Litigiul pendinte nu are ca obiect taxe, impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, categorii enumerate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, spre a atrage competenta instantei de contencios administrativ, pretentiile reclamantei fiind de natura civila, reprezentand pretentii aferente ocuparii temporare de fond forestier, iar imprejurarea ca sumele solicitate se fac venit la bugetul de stat este lipsit de relevanta sub aspectul analizat, litigiul avand natura civila in raport cu obiectul si cauza cererii de chemare in judecata .
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal, la data de 4.01.2019, reclamanta A., in contradictoriu cu parata B. S.A., a solicitat ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 1.414.863, 23 lei, reprezentand obligatii banesti (creante bugetare, venituri publice), aferente ocuparii temporare de fond forestier proprietate publica a statului pentru anii 2015 si 2016.
La 18.02.2019, parata a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Curtii de Apel Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 179 din 21.05.2019, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, retinand in motivarea acestei solutii urmatoarele considerente:
In considerarea dispozitiilor art. 42 alin. (1) lit.b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, Curtea a constatat ca litigiul nu are natura fiscala, cat timp acesta nu priveste taxe, impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, categorii enumerate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Litigiul dedus judecatii nu priveste nici cenzurarea vreunui act administrativ tipic sau atipic, astfel ca nu se poate vorbi de contencios administrativ, in sensul art.2 alin.(1) lit.f) din Legea nr. 554/2004, pentru a se stabili competenta instantei dupa criteriile prevazute la art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Ca atare, in opinia Curtii de Apel, competenta de solutionare a cauzei revine instantei de drept comun, ce trebuie stabilita, avand in vedere criteriul valoric, potrivit dispozitiilor art. 94 pct. 1 lit. k) coroborat cu art. 98 alin. (2) Cod procedura civila.
Fata de cuantumul pretentiilor reclamantei, respectiv 1.414.862,23 lei, Curtea a constatat ca tribunalul - sectia civila este competent sa solutioneze prezenta cauza.
Astfel investit, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III a civila, prin sentinta civila nr. 2199 din 14.10.2019, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti si, constatand ivit conflict negativ de competenta, a inaintat dosarul Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii regulatorului de competenta .
In motivarea acestei solutii, au fost retinute urmatoarele considerente:
In speta, reclamanta invoca pretentii banesti - chirii intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 46/2008 (Codul Silvic) derivate din ocuparea temporara a 5,01 ha teren forestier proprietatea publica a statului, aprobata prin Ordinul nr. 509/2008 al Ministrului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, sens in care, in cuprinsul cererii a invocat expres prevederile art. 39 si ale art. 42 din Codul silvic.
Aceasta instanta a apreciat ca sumele solicitate au natura juridica a creantelor bugetare. Creantele colectate in temeiul Codului Silvic se fac venit la bugetul de stat, prin fondul de ameliorare a fondului funciar, fondul de conservare si regenerare a padurilor, alocatii de la bugetul de stat, conform art. 91 din Legea nr. 46/2008. Prin urmare, aceasta creanta nu este una de ordine privata, ci una ce alimenteaza bugetul de stat .
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 1.000.000 lei se solutioneaza in fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.
S-a mai retinut ca, in cauze similare, Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat preeminenta interesului public pe care il presupune exploatarea fondului forestier proprietate publica, in cadrul caruia partile nu se afla pe pozitie de egalitate, specifica contractelor de drept privat, ci au obligatia de a respecta conditii si clauze stabilite expres prin lege si reglementari cu caracter normativ subsecvent. (Decizia nr. 1939/2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal).
Avand in vedere faptul ca natura de creanta bugetara a sumelor solicitate de reclamanta cu titlu de chirie pentru ocuparea temporara a unui teren forestier proprietate publica a statului, in temeiul Legii nr. 46/2008 privind Codul silvic a fost stabilita de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Tribunalul apreciaza ca litigiul se incadreaza in prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar competenta de solutionare apartine Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal din cadrul Curtii de Apel Bucuresti.
Inalta Curte va stabili competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia civila, pentru considerentele care succed:
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta A., a solicitat obligarea paratei B. S.A. la plata sumei de 1.414.863,23 lei, reprezentand obligatii banesti (creante bugetare, venituri publice), aferente ocuparii temporare de fond forestier proprietate publica a statului, pentru anii 2015 si 2016.
Problema care a generat desesizarea instantelor aflate in conflict il constituie interpretarea diferita a naturii juridice a litigiului, respectiv civila sau de contencios administrativ.
Inalta Curte retine ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca fiind ``activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept ori un interes legitim``.
Din interpretarea textului legal citat se constata ca, pentru a fi in prezenta contenciosului administrativ, este necesar a fi intrunite in mod cumulativ doua conditii: in primul rand, una dintre parti sa fie o autoritate publica si, in al doilea rand, litigiul, conflictul, sa fie rezultatul unui act administrativ tipic sau al unuia asimilat (nesolutionarea in termenul legal ori refuzul nejustificat de a rezolva o cerere).
Notiunea de "act administrativ" este definita in art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, text care face referire la ``actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice; prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instantelor de contencios administrativ``.
Sesizarea instantei de contencios administrativ are, asadar, ca premisa vatamarea reclamantului, care se produce, fie prin actul administrativ al autoritatii publice, fie prin nesolutionarea de catre aceasta, in termenul legal, a unei cereri.
In acest sens, art. 8 din Legea nr. 554/2004 prevede la alin. (1) ca: ``Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.``
Prin urmare, de esenta contenciosului administrativ este, fie existenta unui act administrativ, a carui anulare ori suspendare sa se pretinda, fie nesolutionarea, de catre o autoritate publica, in termenul legal, a unei cereri ori refuzul nejustificat de a o rezolva, prin care subiectul care poate sesiza instanta de contencios administrativ se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim .
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede: ``Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 3.000.000 de lei se solutioneaza in fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.``
Asa fiind, fata de considerentele expuse, Inalta Curte a constatat ca instanta competenta sa judece cauza este Tribunalul Bucuresti - Sectia civila.
Concedierea Salariatilor. Modalitati de incetare a CIM si contestarea deciziei de concediere Sursa: MCP Cabinet avocati
Interdictia suprapunerii programului de lucru in cazul salariatilor cu mai multe locuri de munca Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Calculul termenului de preaviz la concedierea salariatului. Aspecte practice si procedurale Sursa: MCP Cabinet avocati
HG nr. 900/2023 privind salariului de baza minim brut pe tara de la 1 octombrie 2023 Hotararea nr. 900/2023 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata ...
HG privind stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata de la 1 octombrie 2023 HOTARAREA de Guvern pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata ...
O.U.G. nr. 42 din 24 mai 2023 pentru modificarea si completarea Legii nr. 367/2022 privind dialogul social si a Legii nr. 53/2003 ...