Indemnizatie de concediu de odihna. Stabilirea prin luarea in considerare a sporului pentru conditii deosebite de munca

Dispozitiile art. 7 alin. 2 din H.G. nr. 250/1992, privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare nu sunt incidente in speta sub aspectul luarii in considerare la calculul indemnizatiei pentru concediu de odihna, pe langa salariul de baza, doar a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, in conditiile in care, dispozitii derogatorii, in sensul luarii in considerare a tuturor sporurilor de care personalul bugetar contractual beneficiaza potrivit legii, sunt prevazute la art. O.G. nr. 10/2008.

Asa cum rezulta din dispozitiile art. 23 alin. 6 din O.G. nr. 10/2008, conform carora,,celelalte prevederi din Hotararea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, cu modificarile ulterioare, raman in vigoare ``, art. 23 din O.G. nr. 10/2008 a modificat implicit art. 7 din H.G. nr. 250/1992, in privinta modului de calcul al indemnizatiei pentru concediul de odihna, cuvenite personalului bugetar contractual, sub aspectul sporurilor ce se iau in considerare la calculul acestei indemnizatii.

Chiar si in situatia in care s-ar considera ca la calculul indemnizatiei de concediu trebuie sa se tina seama doar de sporurile cu caracter permanent, sporul pentru conditii deosebite se incadreaza in aceasta categorie .

Prin sentinta civila nr. 92/23.01.2020, Tribunalul Vaslui a respins exceptiile prematuritatii, inadmisibilitatii si lipsei capacitatii procesuale de folosinta a unitatii administrativ-teritoriale Barlad; a admis exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Sindicatului Judetean ``Sanitas`` - Vaslui in ce o priveste pe membra de sindicat X si, in consecinta, a respins cererea . De asemenea, a respins cererea formulata de reclamantul Sindicatul Judetean ``Sanitas`` - Vaslui, in numele si pentru membrii sai de sindicat Y s.a., in contradictoriu cu parata unitatea administrativ-teritoriala Barlad, ca neintemeiata. A respins capatul de cerere solicitat de parata privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata .

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

La termenul din data de 23.01.2020, instanta - din oficiu - a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant in ceea ce o priveste pe membra de sindicat X, aflata la pozitia nr. 15 din imputernicire, care nu a semnat pentru promovarea actiunii. Instanta a precizat ca se va pronunta prin hotarare in ceea ce priveste acest aspect.

Solutia instantei

Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura .

Analizand prioritar exceptia prematuritatii introducerii cererii, instanta constata ca legislatia actuala, in vigoare la data de 28.10.2019, nu prevede obligativitatea reclamantului de parcurgere a unei proceduri prealabile. Ca atare, aceasta exceptie este respinsa ca neintemeiata.

In ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata, instanta constata ca unitatea administrativ-teritoriala Barlad motiveaza aceasta exceptie sustinand ca adresa reclamantului Sindicatul Judetean ``Sanitas`` - Vaslui din data de 20.08.2019 prin care se acesta solicita punerea in aplicare a prevederilor legale, a fost trimisa Primariei municipiului Barlad si nu Municipiului Barlad .In atare conditii, mentioneaza parata ca, in prezenta cauza, unitatea administrativ-teritoriala nu poate sta in proces.

Dar, din analiza dosarului,instanta constata ca obiectul prezentei cererii este de obligare a paratului la calculul si plata diferentelor salariale reprezentand indemnizatia de concediu calculata eronat pentru perioada 28.10.2016-28.10.2019 si nicidecum nu se contesta adresa invocata de unitatea administrativ-teritoriala in sustinerea exceptiei.

Instanta retine ca actiunea formulata de reclamant este expresia principiului liberului acces la justitie care este consacrat ca drept cetatenesc fundamental, atat prin art. 6 pct. 1 din Conventie, cat si prin art. 21 din Constitutia Romaniei, precum si prin art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si art. 14 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice.

Argumentele concrete invocate de parata in sustinerea acestei exceptii nu pot fi retinute de instanta.

Fata de cele expuse mai sus, instanta respinge ca neintemeiata aceasta exceptie .

In ce priveste exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a UAT Barlad, instanta constata urmatoarele:

Exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta este o exceptie de fond (vizeaza incalcarea unei conditii de exercitiu a actiunii civile), absoluta (se incalca norme de ordine publica) si peremptorie (admiterea sa conduce la impiedicarea solutionarii fondului cererii). Capacitatea civila de folosinta a persoanei juridice consta in aptitudinea acesteia de a avea drepturi subiective civile si obligatii civile, inclusiv pe plan procesual, indiferent de izvorul acestora, capacitate care nu poate fi instrainata sau cedata si nici nu se poate renunta la ea nici macar in parte .

Tribunalul constata ca reclamantul Sindicatul Judetean ``Sanitas`` - Vaslui corect a chemat in judecata, in calitate de parata, unitatea administrativ teritoriala. In conditiile Ordonantei de urgenta nr. 57/2019 privind Codul administrativ, unitatea administrativ-teritoriala Barlad, are personalitate juridica si poate sta in nume propriu, in calitate de parte, in cadrul unui proces civil, fiind reprezentata de primar, avand capacitate de folosinta, de exercitiu, calitate procesuala activa sau pasiva.

Raportat celor mentionate, instanta respinge ca neintemeiata exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a unitatii administrativ-teritoriale Barlad.

In ce priveste exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Sindicatului Judetean ``Sanitas`` - Vaslui in ce o priveste pe membra de sindicat X, instanta retine urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 28 pct. 2 din Legea nr. 62/2011: ``In exercitarea atributiilor prevazute la alin. (1) organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, in baza unei imputerniciri scrise din partea acestora. Actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala daca cel in cauza se opune sau renunta la judecata in mod expres``.

Potrivit art. 9 din Constitutia Romaniei: ``sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si isi desfasoara activitatea potrivit statutelor lor, in conditiile legii. Ele contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor lor``.

Art. 219 din Codul muncii prevede ca: ``la cererea membrilor lor, sindicatele pot sa ii reprezinte pe acestia in cadrul conflictelor de munca, in conditiile legii.``

Or, avand in vedere ca in tabelul anexat in dreptul numelui doamnei X nu figureaza semnatura acesteia, deci nu exista consimtamantul membrei de sindicat privind imputernicirea sindicatului in formularea prezentei cereri, instanta admite exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant si, in consecinta, respinge cererea .

Pe fondul cauzei, instanta constata urmatoarele:

Membrii de sindicat reprezentati de Sindicatul Judetean ``Sanitas`` - Vaslui, reclamant in prezenta cauza, sunt salariati in cadrul cabinetelor scolare subordonate unitatii administrativ-teritoriale Barlad.

Nemultumiti de faptul ca parata a inclus in baza de calcul a indemnizatiei de concediu doar salariul de baza, fara a include si sporul pentru conditii deosebite, ce are caracter permanent,acestia s-au adresat instantei solicitand: obligarea paratei unitatea administrativ-teritoriala Barlad la calculul si plata diferentelor salariale reprezentand indemnizatie de concediu, aferenta perioadei 28.10.2016-28.10.2019, obligarea paratului la calculul si la plata diferentelor salariale reprezentand indemnizatia de concediu, incepand cu data introduceri actiunii si pana la pronuntare.

Membrii de sindicat reprezentati au solicitat si obligarea paratului la plata dobanzilor legale penalizatoare aferente diferentelor salariale, precum si actualizarea cu indicele de inflatie a acestora, calculate de la data scadentei fiecarei diferente salariale pana la achitarea diferentelor salariale. De asemenea, au solicitat si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata .

Actiune formulata este neintemeiata pentru considerentele expuse in continuare.

Instanta constata ca indemnizatiile membrilor de sindicat reprezentati in prezenta cauza de Sindicatul Judetean ``Sanitas`` - Vaslui se calculeaza in conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 si 2 din H.G. nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare.

Astfel, potrivit acestui articol: ``(1) Pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.

(2) Media zilnica a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu.``

Dispozitiile art. 150 alin. 1 din Codul muncii, invocate de reclamant in cererea de chemare in judecata, prevad: ``(1) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca .``

Este de principiu ca legea generala se aplica in orice materie si in toate cazurile, mai putin in acelea in care legiuitorul stabileste un regim special si derogatoriu, instituind in anumite materii reglementari speciale, care sunt prioritare fata de norma de drept comun, ce in astfel de situatii se aplica numai unde legea speciala nu dispune.

Legea generala poate sa modifice sau sa inlature incidenta legii speciale numai cand cuprinde prevederi exprese in acest sens.

In contextul celor mentionate, Tribunalul apreciaza ca dispozitiile art. 150 alin. 1 si 2 Codul muncii, care reprezinta norma generala in materia dreptului muncii, nu sunt aplicabile in prezenta speta, deoarece legiuitorul a prevazut un anumit algoritm de calcul al indemnizatiilor de concediu ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare.

Caracterul prioritar al normei speciale decurge din insasi finalitatea adoptarii ei, dovedind vointa legiuitorului de a deroga de la legea de drept comun, prin prevederi de stricta interpretare si aplicare.

Reclamantul face o gresita interpretare a raportului norma speciala - norma generala, acordand prevalenta acesteia din urma, impotriva principiului potrivit caruia prioritara este legea speciala, derogatorie de la dreptul comun.

Fata de cele expuse mai sus, instanta va respinge ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul Sindicatul Judetean ``Sanitas`` - Vaslui, in numele si pentru membrii sai de sindicat, in contradictoriu cu parata unitatea administrativ-teritoriala Barlad.

Intrucat parata nu a facut dovada cheltuielilor de judecate suportate cu ocazia prezentului litigiu, instanta respinge ca neintemeiat acest capat de cerere .

Pentru aceleasi considerente, participand la deliberari, in temeiul art. 55 din Legea nr. 303/2004, asistentii judiciari si-au exprimat opinia in sensul celor retinute.

Potrivit dispozitiilor art. 270 din Codul muncii, prezenta cauza este scutita de taxa judiciara de timbru.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Sindicatul Judetean ``Sanitas`` - Vaslui, in numele si pentru membrii de sindicat reclamanti, intrucat solutia data pe fondul cauzei este gresita, pentru urmatoarele motive:

In fapt, prin actiunea introductiva a solicitat obligarea UAT Barlad la calculul si la plata diferentelor salariale reprezentand indemnizatie de concediu, calculata eronat, pentru perioada 28.10.2016-28.10.2019, precum si la plata dobanzilor legale penalizatoare aferente acestor diferente salariale.

Membrii de sindicat, in numele si pentru care a promovat actiunea, isi desfasoara activitatea ca si asistenti medicali in cadrul cabinetelor scolare, subordonate unitatii administrativ-teritoriale Barlad, iar de la data la care managementul a fost transferat catre autoritatile administratiei publice locale, li s-a calculat si acordat o indemnizatie de concediu mult diminuata.

Angajatorul a inclus in baza de calcul a indemnizatiei de concediu doar salariul de baza, desi acesti salariati beneficiaza si de un spor pentru conditii deosebite, spor ce are un caracter permanent si care, potrivit legii, trebuia sa fie avut in vedere la calcul indemnizatiei de concediu.

La primul termen de judecata a formulat precizari, orale, cu privire la perioada pentru care solicita aceste diferente salariale, respectiv doar pentru perioada 01.03.2018-28.10.2019, pana la acel moment indemnizatia fiind calculata corect.

Prin sentinta apelata, prima instanta a respins cererea, dand eficienta prevederilor art. 7 alin. 1 si 2 din HG nr. 250/1992 in detrimentul dispozitiilor art. 150 din Codul muncii, acordand, in baza principiului specialul deroga de la general, prevalenta normei speciale.

Chestiunea litigioasa ce se impune a fi transata de instanta de judecata priveste componenta bazei de calcul a indemnizatiei de concediu.

Pe baza normele de drept incidente in cauza, solicita instantei de apel sa constate ca fiind intemeiat punctul de vedere al reclamantilor, potrivit caruia, baza de calcul se compune din: salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent si sa schimbe, in parte, sentinta apelata, cu consecinta admiterii actiunii.

Intr-adevar, dispozitiile art. 150 din Codul muncii - Legea nr 53/2003, potrivit carora, pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca, au un caracter general in raport de prevederile art. 7 din H.G. nr 250/1992, insa, in raport de prevederile art. 23 alin. 3 si alin. 6 din OG nr. 10/2008, neavute in vedere de instanta de fond, se impune a se constata ca legiuitorul, prin acest act normativ - OUG nr. 10/2008 - stabileste, in mod clar, baza de calcul a indemnizatiei de concediu si ca ``celelalte prevederi din hotararea de guvern raman in vigoarea��``.

Asadar, prin aceste dispozitiile legale a avut loc abrogare tacita a prevederilor art. 7 din HG nr. 250/1992, ramanand sa produca efecte doar ``celelalte prevederi din HGa��``.

Faptul ca prevederile HG nr. 250/1992 nu au fost modificate in mod corespunzator ulterior acestui act normativ - OUG nr. 10/2008 si ulterior modificarilor aduse Codului muncii, asta nu inseamna ca produc efecte depline.

In raport de data aparitiei fiecarui act normativ si de prevederile Legii nr. 24/2000 care reglementeaza normele de tehnica legislativa, apelantul arata ca nu impartaseste punctul de vedere al instantei de fond potrivit caruia ``specialul (HG 250/1992) deroga de la general (Legea nr. 53/2003, OUG nr. 10/2008)``, fiind un act normativ anterior, cazut in desuetudine.

Deloc de neglijat este si faptul ca angajatorul, pana la data de 01.03.2018, a inteles sa calculeze corect indemnizatia de concediu, desi ulterior acestei date situatia legislativa a fost aceeasi, neavand loc alte modificari/completari legislative.

Chiar si Ministerul Sanatatii, prin Adresa nr 16322/25.03.2019, statueaza ca in baza de calcul a indemnizatiei de concediu trebuie sa se includa si sporurile cu caracter permanent, nu doar salariul de baza .

In concluzie, fata de cele mentionate anterior, se impune a se constata ca modalitatea de calcul a indemnizatiei de concediu de odihna trebuie acordata, respectiv calculata in conformitate cu prevederile art. 23 alin. 3 din OUG nr. 10/2008 si art. 150 din Codului muncii.

Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, a statuat ca aceste dispozitii legale ``stabilesc nivelul minim al indemnizatiei pentru perioada concediului de odihna, care nu poate fi mai mic decat valoarea totala a drepturilor salariale cuvenite pe perioada respectiva, calculata pe baza mediei zilnice a veniturilor, inmultita cu numarul zilelor de concediu``, iar textul nu reprezinta altceva decat o concretizare a dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, care consacra dreptul salariatilor la concediul de odihna platit, drept care, ca si celelalte masuri de protectie sociala a muncii, se stabileste de lege. Astfel, legiuitorul este indreptatit sa stabileasca modul de calcul al valorii indemnizatiei de concediu cuvenite (Decizia Curtii Constitutionale nr. 385/2007 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 353/24 mai 2007).

In concluzie, solicita admiterea apelului, schimbarea, in parte a sentintei apelate, cu consecinta admiterii actiunii.

In drept: art. 466 si urm C.pr.civ., art. 23 din OUG nr. 10/2008 si art. 150 din Legea nr. 53/2003.

In apel nu s-a depus intampinare si nu s-au administrat probe noi.

Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate si prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, Curtea constata ca apelul este fondat.

Reclamantii ocupa posturi de asistenti medicali in cadrul cabinetelor scolare, subordonate unitatii administrativ-teritoriale Barlad, fiind nemultumita de modul de calcul al indemnizatiei pentru concediul de odihna, solicitand obligarea la calculul si plata diferentei de indemnizatie de concediu de odihna pentru perioada 01.03.2018-28.10.2019, cu luarea in calcul a sporului pentru conditii deosebite.

Potrivit Dispozitiei nr. 2064/2018 emisa de Primarul Municipiului Barlad, depusa la dosar de parata, reclamantii au beneficiat de spor pentru conditii deosebite, incepand cu data de 01.03.2018.

Acest spor nu a fost luat in considerare la calcul indemnizatiilor de concediu acordate reclamantilor in perioada 01.03.2018-28.10.2019.

In calitate de asistenti medicali in cadrul cabinetelor scolare, angajati cu contract individual de munca, reclamantii fac parte din categoria personalului bugetar contractual.

Potrivit dispozitiilor art. 23 din O.G. nr. 10/2008: ``(1) Personalul contractual din sectorul bugetar are dreptul in fiecare an calendaristic la un concediu de odihna si la alte concedii, in conditiile legii.

(2) Durata minima a concediului de odihna este de 21 de zile lucratoare pe an.

(3) La determinarea indemnizatiei de concediu de odihna se vor lua in calcul, pe langa salariul de baza, si sporurile de care beneficiaza, potrivit legii.

(5) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii raporturilor juridice de munca .

(6) Celelalte prevederi din Hotararea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, cu modificarile ulterioare, raman in vigoare.

(7) Indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.``

Intrucat reclamantii fac parte din personalul bugetar contractual, le sunt aplicabile aceste dispozitii in privinta modului de calcul al indemnizatiei de concediu pentru perioada 01.03.2018-28.10.2019.

Astfel, potrivit prevederilor legale enuntate, la calculul indemnizatiei pentru concediul de odihna se iau in considerare si sporurile de care reclamantii au beneficiat, potrivit legii.

Dispozitiile art. 7 alin. 2 din H.G. nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare nu sunt incidente in speta sub aspectul luarii in considerare la calculul indemnizatiei pentru concediu de odihna, pe langa salariul de baza, doar a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, in conditiile in care, dispozitii derogatorii, in sensul luarii in considerare a tuturor sporurilor de care personalul bugetar contractual beneficiaza potrivit legii, sunt prevazute la art. O.G. nr. 10/2008, iar reclamantii fac parte din personalul bugetar contractual.

Asa cum rezulta din dispozitiile art. 23 alin. 6 din O.G. nr. 10/2008, conform carora ``celelalte prevederi din Hotararea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, cu modificarile ulterioare, raman in vigoare ``, art. 23 din O.G. nr. 10/2008 a modificat implicit art. 7 din H.G. nr. 250/1992, in privinta modului de calcul al indemnizatiei pentru concediul de odihna, cuvenite personalului bugetar contractual, sub aspectul sporurilor ce se iau in considerare la calculul acestei indemnizatii.

Asadar, in mod eronat s-a procedat la calculul indemnizatiei de concediu acordate reclamantilor in perioada 01.03.2018-28.10.2019, fara luarea in considerare a sporului pentru conditii deosebite, de care reclamantii au beneficiat.

Chiar si in situatia in care s-ar considera ca la calculul indemnizatiei de concediu trebuie sa se tina seama doar de sporurile cu caracter permanent, sporul pentru conditii deosebite se incadreaza in aceasta categorie . Sporul a fost acordat pentru conditiile de munca in care reclamantii si-au desfasurat activitatea, deci caracterul de spor permanent se raporteaza la perioada de timp in care salariatul si-a desfasurat activitatea in aceste conditii . Reclamantii si-au desfasurat activitatea la acelasi loc de munca, in aceleasi conditii, primind lunar sporul pentru conditii deosebite in perioada 01.03.2018-28.10.2019, concluzia fiind ca acest spor a avut caracter permanent.

Prin urmare, este intemeiata solicitarea reclamantilor de obligare la calculul si plata diferentelor de indemnizatie de concediu de odihna rezultate din stabilirea acestei indemnizatii, pentru perioada 01.03.2018-28.10.2019, prin luarea in considerare si a sporului pentru conditii deosebite de munca, de care au beneficiat reclamantii.

Cu privire la solicitarea reclamantilor de obligare a paratei si la plata dobanzii legale penalizatoare, dar si la plata contravalorii actualizarii cu rata de inflatie, instanta constata ca exista o culpa a paratei in neindeplinirea obligatiei legale, prin urmare admite acest capat de cerere al obligarii la plata actualizarii diferentelor de indemnizatie de concediu de odihna cu rata inflatiei si a dobanzii legale penalizatoare, incepand cu data scadentei fiecarei sume si data platii efective.

Actualizarea creantei cu indicele de inflatie reprezinta un calcul matematic, aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata, prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la puterea lor de cumparare. Scopul actualizarii fiind acela de a mentine valoarea reala a obligatiei monetare la data efectuarii platii, aceasta se acorda cu titlu compensatoriu (damnum emergens).

In schimb, dobanda legala penalizatoare, reprezentand castigul pe care creditorul l-ar fi obtinut din investirea banilor, daca acestia ar fi fost platiti la scadenta, se acorda cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin intarziere si acopera beneficiul nerealizat (lucrum cessans). La stabilirea cuantumului dobanzii legale vor fi avute in vedere prevederile art. 3 alin. 2 si 3 din O.G. nr. 13/2011 (rata dobanzii penalizatoare in raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ este rata dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei plus 4 puncte procentuale si apoi diminuata cu 20%).

Fata de considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, Curtea, in temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedura civila, admite apelul si schimba in parte sentinta, in sensul ca admite cererea si obliga parata la calculul si plata catre reclamanti a diferentelor de indemnizatie de concediu de odihna rezultate din stabilirea acestei indemnizatii, pentru perioada 01.03.2018-28.10.2019, prin luarea in considerare si a sporului pentru conditii deosebite de munca, de care au beneficiat reclamantii, diferentele salariale urmand a fi actualizate cu indicele de inflatie; obliga parata la plata dobanzilor legale penalizatoare aferente diferentelor salariale rezultate conform prezentei hotarari, calculate de la data scadentei fiecarei diferente salariale pana la achitarea efectiva, in favoarea membrilor de sindicat reclamanti.