Pedepse accesorii. Interzicerea drepturilor parintesti. Art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Omor calificat

Pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor parintesti, care constituie o ingerinta in exercitarea dreptului la respectarea vietii private si de familie, se aplica, potrivit art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,

daca instanta constata ca, in raport cu tipul de infractiune savarsita de inculpat, cu conduita acestuia si cu interesul minorului, limitarea exercitarii acestui drept al inculpatului pe durata executarii pedepsei privative de libertate este o masura necesara pentru protejarea minorului si, ca atare, urmareste un scop legitim. Aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor parintesti inculpatului care a savarsit infractiunea de omor calificat asupra tatalui sau constituie o masura necesara pentru protejarea minorului, urmarind acest scop legitim.

***

Prin sentinta penala nr. 63 din 14 februarie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul S.G. pentru savarsirea infractiunii de omor calificat prevazuta in art. 174 raportat la art. 175 lit. c) Codul penal , la 18 ani inchisoare si 7 ani interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lit. a) si b) din acelasi cod.

Totodata, s-au aplicat inculpatului prevederile art. 71 raportat la art. 64 Codul penal
Instanta a retinut ca, la 20 septembrie 2004, inculpatul, pe fondul unor discutii si al consumului de alcool, a aruncat pe tatal sau de pe prisma casei, dupa care l-a lovit cu pumnii si picioarele in zona toracica. Ulterior, inculpatul a dus victima in bucataria-anexa in care aceasta locuia, unde a lovit-o in mod repetat cu pumnii si picioarele in cap si in torace, a izbit-o peste patul si masa aflate in incapere si a trantit-o pe jos, continuand sa o loveasca. La 26 septembrie 2004, victima a decedat.

Potrivit raportului de expertiza medico-legala, moartea victimei a fost violenta si s-a datorat unei insuficiente cardio-respiratorii acute, urmare a unei insuficiente respiratorii mixte, generata de un traumatism toracic cu fractura de stern, multiple fracturi costale cu lezare pulmonara si revarsat lichidian intrapleural. Intre traumatismul toracic si moarte s-a stabilit ca exista legatura de cauzalitate.

Prin decizia penala nr. 118 din 24 martie 2005, Curtea de Apel Iasi a respins apelul inculpatului prin care s-a cerut, in principal, schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de loviri cauzatoare de moarte prevazuta in art. 183 Codul penal

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

In cauza, faptul ca inculpatul a aplicat tatalui sau multiple lovituri de mare intensitate cu pumnii si picioarele in regiunea toracica, l-a trantit peste patul si masa aflate in incapere, iar apoi pe jos, unde a continuat sa-l loveasca, impune concluzia ca inculpatul a prevazut si a acceptat posibilitatea producerii decesului victimei, chiar daca nu a urmarit acest rezultat.

Aceasta pozitie subiectiva fata de rezultatul posibil al faptei realizeaza forma de vinovatie a intentiei indirecte care este proprie infractiunii de omor.

Prin urmare, incadrarea juridica in prevederile art. 174 raportat la art. 175 lit. c) Codul penal este corecta, astfel ca cererea inculpatului de a se schimba incadrarea juridica in infractiunea prevazuta in art. 183 din acelasi cod nu poate fi primita.

In ceea ce priveste motivul de casare invocat din oficiu si intemeiat pe prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 171 Codul de procedura penala , in cauza instantele au procedat corect interzicand inculpatului toate drepturile prevazute in art. 64 Codul penal , in conditiile art. 71 din acelasi cod.

Verificand in ce masura aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor parintesti reprezinta o ingerinta in exercitarea dreptului la respectarea vietii private si de familie si urmareste sau nu scopul legitim al protectiei minorului, potrivit art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se constata ca in raport cu tipul de infractiune savarsita de inculpat, cu conduita acestuia si cu interesul minorului, interzicerea exercitarii acestui drept al inculpatului pe durata executarii pedepsei privative de libertate este o masura necesara pentru protejarea minorului, astfel ca urmareste un scop legitim, fiind in mod corect aplicata de instante.

In consecinta, recursul a fost respins.