Hotarare penala prin care s-a solutionat si actiunea civila. Efecte asupra actiunii in regres formulata ulterior de prepusul - debitor solidar

Aceasta intrucat, dispozitiile art. 24 din Legea cadastrului si publicitatii imobiliare nr. 7/1996, prin care sunt stipulate conditiile inscrierilor in cartea funciara, prevad in alin. (3) ca pentru inscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara este nevoie de constatarea acestuia printr-un inscris autentic sau hotarare judecatoreasca.

I. Circumstantele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare in judecata

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la 3.04.2017, reclamanta Compania Nationala X. SA a solicitat, in contradictoriu cu parata Unitatea Administrativ Teritoriala a municipiului Craiova, reprezentata prin Primar, sa se constate dreptul sau de proprietate asupra constructiei situata in Craiova, in care isi desfasoara activitatea Oficiul Postal Y., avand o suprafata utila de 140,56 mp.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 35 raportate la cele ale art. 194 Cod procedura civila, art. 555-557 si art. 559 Cod civil, Legea nr. 31/1990, H.G. nr. 448/1991, H.G. nr. 883/1990, H.G. nr. 371/1998, O.U.G. nr. 30/1997 si Legea nr. 207/1997.

Prin sentinta nr. 9282 din 15.09.2017, Judecatoria Craiova, Sectia civila a admis exceptia necompetentei materiale. A declinat competenta de solutionare a cererii in favoarea Tribunalului Dolj, in raport de valoarea de inventar a imobilului de 353.342 lei si de dispozitiile art. 94 alin. (1) lit. k) si art. 95 pct. 1 Cod procedura civila.

2. Sentinta pronuntata de tribunal

Tribunalul Dolj, Sectia I civila, prin sentinta nr. 662 din 28.09.2018, a admis actiunea formulata de reclamanta. A constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului constructie cu destinatia de oficiu postal, situat in Craiova, cu o suprafata utila totala de 114,48 mp, compusa din noua incaperi, individualizat conform schitei - releveu intocmite in dosar de expertul A., schita ce face parte integranta din hotarare .

3. Decizia pronuntata de curtea de apel

Solutia primei instante a fost mentinuta de Curtea de Apel Craiova, Sectia I civila, prin decizia nr. 1509 din 22.05.2019, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de parata Unitatea Administrativ Teritoriala a Municipiului Craiova impotriva sentintei pronuntate de tribunal.

4. Calea de atac formulata in cauza

Impotriva deciziei au declarat recurs Unitatea Administrativ Teritoriala Craiova prin Primar si Municipiul Craiova, prin Primar.

Recurentii au sustinut nelegalitatea deciziei atacate prin prisma dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 Cod procedura civila, solicitand casarea acesteia si trimiterea cauzei spre o noua judecata .

Au formulat urmatoarele critici:

- hotararea atacata cuprinde motive contradictorii, atunci cand retine ca, in speta, reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, dreptul sau fiind dobandit ope legis in anul 1991 de catre antecesorul sau, in temeiul Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 883/1990, H.G. nr. 448/1991, H.G. nr. 371/1998, insa in acelasi timp, respinge apelul paratei impotriva sentintei tribunalului, prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului in litigiu

- instanta de apel a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 32 si 33 Cod procedura civila, cu privire la interesul formularii cererii introductive de instanta de catre reclamanta, conditia actualitatii interesului presupunand ca acesta sa existe atunci cand se promoveaza actiunea, in sensul ca in absenta exercitarii acesteia, reclamanta s-ar expune unui prejudiciu. In raport de situatia de fapt prezentata si de dispozitiile legale incidente, recurentii au sustinut ca reclamanta are un drept de proprietate izvorat din lege asupra imobilului constructie, potrivit art. 644 Cod civil de la 1864, legea reprezentand un mod de dobandire a proprietatii.

In opinia recurentilor, instanta de apel a pronuntat o hotarare cu aplicarea si interpretarea gresita a legii, fara sa tina cont de faptul ca, in realitate, actiunea in constatare de fata este una interogatorie, reclamanta urmarind sa stabileasca in mod definitiv existenta in patrimoniul sau a unui drept de proprietate asupra imobilului in care functioneaza Oficiul Postal Y., chemand in judecata singura persoana care ar putea revendica la randul sau un drept de proprietate asupra imobilului, respectiv Unitatea Administrativ Teritoriala Craiova prin Primar, ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor aflate in domeniul public sau privat al unitatii administrativ teritoriale.

In mod gresit, instanta de apel a retinut ca reclamanta nu era obligata sa faca demersuri pentru a-si face opozabil erga omnes dreptul de proprietate prin inscrierea in cartea funciara. In opinia recurentilor, in conditiile in care reclamanta nu a facut demersuri in acest sens si nu a invocat imposibilitatea unei astfel de inscrieri, respectiv respingerea cererii sale de catre OCPI se poate concluziona ca un interes actual nu exista.

Recurentii au sustinut ca instanta trebuia sa aiba in vedere ca sub imperiul Legii nr. 7/1996 inscrierea in cartea funciara nu are caracter constitutiv de drepturi si nici nu constituie titlu de proprietate, ea fiind facuta exclusiv in scop de opozabilitate fata de terti, precum si de faptul ca reclamanta a sustinut ca a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului, fiind in acest sens mai multe acte normative.

Ca atare, pentru recurenti, in mod gresit, instanta de apel a apreciat ca intimata - reclamanta detine un interes actual in formularea cererii in prezenta cauza, cata vreme interesul este justificat de necesitatea obtinerii unui titlu constatator al dreptului, cu care reclamanta sa poata participa la circuitul civil, in realitate interesul nefiind actual, in conditiile in care reclamanta a dobandit dreptul in temeiul legii si nu i s-a contestat acest drept, nu i s-a refuzat inscrierea in cartea funciara.

5. Apararile formulate in cauza

Prin intampinarea formulata de intimata - reclamanta s-a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca temeinica si legala a hotararii atacate

A solicitat a se observa ca motivele mentionate nu se incadreaza in cele prevazute de art.

488 pct. 6 si 8 Cod procedura civila, sens in care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes a promovarii actiunii, invocata de catre recurenti, intimata - reclamanta a solicitat sa se observe ca, inca din cuprinsul cererii de chemare in judecata, aceasta cerinta este justificata, fiind determinata de obtinerea unui certificat constatator al dreptului de proprietate, cu care C.N. X. sa poata participa la circuitul civil.

De asemenea, a aratat ca exceptia lipsei de interes a fost invocata de catre UAT Craiova prin intampinarea depusa in fata instantei de fond, pusa in discutia partilor si respinsa in sedinta de judecata din data de 9.02.2018, fiind consemnat in incheierea de sedinta de la acea data .

Mai mult, a aratat ca interesul formularii actiunii este acela de a obtine, pe cale judecatoreasca, constatarea dreptului de proprietate, dobandit prin lege, respectiv prin Hotararile Guvernului nr. 883/1990, nr. 448/1991 si nr. 371/1998, pentru a-l face opozabil tertilor prin inscrierea in cartea funciara.

II. Solutia si considerentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Examinand decizia recurata, prin prisma criticilor formulate si prin raportare la actele si lucrarile dosarului si la dispozitiile legale aplicabile, Inalta Curte constata ca recursul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza sa fie expuse.

Prin motivele de recurs, paratii au sustinut aplicarea si interpretarea gresita de catre curtea de apel a dispozitiilor art. 32 si art. 33 Cod procedura civila referitoare la eronata solutionare a exceptiei lipsei de interes, precum si a celor ale Legii nr. 7/1996 si a art. 644 Cod civil de la 1864, in conditiile in care intimata - reclamanta nu justifica un interes actual in promovarea actiunii atata timp cat nu a facut demersuri pentru inscrierea dreptului sau de proprietate in cartea funciara si nu a invocat imposibilitatea unei astfel de inscrieri, respectiv respingerea cererii sale de catre OCPI.

Aceaste critici nu pot fi insa primite.

Prin art. 32 Cod procedura civila s-au reglementat conditiile de exercitare a actiunii civile, la lit. d) stipulandu-se in sensul ca orice cerere poate fi formulata sau sustinuta numai daca autorul acesteia justifica un interes .

In ceea ce priveste cerintele legale ale conditiei interesului de a actiona, prin art. 33 Cod procedura civila s-a prevazut ca acesta trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual.

Conditia determinarii interesului vizeaza stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte, in concret, in eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalenta cu cerinta interesului insusi.

Or, in speta, reclamanta a formulat, in raport de dispozitiile art. 35 Cod procedura civila, o actiune in constatare a dreptului sau de proprietate asupra imobilului in litigiu, precizand ca interesul promovarii cererii il constituie efectuarea formalitatilor de publicitate imobiliara.

Aceasta in conditiile in care, dupa cum s-a constatat prin decizia atacata, intimata - reclamanta, in calitate de titulara a dreptului de proprietate asupra imobilului, drept dobandit ope legis in anul 1991 de catre antecesorul sau, in temeiul Legii nr. 15/1990 si a Hotararilor de Guvern nr. 883/1990, nr. 448/1991 si nr. 371/1998, a promovat o actiune in constatare interogatorie.

Actiunea in constatare este interogatorie cand titularul dreptului cheama in judecata o persoana, care ar putea eventual sa-i conteste dreptul, pentru a raspunde si a lua act daca recunoaste sau nu acel drept .

Or, in speta, intimata - reclamanta are un drept de proprietate izvorat din lege asupra imobilului in litigiu, insa nu are un titlu constatator al dreptului care sa-i faciliteze participarea la circuitul juridic civil, interesul promovarii actiunii constituindu-l efectuarea formalitatilor de publicitate imobiliara la Oficiul de cadastru.

Aceasta, in conditiile art. 24 din Legea cadastrului si publicitatii imobiliare nr. 7/1996, republicata, cu completarile si modificarile ulterioare, prin care sunt stipulate conditiile inscrierilor in cartea funciara.

In ceea ce priveste dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil, alin. 3 al articolului precizeaza ca acestea se vor inscrie in cartea funciara ``pe baza inscrisului autentic notarial sau a certificatului de mostenitor, incheiate de un notar public in functie in Romania, a hotararii judecatoresti ramase definitiva si irevocabila sau pe baza unui act emis de autoritatile administrative, in cazurile in care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis in mod valabil``.

Nu pot fi primite, ca atare, sustinerile recurentilor potrivit car

Ca atare, prin decizia instantei civile s-a retinut in mod legal incidenta dispozitiilor art. 1456 alin. (2) C. civ., ceea ce a condus la admiterea actiunii in regres si obligarea prepusului la plata catre comitentul - debitor solidar a partii din datoria care ii revenea acestuia, ca urmare a executarii integrale a obligatiei de catre debitorul solidar si a subrogarii acestuia in drepturile creditorului, respectiv in drepturile partii civile.

A. Obiectul cererii introductive

Prin actiunea inregistrata sub nr. x/289/2015** din 31 iulie 2015 pe rolul Judecatoriei Reghin reclamanta A. SA a chemat in judecata pe paratii B. si C., solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratului de rand 1 la restituirea catre reclamanta a sumei de 105.237,5 lei cu titlu de despagubiri civile si cheltuieli de judecata achitate creditorului D., revocarea actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 21 din 8 ianuarie 2015 de BNP E., avand ca obiect apartament cu 2 camere si dependinte, cu suprafata utila de 55,94 m.p., situat in Reghin, str. X, nr. 5, Sc. 1, Et. 1, Ap. 3, inscris in CF nr. 50222 - C1-U12 Reghin sub nr. B2.1, B3.1, ca fiind incheiat in frauda intereselor creditoarei reclamante, repunerea partilor in situatia anterioara efectuarii actului fraudulos de partaj voluntar, reducerea bunului in patrimoniul paratului de rand 1 si partajarea bunului comun al paratilor de rand 1 si 2 prin atribuirea acestuia in natura paratului de rand 1 cu obligarea acestuia la plata unei sulte corespunzatoare egalizatoare in favoarea paratei de rand 2, efectuarea mentiunilor corespunzatoare in cartea funciara si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata .

La data de 10 mai 2016 reclamanta a depus precizare la cererea de chemare in judecata prin care a solicitat obligarea paratului de rand 1 la restituirea catre reclamanta a sumei de 210.475 lei cu titlu de despagubiri civile si cheltuieli de judecata achitate creditorului D.

Prin incheierea nr. 31 din 27 iulie 2016 a Curtii de Apel Targu-Mures, pronuntata in dosarul nr. x/43/2016 s-a admis cererea de stramutare a cauzei formulata de paratii B. si C. si s-a dispus stramutarea dosarului la Judecatoria Targu-Mures.

Cererea de chemare in judecata a fost intemeiata in drept, potrivit precizarii depuse de catre reclamanta la data de 24 martie 2017, pe dispozitiile art. 1373 raportat la art. 1456 C. civ. si art. 678 C. civ. raportat la art. 33 teza a II-a C. proc. civ. cu privire la existenta intentiei de fraudare a paratului si pretentiile formulate de creditor preventiv.

Prin sentinta civila nr. 1600 din 24 martie 2017, Judecatoria Targu-Mures a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Mures, pe rolul acestei instante cauza fiind inregistrata la data de 19 aprilie 2017.

Prin sentinta civila nr. 396 din 18 mai 2017, Tribunalul Mures a admis exceptia necompetentei sale materiale de solutionare a cauzei si a sesizat Curtea de Apel Targu-Mures cu solutionarea conflictului de competenta .

Prin sentinta civila nr. 30/CF din 10 iulie 2017, Curtea de Apel Targu-Mures a stabilit in favoarea Tribunalului Mures competenta de solutionare a cauzei, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Mures la data de 13 iulie 2017.

B. Hotararea primei instante

Prin sentinta civila nr. 123 din 14 februarie 2018, Tribunalul Mures, Sectia civila, a respins exceptia prematuritatii petitului de partajare a bunului imobil comun invocata de paratii B. si C.

A admis in parte actiunea civila formulata si precizata de reclamanta A. SA si a obligat paratul B. la plata catre reclamanta a sumei de 105.237,5 lei cu titlu de despagubiri civile si cheltuieli de judecata achitate creditorului D.

A declarat inopozabil fata de reclamanta A. SA actul de partaj voluntar incheiat intre paratii B. si C., autentificat sub nr. 21 din 8 ianuarie 2015 la BNP E.

A dispus iesirea paratilor din indiviziune asupra imobilului apartament cu doua camere si dependinte cu suprafata utila de 55,94 m.p., situat in Reghin, str. X, nr. 5, sc. 1, et. 1, ap. 3, judetul Mures, inscris in CF 50222 - C1 - U12 Reghin, prin atribuirea bunului in deplina si exclusiva proprietate paratului B. si obligarea paratului la plata catre parata C. a sultei compensatorii in suma de 30.750 lei.

A obligat paratii in solidar la plata catre reclamanta a sumei de 11174,42 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constand in taxa aferenta petitelor 2 si 3 din actiune, onorariu expert si onorariu avocatial partial.

A respins cererea paratilor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata . C. Calea de atac impotriva hotararii primei instante

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamanta SC A. SA si paratii B. si C. Reclamanta apelanta A. SA a solicitat admiterea in parte a hotararii atacate, cu directa

consecinta a admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost precizata la data de 10 mai 2016 si obligarea paratului de rand 1 la restituirea sumei de 210.475 lei cu titlu de despagubiri si de cheltuieli de judecata achitate creditorului D. si obligarea intimatilor-parati la plata cheltuielilor de judecata in tot ocazionate de procesul pendinte in fond si in apel.

Paratii apelanti, B. si C. au criticat hotararea atacata pentru nelegalitate si netemeinicie si au solicitat desfiintarea hotararii apelate, rejudecarea cauzei si respingerea cererii de chemare in judecata .

In drept art. 466 si urm. C. proc. civ.

D. Hotararea instantei de apel

Prin decizia civila nr. 246/A din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Targu-Mures, Sectia I civila, a respins ca nefondat apelul declarat de catre reclamanta SC A. SA.

A admis apelul declarat de paratii B. si C., a schimbat in parte sentinta atacata, in sensul ca a obligat reclamanta la plata catre parati a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata partiale. A mentinut restul dispozitiilor sentintei civile nr. 123 din 14 februarie 2018, pronuntata de Tribunalul Mures.

Instanta de apel a analizat motivele de apel prin prisma dispozitiilor art. 476 - 478 C. proc. civ.

E. Calea de atac impotriva hotararii instantei de apel

Impotriva acestei decizii au declarat recurs recurentii-parati B. si C., prin raportare la motivele de recurs prevazute de art. 488 alin. (1) pct. 6 si pct. 8 C. proc. civ., solicitand admiterea recursului, cu consecinta casarii in parte a deciziei civile nr. 246/A din 27 iunie 2018 si, in urma rejudecarii procesului in fond, respingerea actiunii civile formulata de reclamanta A. SA, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata .

Recurentii-parati au sustinut ca instanta trebuia sa respinga actiunea in regres, nefiind indeplinite conditiile de admitere a actiunii, si nu sa recurga unilateral, fara a pune in discutia partilor, la admiterea in parte a actiunii prin retinerea culpei in cote egale, facand o aplicare eronata a prezumtiei de egalitate - temei de drept cu care nu mai era investita.

Recurentii au sustinut ca hotararea este nu doar nelegala ci si contradictorie in conditiile in care instanta de fond in mod corect inlatura teza exonerarii comitentului acreditata de reclamanta si noile temeiuri de drept cu care se investeste instanta, dar, in continuare, ambele instante, de fond si de apel, dispun eronat asupra incidentei prezumtiei de egalitate.

Au mai sustinut recurentii-parati ca in mod absolut nelegal instanta de fond si apoi si instanta de apel au retinut autoritatea de lucru judecat fata de statuarile probabile ale instantei penale, de condamnare, sentinta penala nedispunand asupra gradului de culpa.

In ceea ce priveste petitul pentru actiunea revocatorie, recurentii-parati au sustinut ca aprecierea facuta de catre instanta de apel in privinta legalitatii actiunii revocatorii nu este una corecta, aceasta incalcand, la randul sau, normele materiale incidente, nefiind indeplinite cumulativ conditiile necesare intentarii actiunii revocatorii (pauliene), potrivit art. 1562 - 1563 C. civ., aspectele de drept material fiind efectiv ignorate: actul sa fi avut un prejudiciu; frauda debitorului; creditorul sa aiba o creanta certa, lichida, exigibila si anterioara actului atacat; complicitatea la frauda a tertului cu care debitorul a incheiat actul atacat.

In ceea ce priveste actiunea oblica - avand ca obiect partajul bunului comun, recurentii-parati au sustinut ca in mod eronat a fost respinsa exceptia prematuritatii solicitarii de partajare a bunului comun, ceea ce conduce la inadmisibilitatea petitului avand ca obiect partajarea bunului comun, o atare actiune cu caracter oblic neputand fi intemeiata decat pe prevederile art. 1560 alin. (1) C. civ.

Si in aceasta situatie, ca si in situatia actiunii revocatorii, o atare conditie nu reclama caracterul cert al prejudiciului, ci a creantei creditorului.

Or, in conditiile in care nu s-a solicitat stabilirea gradului de culpa, au aratat recurentii-parati, este neechivoc faptul ca nu exista o creanta certa a reclamantei.

F. Apararile intimatei-reclamante A. SA

Intimata-reclamanta a solicitat prin intampinarea formulata, pe cale de exceptie, respingerea recursului, ca inadmisibil si, pe fondul cauzei, respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata, in raport de legalitatea si temeinicia hotararii pronuntate de instanta de apel.

G. Considerentele instantei de recurs

Analizand recursul din perspectiva criticilor formulate, Inalta Curte a constatat recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:

Motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Acest motiv de recurs duce la casarea hotararii care nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.

In raport de acest motiv de nelegalitate recurentii-parati au sustinut ca decizia recurata este contradictorie in conditiile in care instanta de fond a inlaturat in mod corect teza exonerarii comitentului si noile temeiuri de drept din cererea precizatoare depusa de reclamanta, aspect mentinut ca atare de catre instanta de apel prin respingerea apelului reclamantei care viza acest aspect, dar, in continuare, ambele instante au dispus eronat asupra incidentei prezumtiei de egalitate.

Inalta Curte constata ca, in totala contradictie cu cele sustinute de catre recurentii-parati, atat instanta de fond, cat si instanta de prim control judiciar au retinut in mod judicios ca temeiul actiunii in regres formulata de catre reclamanta-intimata il reprezinta sentinta penala nr. 263 din 12 decembrie 2014 pronuntata de Judecatoria Reghin in dosarul nr. x/289/2013, prin care paratul-intimat B. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an inchisoare cu suspendare, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa si in temeiul art. 25 si art. 397 C. proc. civ. si art. 1349 C. civ. a fost obligat inculpatul B., in solidar cu partea responsabila civilmente, SC A. SA Reghin, sa achite partii civile D. suma de 6.775 lei - daune materiale, suma de 200.000 lei - daune morale si 2500 lei - onorariu de avocat.

Sentinta penala este definitiva prin respingerea apelului de catre Curtea de Apel Targu-Mures, prin decizia penala nr. 265/A din 14 mai 2015, prin care s-a retinut cu autoritate de lucru judecat ca in mod temeinic a fost solutionata latura civila a cauzei prin admiterea cererii de constituire de parte civila si de obligare a inculpatului in solidar cu partea responsabila civilmente la plata despagubirilor, retinandu-se fara putinta de tagada ca inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale in modalitatea descrisa.

Instanta penala de control judiciar a precizat ca in cauza sunt indeplinite cumulativ conditiile cerute de art. 1373 C. civ. privind raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor, raspunderea partii responsabile civilmente pentru fapta inculpatului fiind una obiectiva, de plin drept, fundamentata pe ideea de garantie care exprima obligatia acesteia de a garanta persoanei vatamate securitatea in legatura cu activitatea pe care o organizeaza si desfasoara prin angajarea inculpatului si o conduce in interesul sau in mod direct.

Asadar, in mod corect s-a retinut de catre instanta de fond si de catre instanta de apel ca prin hotararea penala definitiva s-a solutionat si actiunea civila in cadrul procesului penal, stabilindu-se cuantumul prejudiciului si obligatia in solidar a comitentului si a prepusului acestuia la plata acestui prejudiciu, in acest context instanta civila neputand sa modifice in cadrul solutionarii actiunii in regres nici natura raspunderii acestor parti, nici cuantumul prejudiciului, fiind tinuta de solutia pronuntata de catre instanta penala, ca urmare a efectului puterii lucrului judecat.

Aceasta, deoarece, in baza noii reglementari a autoritatii de lucru judecat, nu este permisa existenta unor contradictii intre considerentele a doua hotarari judecatoresti succesive.

Ca atare, prin decizia recurata s-a retinut in mod legal incidenta dispozitiilor art. 1456 alin. (2) C. civ., la care s-a adaugat si recunoasterea pretentiilor efectuate de catre intimatul-parat B., prin intampinarea depusa la judecata cauzei in fond, ceea ce a condus la admiterea actiunii in regres si obligarea prepusului la plata catre comitentul - debitor solidar a partii din datoria care ii revenea acestuia, ca urmare a executarii integrale a obligatiei de catre debitorul solidar A. SA si a subrogarii acestuia in drepturile creditorului, respectiv in drepturile partii civile.

Fata de cele constatate nu se poate retine nicio contradictie in rationamentul logico-juridic al instantei de apel, neexistand considerente contradictorii de natura a atrage nelegalitatea hotararii atacate.

Motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat.

Motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sanctioneaza hotararea care a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material .

Incalcarea legii presupune fie refuzul aplicarii normei juridice, fie interpretarea gresita a acesteia.

Refuzul aplicarii legii consta in transgresarea directa a textului clar si precis, ce nu presupune o interpretare speciala (interpretatio cessat in claris).

Interpretarea gresita a legii presupune ca textul legal incident spetei este susceptibil de interpretari contrarii iar, prin hotararea atacata, instanta a dat o interpretare neconforma sensului real al textului.

Aplicarea gresita a legii presupune incongruenta normei juridice raportata la situatia de fapt retinuta de catre instantele de fond si de apel. In acest caz, situatia de fapt a fost gresit calificata, comparativ cu exigentele normei de drept, ceea ce a condus judecatorii fondului si apelului la a aplica o alta lege decat aceea incidenta raportului juridic dedus judecatii.

In speta, recurentii au invocat aplicarea eronata a dispozitiilor art. 1456 alin. (2) C. civ. de catre instanta de apel, reiterand, aproape ad litteram motivele din apelul declarat impotriva sentintei civile nr. 123 din 14 februarie 2018 pronuntata de Tribunalul Mures.

Ori aceste motive au primit dezlegare prin decizia recurata, nr. 246/A din 27 iunie 2018, solutia instantei de apel fiind legala pentru considerentele dezvoltate anterior, in analizarea motivului de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanta de apel demonstrand ca solidaritatea comitentului si a prepusului la plata prejudiciului cauzat partii civile (partii vatamate), precum si cuantumul acestuia au fost statuate cu putere de lucru judecat de catre instantele penale care au solutionat si latura civila in cadrul procesului penal.

Cat priveste un alt argument care se constituie in critica a hotararii recurate sub imperiul dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume acela ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile necesare intentarii actiunii revocatorii, potrivit art. 1562 - 1563 C. civ., respectiv: - reclamanta-intimata nu a facut dovada starii de insolvabilitate a recurentului B., desi sarcina probei ii incumba acesteia; - instanta de fond nu a avut in vedere documentele depuse de catre recurentii-parati si nu le-a coroborat cu raspunsul la interogatoriu dat de catre recurenta C.; - reclamanta nu a probat, desi avea aceasta sarcina a probei, faptul ca paratul B. se afla in stare de insolvabilitate si nici complicitatea la frauda a paratei C., Inalta Curte retine ca si aceasta critica este nefondata.

Se retine ca si aceasta critica se regaseste ad litteram in cadrul motivelor de apel declarate de catre parati impotriva sentintei civile nr. 123 din 14 februarie 2018 pronuntata de Tribunalul Mures si vizeaza exclusiv aspecte de administrare si interpretare a probelor administrate in cadrul celor doua faze procesuale devolutive, fond si apel, ceea ce se constituie in critici de netemeinicie a hotararii recurate, si nu de nelegalitate a acesteia, intrucat instanta de apel este suverana a stabili situatia de fapt, ca urmare a cercetarii judecatoresti desfasurate in cauza si a aplica normele de drept incidente la situatia de fapt astfel stabilita.

Inalta Curte judeca in casatie si doar pentru motive de nelegalitate a hotararii ce se ataca, nu si pentru motive de netemeinicie.

In acest sens, raportat la stabilirea situatiei de fapt in mod identic de catre doua instante devolutive, de fond si apel, Inalta Curte constata ca aplicarea dispozitiilor art. 1562 - 1563 C. civ. referitoare la intrunirea conditiilor necesare intentarii actiunii revocatorii s-a facut in mod corect, neregasindu-ne in ipoteza unei incalcari sau aplicari gresite a legii, in sensul dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ultima critica adusa deciziei recurate vizeaza gresita admitere a actiunii oblice, nefiind indeplinite prevederile art. 1560 alin. (1) C. civ., cum ar fi: debitorul este inactiv, deoarece nu intenteaza el insusi actiunea pe care o poate intenta, creditorul sa aiba un interes serios si legitim pentru a intenta actiunea, iar creanta sa fie certa, lichida si exigibila.

In acest sens recurentii-parati au sustinut ca atata timp cat nu s-a stabilit caracterul cert, lichid si exigibil al creantei reclamantei, aceasta nu putea avea calitate de creditor intr-o actiune oblica, actiunea de partajare a bunului comun fiind prematura si, totodata, atata timp cat reclamanta nu a facut dovada insolvabilitatii debitorului sau, este inadmisibil a se proceda la partajarea bunurilor comune.

Criticile aduse sub acest aspect hotararilor recurate sunt, de asemenea, nefondate. Actiunea oblica reglementata de art. 1560 si art. 1561 C. civ. reprezinta un mijloc procedural pus la dispozitia creditorului pentru protectia creantei sale.

Nu este necesar ca titularul actiunii sa faca dovada insolvabilitatii debitorului, ci trebuie sa probeze numai ca aceasta conduita a debitorului poate sa prejudicieze interesele creditorului.

Pentru admiterea actiunii oblice, caracterizata de art. 1558 C. civ. ca fiind o masura conservatorie, nu se cere nici prealabila punere in intarziere, nici o prealabila autorizare din partea instantei, nici introducerea in proces a debitorului.

Intentarea actiunii oblice nu produce modificari in situatia juridica a debitorului si nu are ca efect stingerea creantei titularului actiunii, ci numai pregateste terenul pentru valorificarea acesteia.

Nu este exclusa nici privarea creditorului reclamant de orice avantaj personal ca urmare a promovarii actiunii oblice, pentru ca alti creditori pot avea ranguri superioare de prioritate si prin satisfacerea creantelor acestora sa fie epuizat activul reintegrat prin actiunea oblica in patrimoniul debitorului.

Nu se poate sustine ca, in speta, reclamanta creditor nu detine o creanta certa, aceasta fiind constatata atat prin hotararile penale, cat si prin hotararile civile pronuntate, insusi recurentul-parat consimtind prin intampinarea depusa la judecata in fond asupra platii catre reclamanta a sumei de 105.237,5 lei, urmare a obligarii sale in solidar cu reclamanta la plata sumei de 200.000 lei - daune morale, 6.755 lei - daune materiale, 2500 lei - onorariu avocatial si 1000 lei - cheltuieli judiciare, in conditiile in care reclamanta-intimata a facut dovada ca a achitat integral prejudiciul la care partile fusesera obligate in solidar, catre partea vatamata, D.

Potrivit dispozitiilor art. 662 alin. (2) C. proc. civ., creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu.

Instanta de apel a aratat, de altfel, ca admiterea actiunii in regres intentate de catre reclamanta-intimata si admiterea acesteia de catre instanta de fond, cat si de catre instanta de apel, certifica faptul ca reclamanta are calitate de creditor al paratului-recurent B., detinand o creanta certa si exigibila, momentul in care se apreciaza asupra creantei fiind cel al pronuntarii hotararii judecatoresti, neexistand impedimente legale cu privire la solutionarea, succesiv, prin aceeasi hotarare a celor trei capete de cerere: actiunea in regres, actiunea pauliana si actiunea oblica. Astfel, in conditiile in care actiunea in regres si actiunea pauliana au fost admise, nimic nu impiedica solutionarea si a capatului de cerere avand ca obiect actiunea oblica ce tinde la readucerea bunului in patrimoniul debitorului.

Prin criticile formulate recurentii nu combat insa cu niciun argument pertinent aceste aprecieri ale instantei de apel, limitandu-se, ca si in precedent, la a reitera argumentele din cererea de apel.

Prin urmare, in mod corect instanta de apel a respins apelul paratilor indreptat impotriva sentintei civile nr. 123 din 14 februarie 2018 pronuntata de Tribunalul Mures, hotararea instantei fiind legala, neregasindu-se motive de nelegalitate de natura a atrage casarea deciziei recurate.

Avand in vedere considerentele ce preced, in baza dispozitiilor art. 496 C. proc. civ., Inalta Curte a respins recursul, ca nefondat.

ora intimata - reclamanta nu are un interes actual in conditiile in care nu a facut demersuri pentru a-si face opozabil erga omnes dreptul de proprietate prin inscrierea in cartea funciara si nici nu a invocat imposibilitatea unei astfel de inscrieri, prin respingerea cererii sale de catre OCPI, atata vreme cat textul de lege nu face atare distinctii.

Dimpotriva, conform dispozitiilor legale anterior mentionate (art. 24 alin. 3 din Legea nr. 7/1996) pentru inscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara este nevoie de constatarea acestuia printr-un inscris autentic/hotarare judecatoreasca, in acest sens fiind si demersul judiciar al reclamantilor.

Prin prisma celor de mai sus, nu pot fi primite nici motivele subsumate pct. 6 al art. 488 Cod procedura civila, prin care recurentii au criticat decizia pronuntata in apel sustinand ca cuprinde considerente contradictorii.

Astfel, dupa cum s-a aratat, interesul intimatei - reclamante de a promova actiunea consta in obtinerea titlului constatator al dreptului sau de proprietate, nefiind contradictorie motivarea deciziei din apel prin care, desi s-a retinut dobandirea ope legis a dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, s-a respins apelul paratei impotriva sentintei tribunalului.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedura civila, a respins recursul declarat, ca nefondat.