Principiile fundamentale ale procesului civil. Decaderea reclamantului din proba incuviintata. Conditii si efecte. Rolul judecatorului in aflarea adevarului

In cazul in care reclamantului i-a fost incuviintata proba cu expertiza judiciara, iar, ulterior, acesta a fost decazut din dreptul de a o administra ca urmare a faptului ca nu a achitat avansul onorariului expertului in termenul fixat de instanta de judecata, nu se poate retine incalcarea de catre instanta a dispozitiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

In acest context, decaderea reclamantului din dreptul de a administra proba cu expertiza judiciara a reprezentat sanctionarea neglijentei de care a dat dovada aceasta parte, care nu si-a indeplinit obligatiile procesuale inauntrul termenului fixat de instanta.

Prin actiunea precizata, inregistrata sub nr. x/100/2017, reclamantul A. a solicitat, in contradictoriu cu paratii S.C. B. S.R.L., C., D. si E., sa se dispuna anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 6570/19.09.2016 la S.P.N. F., incheiat intre S.C. B. S.R.L., in calitate de cumparatoare si D., C., E., in calitate de vanzatori si anularea actului aditional rectificativ la contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 6570/19.09.2016, act aditional autentificat sub nr. 2932/14.04.2017 la S.P.N. F., incheiat intre S.C. B. S.R.L., in calitate de cumparatoare si D., C., E., in calitate de vanzatori.

Prin sentinta civila nr. 611 din 02 aprilie 2018, pronuntata in dosarul nr. x/100/2017 al Tribunalului Maramures, Sectia a II-a civila de contencios administrativ si fiscal, a fost respinsa cererea de repunere a cauzei pe rol formulata de reclamantul A. A fost respinsa actiunea precizata promovata de reclamant, in contradictoriu cu paratii S.C. B. S.R.L., C., D. si E. A fost respinsa cererea paratilor privind amendarea reclamantului cu suma de 1.000 lei pentru introducerea cu rea-credinta a unei cereri de chemare in judecata vadit netemeinice si s-a dispus restituirea catre reclamant a onorariului provizoriu de 1.000 lei, achitat cu chitanta nr. 1836292833/1/26.03.2018. A fost obligat reclamantul sa plateasca paratei S.C. B. S.R.L. suma de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata .

Prin decizia civila nr. 592 din 12 noiembrie 2018, pronuntata de Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila, a fost respins apelul declarat de apelantul A. impotriva sentintei civile nr. 611 din 02 aprilie 2018 a Tribunalului Maramures, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal. A fost obligat apelantul sa plateasca intimatei S.C. B. S.R.L. suma de 11.085,56 lei, cheltuieli de judecata in apel.

Impotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, invocand dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 si 5 C. proc. civ.

In sustinerea motivului de recurs prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant arata ca in mod gresit instanta a apreciat ca incheierea contractelor de vanzare-cumparare putea fi facuta exclusiv de catre administratorii cu puteri depline. In opinia recurentului-reclamant, faptul ca D. era asociatul majoritar in S.C. B. S.R.L. nu inseamna ca acesta putea lua orice decizie fara aprobarea adunarii generale a asociatilor si ca putea semna orice act pentru societate, deoarece in cazul de fata avea obligatia sa se abtina de la vot, obligatie care ii incumba si lui C.

Astfel, recurentul-reclamant sustine ca administratorii societatii nu pot deroga de la prevederile actului constitutiv, neavand mandat acordat pentru aducerea la indeplinire a atributiilor adunarii generale a asociatilor, lipsa mandatului administratorului semnatar al actelor atacate neputand fi acoperita, deoarece se incalca intelegerea partilor, care are putere de lege pentru acestea.

Recurentul-reclamant arata, totodata, ca instanta de apel, fara a administra un minim probatoriu in vederea stabilirii starii de fapt si a aflarii adevarului, a preluat sustinerile intimatilor, retinand in mod gresit pentru ambele contracte atacate incidenta art. 70 si art. 701 teza I din Legea nr. 31/1990.

Concluzionand, recurentul-reclamant sustine ca lipsa aprobarii adunarii generale a asociatilor S.C. B. S.R.L. atrage nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 6570/2016 si pentru lipsa consimtamantului, raportat la art. 1.250 C. civ., deoarece normele prevazute de Legea nr. 31/1990 sunt norme imperative, care reglementeaza expres modalitatea de conducere a societatilor comerciale, respectiv atributiile care cad in sarcina organelor de conducere .

In ceea ce priveste natura investitiilor efectuate, recurentul-reclamant arata ca in mod gresit instanta de apel a stabilit ca incheierea contractului prin care a fost achizitionat terenul obiect al contractului nu s-ar incadra in notiunea de investitii noi, deoarece investitia privind ansamblul rezidential era prevazuta chiar de la momentul infiintarii societatii.

Potrivit recurentului-reclamant, in cazul de fata, aprobarea achizitionarii imobilului teren in suprafata de 1.155 mp. cadea in sarcina adunarii generale a asociatilor, conform art. 14 alin. 7 lit. f) din actul constitutiv al societatii B. S.R.L., deoarece reprezenta o investitie majora.

Recurentul-reclamant sustine ca nu sunt incidente prevederile legale retinute de catre instanta de apel, deoarece actul constitutiv al societatii B. S.R.L. prevede expres la art. 14 alin. 7 lit. f) ca aprobarea investitiilor majore, cum este cazul aici, cade in sarcina adunarii generale a asociatilor. In acest sens sunt si dispozitiile art. 701 teza finala din Legea nr. 31/1990, care excepteaza din atributiile administratorilor pe cele conferite prin actul constitutiv adunarii generale a asociatilor.

Referitor la conflictul de interese intre vanzatorul imobilelor si reprezentantul societatii cumparatoare, recurentul-reclamant arata ca in mod nelegal instanta a stabilit ca in prezenta cauza nu ar fi vorba despre un conflict de interese, aplicand gresit prevederile art. 76 din Legea nr. 31/1990.

In acest sens, recurentul-reclamant sustine ca existenta dublei calitati de vanzator-cumparator a administratorilor asociati confera caracter fraudulos actului atacat, nefiind dovedit in vreun fel scopul contractului de catre intimati sau o necesitate a perfectarii acestuia de catre societate, denotand doar realizarea interesului personal al intimatilor. Simpla efectuare de catre intimati a unui raport de evaluare nu are puterea de a acoperi vicierea contractului pentru lipsa aprobarii adunarii generale a asociatilor sau pentru a dovedi inexistenta fraudei la lege.

Coroborand art. 193 cu art. 79 din Legea societatilor comerciale, recurentul-reclamant sustine ca asociatii administratori C. si D. sunt in conflict de interese, cauza contractului de vanzare-cumparare fiind una ilicita.

Recurentul-reclamant mai arata si ca pretul de 300.000 de euro pentru terenul in suprafata de 1.155 mp. s-a stabilit discretionar, cu fraudarea intereselor societatii B. S.R.L., iar achizitionarea acestui imobil nu este justificata, fiind efectuata exclusiv in interesul asociatilor administratori, cu fraudarea intereselor societatii si ca instanta a apreciat, in dezacord cu prevederile Legii nr. 31/1990 si ale Codului civil, ca pretul stabilit nu ar fi unul disproportionat.

Recurentul-reclamant sustine, de asemenea, ca instanta de apel a facut aplicarea gresita a prevederilor art. 70 si art. 71 din Legea nr. 31/1990, retinand ca administrarea ar fi fost realizata in concret de catre ambii administratori, chiar daca nu exista niciun inscris din care sa rezulte ca intimatul C. si-ar fi exprimat in vreun fel consimtamantul. In cazul de fata, nu opereaza simplul mandat al administratorilor societatii B. S.R.L., reglementat de art. 70 si 701 din Legea societatilor comerciale, intrucat intimatii D. si C. sunt in conflict de interese ca asociati, fapt ce interzice acestora sa incheie acte in vederea realizarii unui interes personal.

Recurentul-reclamant invoca si incidenta motivului de recurs prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ., respectiv nelegala aplicare a sanctiunii decaderii din proba cu expertiza judiciara si aplicarea gresita a prevederilor referitoare la administrarea probatiunii: art. 22 alin. 2 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant sustine ca sunt incidente dispozitiile art. 480 alin. 2 C. proc. civ., fiind necesar ca instanta de apel sa dispuna desfiintarea sentintei cu consecinta retrimiterii acesteia instantei de fond, cu atat mai mult cu cat, in lipsa unui material probator, prima instanta a imbratisat intru totul sustinerile paratilor, preluandu-le in intregime in considerentele sentintei.

Recurentul-reclamant arata ca, atat prin sentinta pronuntata, cat si prin decizia instantei de apel, a fost respinsa proba cu expertiza judiciara, ulterior actiunea fiind respinsa ca nedovedita in ceea ce priveste motivul de nulitate pentru cauza ilicita.

In privinta aplicarii sanctiunii decaderii, recurentul-reclamant considera ca a fost decazut in mod nelegal din dreptul castigat de a administra proba cu expertiza, pentru neachitarea avansului onorariului de expert . Arata ca prin incheierea din data de 29.01.2018, atacata in apel, a fost incuviintata proba cu expertiza de evaluare a imobilului teren instrainat, punandu-se in vedere aparatorului recurentului de la acea data achitarea unui avans de onorariu de 1.000 de lei in termen de 3 zile .

Facand trimitere la art. 20 din O.G. nr. 2/2000, potrivit caruia ,,Suma stabilita drept onorariu provizoriu si avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci cand este cazul, se depun, in termen de 5 zile de la numirea expertului, de partea la cererea careia s-a incuviintat efectuarea expertizei, in contul special al biroului local pentru expertize judiciare tehnice si contabile, deschis in acest scop``, recurentul-reclamant sustine ca termenul dispus de catre instanta de judecata pentru achitarea avansului de onorariu este mai mic decat cel prevazut de lege.

Totodata, recurentul-reclamant afirma ca a achitat avansul de onorariu de 1.000 de lei de indata ce a luat cunostinta de existenta acestei sarcini, nefiind citat in acest sens si ca, raportat la dispozitiile art. 180 C. proc. civ., incheierea din 29.01.2018 este executorie, sanctiunea neachitarii avansului de onorariu in termen de 3 zile neputand fi decaderea din proba incuviintata.

In acest sens, recurentul-reclamant sustine ca legiuitorul a prevazut expres sanctiunea decaderii din proba doar in situatia in care proba a fost dispusa din oficiu, conform art. 262 C. proc. civ., in speta proba fiind solicitata de catre recurent si ca decaderea reprezinta o sanctiune care opereaza exclusiv pentru neindeplinirea unui act de procedura, iar nu pentru neindeplinirea obligatiei partii de a achita avansul unui onorariu provizoriu pentru expert, pentru care legea prevede posibilitatea instantei de a da in debit partea, care va fi urmarit silit pentru sumele datorate.

Recurentul-reclamant arata ca, procedand astfel, instanta a incalcat principiul egalitatii armelor si principiul aflarii adevarului, notiunea de egalitate a armelor procedurale reprezentand unul dintre conceptele dezvoltate in jurisprudenta Curtii Europene si constituind una din garantiile implicite ale unui proces echitabil. Egalitatea procedurala a partilor in proces nuanteaza principiul mai vast al egalitatii intre cetateni, precum si principiul aflarii adevarului.

De altfel, in vederea respectarii principiului aflarii adevarului, legiuitorul a reglementat in cuprinsul art. 22 alin. 2 C. proc. civ. rolul judecatorului in aflarea adevarului, statuand ca ``Judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale``.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 5 si pct. 8 C. proc.

civ.

Analizand recursul declarat de recurentul-reclamant, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut urmatoarele:

Un prim motiv de casare invocat de recurentul-reclamant este reglementat de dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., iar criticile ce vizeaza necesitatea adoptarii unei hotarari a adunarii generale a asociatilor, natura investitiilor efectuate, conflictul de interese, acordul ambilor administratori pentru incheierea actelor privitoare la administrarea societatii, reprezinta o reluare a motivelor din cererea apel.

Reiterarea motivelor de apel nu echivaleaza cu dezvoltarea motivelor de nelegalitate ce privesc hotararea atacata.

Intr-o alta exprimare, prezentarea din nou a argumentelor expuse in apel nu raspunde exigentelor cerute de art. 486 alin. 1 lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi incadrate in motivele de nelegalitate prevazute de art. 488 din acelasi cod. Din modul de redactare a cererii de recurs nu pot fi determinate limitele sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, investite cu verificarea legalitatii hotararii recurate.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate in apel, recurentul-reclamant tinde sa obtina o noua verificare a sustinerilor sale, cu toate ca legea recunoaste doar dublul grad de jurisdictie si caile extraordinare de atac.

De aceea, chiar daca prin decizia recurata se mentine hotararea primei instante, al carei rationament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie sa vizeze exclusiv obiectul caii de atac, care este constituit de decizia instantei de prim control judiciar.

Criticile invocate de recurentul-reclamant in sensul ca pretul de 300.000 euro pentru terenul in suprafata de 1.155 mp a fost stabilit discretionar, cu fraudarea intereselor societatii, achizitionarea imobilului nefiind justificata si fiind efectuata exclusiv in interesul asociatilor administratori, reprezinta critici de netemeinicie, care excedeaza analizei de nelegalitate care se efectueaza in calea de atac a recursului.

Motivul de casare reglementat de dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant, vizeaza decaderea sa din dreptul de a administra proba cu expertiza judiciara si faptul ca instanta de apel a incalcat principiul rolului activ al judecatorului, reglementat de dispozitiile art. 22 alin. 2 C. proc. civ., cu consecinta incalcarii principiului egalitatii armelor si a principiului aflarii adevarului.

Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca argumentele ce vizeaza nelegala decadere a reclamantului din dreptul de a administra proba cu expertiza judiciara au fost expuse in cererea de apel formulata de aceasta parte, regasindu-se la filele 5-6 vol. I al curtii de apel.

Ca atare, aceste argumente nu contin critici, in sens propriu, impotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decat afirmatiile aceleiasi parti facute in fata instantei de apel, care si-au primit deja o rezolvare prin hotararea atacata, motiv pentru care nu pot face obiectul analizei in recurs, astfel cum Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat cu privire la motivul de recurs intemeiat pe prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Argumentele ce vizeaza incalcarea dispozitiilor 22 alin. 2 C. proc. civ. nu pot fi retinute. In privinta rolului activ al judecatorului, se impune a se sublinia ca procesul civil fiind, de regula, un proces al intereselor private, partile au nu numai dreptul, dar si obligatia de a-si proba pretentiile si apararile. Pe de alta parte, asigurarea unui echilibru procesual, precum si aflarea adevarului, presupun posibilitatea judecatorului de a influenta cursul procesului, insa numai in cazurile si conditiile stabilite expres de lege.

Astfel, in speta dedusa judecatii, nu se poate retine incalcarea de catre instanta de apel a dispozitiilor art. 22 alin. 2 C. proc. civ., in conditiile in care reclamantului i-a fost incuviintata proba cu expertiza judiciara, insa a fost decazut din dreptul de a administra aceasta proba ca urmare a faptului ca nu a achitat avansul onorariului expertului in termenul fixat de instanta de judecata .

Trebuie subliniat, de asemenea, ca obligatia ca partile sa indeplineasca actele stabilite de lege sau de judecator. prevederile art. 10 alin. 1 C. proc. civ. instituie de procedura in conditiile, ordinea si termenele

Or, in cauza, decaderea reclamantului din dreptul de a administra proba cu expertiza judiciara a reprezentat sanctionarea neglijentei de care a dat dovada aceasta parte, care nu si-a indeplinit obligatiile procesuale inauntrul termenului fixat de instanta.

Avand in vedere cele retinute mai sus, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 496 alin. 1 C. proc. civ., a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. impotriva deciziei civile nr. 592 din 12 noiembrie 2018, pronuntate de Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila. In raport de dispozitiile art. 453 alin. 1 C. proc. civ., a obligat recurentul-reclamant la plata sumei de 13.294,20 lei catre intimata S.C. B. S.R.L., cheltuieli de judecata, conform dovezilor aflate la filele 158-160.