Actiune in restituirea unei plati nedatorate. Bilet la ordin emis in cursul procedurii insolventei. Consecinte

In cadrul unei actiuni intemeiate pe institutia juridica a platii nedatorate este exclusa analizarea aspectelor privind consecintele emiterii unui bilet la ordin din perspectiva interdictiilor stabilite prin Legea nr. 85/2014 si a verificarii legalitatii stingerii obligatiilor de plata cu respectarea unor norme speciale, derogatorii de la dreptul comun.

Astfel, modalitatea efectiva in care a avut loc stingerea unor debite in cadrul procedurii insolventei, consecintele emiterii biletului la ordin si realitatea obligatiei de plata a sumei inscrise intr-un instrument de plata a carui anulare nu s-a solicitat in raport cu dispozitiile Legii nr. 85/2014 exced cadrului procesual dedus judecatii si instantei de drept comun sesizata cu restituirea unei plati nedatorate.

1. Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la Tribunalul Specializat Mures la data de 11 aprilie 2016, sub nr. x/1371/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. a solicitat obligarea paratei S.C. C. S.A. la plata sumei de 1.033.693,01 lei, reprezentand plata nedatorata, cu cheltuieli de judecata .

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1341 si urm. C. civ., art. 1635-1641 C. civ. si

Legea nr. 85/2014.

Cererii principale i-a fost alaturata cea accesorie circumscrisa dispozitiunilor art. 451 C. proc. civ., prin care s-au solicitat si cheltuieli de judecata .

2. Prin sentinta nr. 72 din 21 octombrie 2016, Tribunalul Specializat Mures a respins actiunea formulata de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L.

In temeiul art. 406 alin. (1) C. proc. civ., instanta a constatat renuntarea la judecata cererii privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .

3. Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. care a fost respins prin decizia nr. 404/A din 2 noiembrie 2018, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

4. La data de 28 decembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B.

S.P.R.L. a declarat recurs impotriva deciziei nr. 404/A din 2 noiembrie 2018, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, prin care a solicitat admiterea caii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei spre o noua judecata instantei de apel.

Recursul recurentei-reclamante a fost intemeiat in drept pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 si 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a sustinut ca instanta de apel nu a respectat principiul contradictorialitatii procesului civil, deoarece nu a avut un rol activ in sensul punerii in discutia partilor a continutului incheierii din 7 septembrie 2016 a Tribunalului Specializat Mures, incheiere ce a format obiectul apelului sau.

Totodata, s-a mai invederat ca instantele de fond nu au motivat hotararile prin raportare la prevederile art. 1341 C. civ., in sensul verificarii si argumentarii indeplinirii sau nu a conditiilor platii nedatorate.

Recurenta-reclamanta a subliniat ca argumentele instantei de apel s-au referit la imposibilitatea aplicarii dispozitiilor legale ale dreptului comun, fata de imprejurarea ca reclamanta se afla in procedura insolventei, retinand ca actiunea ar fi trebuit adresata judecatorului-sindic.

In consecinta, s-a apreciat ca aceste chestiuni, nefiind puse in discutia contradictorie a partilor sub forma unei exceptii de necompetenta materiala-functionala, prin decizia recurata, instanta de apel a pronuntat o hotarare nelegala, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. (l) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta a precizat ca, in mod gresit, instanta de apel a constatat ca nu poate fi retinuta critica sa potrivit careia biletul la ordin in litigiu a fost emis ca o garantie, deoarece nu a fost emis in alb.

In acest sens, s-a mentionat ca reclamanta a emis biletul la ordin, iar parata a uzitat instrumentul de plata, desi de la data deschiderii procedurii si pana in prezent nu s-a inregistrat nicio datorie fata de parata S.C. C. S.A. In realitate, biletul la ordin nu mai putea fi folosit de catre intimata-parata cat timp produsele livrate de aceasta reclamantei s-au achitat fie la livrare cu numerar, fie prin ordin de plata .

Motivul de recurs intemeiat de recurenta pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizeaza faptul ca instanta de apel nu a analizat critica referitoare la indeplinirea sau nu a cerintelor existentei unei plati nedatorate.

Sub acest aspect, recurenta-reclamanta a aratat ca instanta de apel, pe de o parte face o gresita aplicare a prevederilor art. 1341 C. civ., iar pe de alta parte nu motiveaza hotararea cu privire la indeplinirea sau nu a cerintelor art. 1341 C. civ., limitandu-se la a conchide ca se invoca o pretinsa plata nedatorata in baza unui bilet la ordin emis de reclamanta la o data la care era deschisa procedura insolventei, context in care dispozitiile dreptului comun privind plata nedatorata vin in concurs cu dispozitiile a doua legi speciale, si anume Legea nr. 58/1934 si Legea nr. 85/2014. Practic, argumentele pentru care reclamanta considera ca este vorba de o plata nedatorata ce s-ar impune a fi restituita vizeaza aspecte legate de efectele deschiderii procedurii si exced cadrului procesual dedus judecatii.

In contextul celor expuse anterior, recurenta-reclamanta apreciaza ca hotararea atacata nu cuprinde o motivare prin raportare la ceea ce s-a cerut, ci se invoca necompetenta functionala, dar prin dispozitiv se acorda dezlegare asupra fondului cauzei, devenind astfel incident si motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, s-a invederat ca prin hotararile pronuntate, instantele anterioare au solutionat fondul litigiului, deoarece au respins actiunea ca neintemeiata, in sensul ca nu ar exista o plata nedatorata, insa in considerentele acestor hotarari instantele prezinta argumente cu privire la o presupusa plata nedatorata asupra careia numai judecatorul-sindic ar putea decide.

Prin urmare, s-a subliniat ca recurenta-reclamanta avea dreptul de a efectua plati, deoarece se regasea in perioada de observatie, nefiindu-i ridicat dreptul de administrare, iar actiuni de genul cauzei pendinte sunt de competenta instantelor de drept comun, iar nu a judecatorului-sindic.

Totodata, arata recurenta ca nu a solicitat nulitatea platii, deoarece a apreciat ca nu se incadreaza in dispozitiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, fiind o plata efectuata in perioada de observatie conform art. 87 din aceasta lege, or numai o plata ce incalca art. 84 alin.

(1) din lege ar putea fi analizata de judecatorul-sindic in vederea constatarii nulitatii de drept, nu si o plata care nu incalca aceste dispozitii legale.

5. La data de 8 martie 2019, intimata-parata S.C. C. S.A. a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta, cu consecinta mentinerii deciziei atacate ca fiind legala si temeinica.

In combaterea argumentelor prezentate in recurs, intimata-parata a sustinut ca instanta de apel a solutionat cererea prin examinarea sustinerilor partilor si a probatiunii administrate in cauza, precum si a inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, inclusiv prin raportare la incheierile de sedinta in cuprinsul carora sunt redate aspectele puse in discutia partilor.

In plus, s-a invederat ca aceste critici privind incalcarea principiului contradictorialitatii aspectelor retinute in cuprinsul incheierii de sedinta din 7 septembrie 2016 a primei instante sunt indicate pentru prima oara in calea de atac a recursului, sub forma unei critici a hotararii instantei de apel, cu toate ca aceasta incheiere a fost pronuntata in dosarul primei instante.

Prin urmare, s-a subliniat ca imprejurarea potrivit careia instanta de control judiciar nu a supus dezbaterii contradictorii aspectele retinute in cuprinsul incheierii de sedinta din 7 septembrie 2016 nu echivaleaza cu incalcarea principiului contradictorialitatii sau cu incalcarea principiului rolului activ al judecatorului, avand in vedere ca instanta de control judiciar s-a considerat lamurita sub toate aspectele.

Intimata-parata a mai sustinut ca instanta de apel nu a apreciat ca Tribunalul Specializat Mures nu ar fi avut competenta de a solutiona prezenta cauza, ci, de fapt, instanta a retinut ca in cadrul unei astfel de actiuni nu poate fi analizata respectarea rigorilor Legii nr. 85/2014 din punct de vedere al conditiilor si legalitatii stingerii obligatiilor de plata .

Cu privire la motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. (l) pct. 6 C. proc. civ., intimata a invederat ca hotararea instantei de apel cuprinde motivele pentru care s-a respins apelul recurentei si s-a mentinut solutia primei instante.

De asemenea, si criticile intemeiate pe prevederile art. 488 alin. (l) pct. 8 C. proc. civ. sunt, in opinia intimatei-parate, nefondate, avand in vedere ca instanta de apel a procedat la expunerea pe larg a motivelor pentru care a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile platii nedatorate.

6. Inalta Curte, analizand decizia atacata in raport cu criticile formulate, in limitele controlului de legalitate si temeiurilor de drept invocate, a retinut urmatoarele considerente:

Recursul declarat de recurenta-reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.

S.P.R.L., a fost intemeiat in drept pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 si 8 C. proc. civ. Subsumat motivului de recurs intemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-

reclamanta a sustinut ca instanta de apel nu a respectat principiul contradictorialitatii procesului civil, deoarece nu a avut un rol activ in sensul punerii in discutia partilor, pe de o parte, a continutului incheierii din 7 septembrie 2016 a Tribunalului Specializat Mures, iar pe de alta parte, nu a pus in discutia partilor exceptia necompetentei material-functionale a instantei de drept comun.

Motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci cand, prin hotararea data, instanta a incalcat regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii.

Analizand decizia recurata, din perspectiva criticilor formulate cu privire la incalcarea principiului contradictorialitatii constand in omisiunea tribunalului de a pune in discutia partilor incheierea din 7 septembrie 2016, instanta de apel a retinut ca, potrivit consemnarilor din aceasta incheiere, prima instanta a solicitat informatii suplimentare din dosarul de insolventa al societatii reclamante pentru a vedea in ce masura administratorul judiciar, in conformitate cu dispozitiile art. 118 - 122 din Legea nr. 85/2014, a analizat raportul cambial cu prilejul sarcinilor ce-i revin intr-o astfel de etapa, aceasta si pentru a delimita in mod cert propria sa jurisdictie de jurisdictia judecatorului-sindic.

In consecinta, s-a concluzionat ca nu sunt intemeiate criticile reclamantei cu privire la incalcarea principiului contradictorialitatii si disponibilitatii procesului civil, raportat la temeiurile de drept avute in vedere de prima instanta, retinand, totodata, ca prevederile Legii nr. 85/2014 au fost invocate de ambele parti litigante.

Prin urmare, contrar sustinerilor recurentei se constata ca instanta de apel a analizat criticile formulate privind incalcarea principiului contradictorialitatii si disponibilitatii si a aratat argumentat motivele pentru care au fost inlaturate aceste critici.

In plus, Inalta Curte observa ca este corecta apararea intimatei in sensul ca instanta de apel nu avea obligatia de a pune in discutia partilor cuprinsul incheierii de sedinta din 7 septembrie 2016, aceasta fiind cunoscuta partilor, avand in vedere ca a fost pronuntata de catre prima instanta, aspectele retinute in cuprinsul incheierii cuprinzand o serie de elemente referitoare la conturarea starii de fapt in ceea ce priveste modalitatea in care a fost emis biletul la ordin ce face obiectul litigiului, din perspectiva datei la care a fost emis, precum si a incidentei anumitor dispozitii legale din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, aceste critici vor fi respinse ca nefondate, deoarece nepunerea in discutia contradictorie a partilor a imprejurarilor retinute in cuprinsul incheierii de sedinta din 7 septembrie 2016 nu echivaleaza cu incalcarea principiului contradictorialitatii sau a principiului rolului activ al judecatorului, iar motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ., derivat din incalcarea dispozitiilor art. 22 alin. 2 din acelasi cod, va fi inlaturat ca nefondat.

Apoi, recurenta-reclamanta a criticat decizia instantei de apel si pentru ca nu a pus in discutia partilor exceptia necompetentei material-functionala. In acest sens, recurenta a invederat ca hotararea atacata este nelegala, intrucat argumentele instantei de apel s-au referit la imposibilitatea aplicarii dreptului comun fata de insolventa reclamantei, inducand ideea ca actiunea ar fi trebuit adresata judecatorului-sindic.

Analizand decizia recurata, rezulta ca instanta de apel a retinut ca biletul la ordin s-a emis la o data la care era deschisa procedura insolventei, cu toate consecintele aplicabilitatii dispozitiilor Legii nr. 85/2014, inclusiv sub aspectul competentei materiale. S-a constatat ca in cadrul unei actiuni intemeiate pe institutia juridica a restituirii unei plati nedatorate nu pot fi examinate aspectele legate de consecintele emiterii unui bilet la ordin sub aspectul interdictiilor reglementate de Legea nr. 85/2014 si a verificarii conditiilor si legalitatii stingerii obligatiilor de plata cu respectarea unor norme speciale derogatorii de la dreptul comun.

Astfel, s-a subliniat ca modalitatea efectiva in care a avut loc stingerea unor debite in cadrul procedurii insolventei, consecintele emiterii biletului la ordin si realitatea obligatiei de plata a sumei inscrise intr-un instrument de plata a carui anulare nu s-a solicitat in raport cu dispozitiile Legii nr. 85/2014 exced cadrului procesual dedus judecatii si instantei de drept comun sesizata cu restituirea unei plati nedatorate.

Prin urmare, Inalta Curte constata ca analiza instantei de apel nu a vizat exceptia necompetentei material-functionale, cum eronat a sustinut recurenta, ci au fost facute trimiteri si la dispozitiile Legii nr. 85/2014 pentru a sublinia faptul ca exced cadrului procesual aspectele privind conditiile si legalitatea stingerii unor obligatii de plata in cadrul procedurii insolventei a unor sume inscrise intr-un instrument de plata care nu a fost anulat.

In consecinta, si aceasta critica va fi respinsa ca nefondata, avand in vedere ca instanta de apel a solutionat litigiul, apreciind ca este competenta in acest sens prin raportare la obiectul pricinii.

Criticile recurentei-reclamante intemeiate pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizeaza lipsa unei motivari a instantei de apel prin raportare la ceea ce s-a cerut in cauza. Astfel, s-a invederat ca instanta de apel a motivat decizia atacata apreciind ca nu este competenta functionala, dar prin dispozitiv a dat o dezlegare asupra fondului cauzei.

Analizand decizia recurata din aceasta perspectiva, Inalta Curte constata ca instanta de apel nu a considerat ca tribunalul nu ar fi fost competent material si functional sa solutioneze cauza, ci a argumentat ca in acest litigiu nu poate fi analizata respectarea rigorilor Legii nr. 85/2014 in privinta conditiilor si legalitatii obligatiilor de plata in cadrul procedurii insolventei, a unor sume de bani inscrise intr-un instrument de plata care nu a fost anulat. Faptul ca instantele au facut trimitere si la dispozitiile Legii nr. 85/2014 nu are semnificatia invocarii exceptiei necompetentei materiale a instantei de drept comun, in conditiile in care ambele instante de fond au constatat in mod corect ca raportat la obiectul cauzei le revine competenta solutionarii acesteia.

Prin urmare, instanta de recurs va respinge criticile recurentei-reclamante intemeiate pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care pot fi invocate atunci cand ``hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei``. In acest sens, se constata ca hotararea recurata cuprinde motivele pentru care s-a respins apelul reclamantei si s-a mentinut solutia primei instante.

In ceea ce priveste motivul de recurs intemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci cand ``hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material``, recurenta-reclamanta a sustinut ca instanta de apel a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 1341 C. civ., deoarece nu a analizat indeplinirea conditiilor existentei unei plati nedatorate.

Cu privire la acest motiv de casare, Inalta Curte observa ca, contrar sustinerilor recurentei, instanta de apel a analizat criticile reclamantei conform careia plata sumei prin operatiunea cambiala s-a facut fara a fi datorata si a confirmat rationamentul tribunalului in sensul ca este exclusa utilizarea functiei de garantie invocata de reclamanta drept cauza a emiterii biletului la ordin ce a determinat initierea mecanismului cambial. Deoarece biletul la ordin nu a fost emis in alb, ci pentru o suma determinata, cu termen de plata, si in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 58/1934, aceasta a creat obligatii autonome si abstracte independente de cele rezultate din raportul juridic fundamental, cuprinzand obligatia neconditionata de a plati la scadenta suma inscrisa in facturi, si, de asemenea, putea fi transmis prin gir. In aceste conditii, in considerarea caracterului independent al datoriei rezultate din biletul la ordin si in situatia in care nu s-a solicitat si obtinut anularea sau restituirea in original a instrumentului de plata, nu se poate sustine ca s-a facut o plata nedatorata susceptibila a fi restituita in conformitate cu dispozitiile art. 1341 C. civ.

Distinct de aceste argumente, instanta de apel a mai subliniat ca, in cadrul unei actiuni intemeiate pe institutia juridica a platii nedatorate, este exclusa analizarea aspectelor privind consecintele emiterii unui bilet la ordin din perspectiva interdictiilor stabilite prin Legea nr. 85/2014 si a verificarii legalitatii stingerii obligatiilor de plata cu respectarea unor norme speciale, derogatorii de la dreptul comun.

In consecinta, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, in mod judicios, instanta de apel a apreciat ca se impune respingerea apelului reclamantei, fiind expus rationamentul in baza caruia s-a ajuns la aceasta concluzie, argumentele fiind dezvoltate punctual, prin expunerea motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei si care au condus la solutia pronuntata, conform dispozitiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Fata de cele retinute anterior, se constata ca decizia atacata cuprinde motivele pe care se intemeiaza, nefiind data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material incidente in speta, motivarea instantei de apel fiind una clara, precisa si atasata circumstantelor cauzei, conducand in mod logic la solutia din dispozitiv.

Avand in vedere considerentele aratate, Inalta Curte, in temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B.

In ceea ce priveste solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de intimata-parata S.C. C. S.A., Inalta Curte a admis-o, conform art. 494, raportat la art. 482, la art. 452 si la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., avand in vedere ca au fost dovedite cheltuielile de judecata, prin depunerea la dosar a inscrisurilor justificative.

In consecinta, Inalta Curte a obligat-o pe recurenta-reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., sa achite intimatei-parate S.C. C. S.A. suma de 910 lei reprezentand cheltuieli de judecata .