sunt reclamate in prezentul litigiu.
Se constata ca argumentul recurentei in sensul ca semnele utilizate de parti sunt asemanatoare se rezuma la o simpla afirmatie, avand astfel valentele unei opinii exprimate de partea reclamanta in conditiile in care nu sunt expuse critici de natura a evidentia aspecte de nelegalitate a aprecierii in sens contrar retinute prin decizia recurata. In absenta unor astfel de critici, respectiva asertiune a recurentei nu poate constitui suportul constatarii unui viciu de nelegalitate a hotararii instantei de apel.
In ce priveste critica potrivit careia instanta de apel ``nu a dezvoltat motive de respingere a apelului cu privire la incidenta dispozitiilor art. 36 alin. (2) lit. b) pe care le-am invocat in declaratia de apel``, Inalta Curte constata ca este formulata cu neobservarea ansamblului considerentelor deciziei recurate, considerente din care reiese fara echivoc faptul ca instanta de prim control judiciar a analizat actiunea in contrafacere corespunzator rigorilor stabilite prin art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr.84/1998, norma care prevede ca ``(2) Titularul marcii poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica tertilor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul sau:(a��)
b) un semn pentru care, datorita faptului ca este identic sau asemanator cu o marca si din cauza ca produsele sau serviciile carora li se aplica marca sunt identice sau similare, exista un risc de confuzie in perceptia publicului, incluzand riscul de asociere intre semn si marca``.
Se cuvine a fi observat ca din chiar criticile aduse de recurenta hotararii din apel, critici care au fost analizate in precedent, rezulta ca evaluarea situatiei partilor a fost realizata prin prisma cerintelor care rezida din norma juridica mentionata, anume cele care privesc incalcarea drepturilor asupra unui semn caruia reclamanta i-a atribuit valoare juridica de marca . Imprejurarea ca s-a constatat lipsa de temeinicie a sustinerilor recurentei, respectiv ca s-a stabilit o situatie diferita de cea reclamata, nu echivaleaza cu neverificarea incidentei in cauza a prevederilor art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, ci constituie expresia faptului ca situatia stabilita in urma evaluarii probelor nu a confirmat justetea pretentiei formulate.
Avand in vedere considerentele expuse si dispozitiile legale mentionate, Inalta Curte constatand ca, in urma analizei criticilor din cererea de recurs, nu se poate retine incidenta motivului de casare invocat, respectiv cel reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 8 din C.pr.civ.,
in temeiul art. 496 din C.pr.civ., a respins, ca nefondat, recursul.
Nota: Dispozitiile Legii nr. 84/1998 au fost avute in vedere de catre instantele de judecata astfel cum erau in vigoare la data solutionarii cauzei.
Ulterior pronuntarii hotararii instantei de recurs, Legea nr. 84/1998 a fost modificata si completata prin Legea nr. 112/2020, publicata in M.Of. nr. 603 din 9.07.2020.
Legea nr. 84/1998 a fost republicata in M.Of. nr. 856 din 18.09.2020, dandu-li-se textelor o noua numerotare.
Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor de masa in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor cadou in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
OUG 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum si unele masuri bugetare Ordonanta de urgenta 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor ...
OUG 128/2023 pentru unele masuri referitoare la salarizarea personalului din invatamant si alte sectoare de activitate bugetara Ordonanta de urgenta 128/2023 pentru unele masuri referitoare la salarizarea personalului din invata ...
Legea 414/2023 privind desfasurarea actiunilor in reprezentare pentru protectia intereselor colective ale consumatorilor Legea nr. 414/2023 privind desfasurarea actiunilor in reprezentare pentru protectia intereselor cole ...