Institutie publica. Concurs pentru angajarea personalului contractual. Conditii de participare si criterii de selectie. Dispozitii legale aplicabile. Notiunile de „vechime in specialitatea studiilor absolvite” si „experienta profesionala si/sau in specialitate”. Activitate de voluntariat

Dispozitiile art. 424 din O.U.G. nr. 57/2019 nu se aplica si personalului contractual in conditiile in care prevederile art. 551 alin. 3 nu fac trimitere si la acest text de lege. Astfel, asa cum rezulta din dispozitiile art. 538 alin. 2 din O.U.G. nr. 57/2019 dispozitiile Codului administrativ aplicabile personalului angajat in temeiul unui contract individual de munca in cadrul unei autoritati sau institutii publice se completeaza cu prevederile Legii nr. 53/2003. Or, potrivit art. 16 alin. 5 din Legea nr. 53/2003: (5) Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca constituie vechime in munca .

Imprejurarea ca in perioada septembrie 2013- decembrie 2015 a prestat, sub forma de voluntariat, activitatea de consilier juridic in Biroul Juridic al YYY Filiala BB nu prezinta relevanta in cauza intrucat activitatea de voluntariat reprezinta doar experienta profesionala si nu vechime in specialitatea studiilor absolvite. Astfel, potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activitatii de voluntariat in Romania: (2) Activitatea de voluntariat se considera experienta profesionala si/sau in specialitate, in functie de tipul activitatii, daca aceasta este realizata in domeniul studiilor absolvite. Asadar activitatea de voluntariat este considerata potrivit textului de lege doar experienta profesionala si nicidecum vechime in munca . De altfel, asa cum s-a retinut anterior, vechimea in munca potrivit Legii nr. 53/2003 este data doar de munca prestat in temeiul unui contract individual de munca .

Dispozitiile art. 23 din Legea nr. 78/2017 instituie posibilitatea (nu si obligatia) ca autoritatile sau institutiile publice sa includa, drept criteriu de selectie pentru ocuparea unui post, dobandirea unei experiente profesionale in baza activitatii de voluntariat, o astfel de experienta putand constitui, daca a fost mentionata expres drept criteriu de selectie, o modalitate de departajare intre candidati.

Prin Sentinta nr. 390/CA/17.06.2020 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr. XXX a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul AA in contradictoriu cu paratii Unitatea Administrativ - Teritoriala a Orasului BB, Judetul Iasi, si Primaria Orasului BB.

Impotriva acestei sentinte a promovat recurs recurentul AA, considerand ca este nemotivata si incalca regulile de procedura .

In motivare a aratat ca Tribunalul Iasi a respins actiunea formulata in contradictoriu cu U.A.T. BB si Primaria Orasului BB pe motiv ca judecatorii nu pot adauga la lege, nu pot modifica legea, trebuie sa aplice legea in integralitatea ei, dandu-i sensul si vointa legiuitorului, ca expresie a separatiei puterilor in stat .

Motivarea instantei nu a avut in vedere obiectul cererii sale. Astfel, litigiul a fost generat de imprejurarea ca doua articole de lege, respectiv art. 10 alin (2) din Legea nr. 78/2014 privitoare la activitatea de voluntariat si art. 424 din OUG nr. 57/2019 sunt interpretate in mod diferit de parti.

Astfel, problema pusa in discutie in fata Tribunalului Iasi era daca ``vechimea in specialitate``, asa cum este definita de art. 424 din OUG nr. 57/2019, exclude ``experienta in specialitate`` obtinuta in conditiile art. 10 alin (2) din Legea nr. 78/2014.

La toate posturile scoase la concurs de institutiile publice, una dintre conditii pentru participare o reprezinta, mai tot timpul, vechimea in specialitatea studiilor absolvite. Daca toate comisiile de concurs ar vedea lucrurile asa cum s-a intamplat la BB, inseamna ca voluntarii, chiar daca isi desfasoara activitatea in specialitatea studiilor absolvite (cum este si cazul sau), nu au nicio sansa de participare la concurs, oricare ar fi perioada desfasurata ca voluntar.

Prin art. 23 din Legea nr. 78/2014 legiuitorul a pus mai presus experienta in specialitatea studiilor absolvite acumulata ca voluntar, decat vechimea in specialitate definita de art. 424 din O.U.G. nr. 57/2019.

Tribunalul trebuia sa observe faptul ca postul pentru care a candidat nu era de functionar public, ci de personal contractual. Art. 424 din OUG nr. 57/2019 se adreseaza unei categorii stricte, functionarii publici. Totusi, comisiile de concurs, cel putin de la BB, se raporteaza la acest articol ori de cate ori le convine, chiar daca articolul respectiv este incadrat in Partea a VI-a a Codului administrativ, Titlul II, Capitolul V, Sectiunea 1, denumita ``Drepturile functionarilor publici``.

Invoca dispozitiile art. 424 din O.U.G. nr 57/2019 si arata ca acestea se pot aplica doar functionarilor publici, definitia functionarului public fiind data de art. 371 alin. (1) din aceeasi ordonanta: functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica.

Postul pentru care a candidat era de personal contractual. Codul administrativ reglementeaza in Titlul III, incepand cu art. 538, relatiile privitoare la personalul contractual din autoritatile si institutiile publice. In aceasta parte nu exista nicio dispozitie care sa faca trimitere la articolul 424. In aceste conditii comisiile de concurs nu aveau niciun motiv sa se raporteze la acest articol atunci cand au verificat daca indeplineste, sau nu, conditiile de vechime.

Intimata Unitatea Administrativ-Teritoriala a Orasului BB a depus intampinare, reiterand aspectele prezentate la fondul cauzei.

Analizand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

In cererea de recurs recurentul a invocat incidenta motivelor de casare reglemente de prevederile art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 Cod procedura civila.

Motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 6 Cod procedura civila nu este incident in cauza.

Potrivit dispozitiilor art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedura civila: ``(1) Hotararea va cuprinde: b) considerentele, in care se vor arata obiectul cererii si sustinerile pe scurt ale partilor, expunerea situatiei de fapt retinuta de instanta pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor``.

In mod necesar, o hotarare judecatoreasca trebuie sa cuprinda in motivarea sa argumentele care au format, in fapt si in drept, convingerea instantei cu privire la solutia pronuntata, argumente care, in mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la sustinerile si apararile partilor, iar, pe de alta parte, la dispozitiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecatii, in caz contrar fiind lipsita de suport probator si legal si pronuntata cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ.

Motivarea este, asadar, un element esential al unei hotarari judecatoresti, o puternica garantie a impartialitatii judecatorului si a calitatii actului de justitie, precum si o premisa a exercitarii corespunzatoare de catre instanta superioara a atributiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie. Obligativitatea motivarii hotararilor judecatoresti constituie o conditie a procesului echitabil, exigenta a art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei si art. 6 alin. (1) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Indiscutabil, orice parte in cadrul unei proceduri are dreptul sa prezinte judecatorului observatiile si argumentele sale si de a pretinde organului judiciar sa le examineze pe acestea in mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decat daca observatiile partilor sunt corect examinate de catre instanta, instanta care are in mod necesar obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba, cel putin pentru a le aprecia pertinenta.

Pe de alta parte, nemotivarea unei hotarari judecatoresti echivaleaza practic cu solutionarea procesului fara a intra in fondul actiunii, de natura prin urmare sa justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. Intr-adevar, atata timp cat in considerente instanta nu analizeaza probele care au fost administrate, nu stabileste imprejurarile de fapt esentiale in cauza, nu evoca normele substantiale si procedurale incidente si aplicarea lor in speta, solutia exprimata prin dispozitiv ramane nesustinuta si pur formala, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotarare devine arbitrara si nu permite exercitarea controlului judiciar, obligand la o casare cu trimitere chiar daca, strict teoretic, instanta s-a pronuntat pe fond, respingand actiunea nu pe exceptie ci ca neintemeiata.

In cauza prima instanta a respins actiunea formulata, judecatorul fondului analizand in mod efectiv argumentele reclamantului si sustinerile paratilor, prezentand, in concret, motivele de fapt si de drept care au format convingerea sa. Faptul ca prima instanta nu si-a insusit apararile reclamantului nu are semnificatia unei lipse de motivari a solutiei pronuntate.

In ceea ce priveste motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Curtea a constatat urmatoarele:

Asa cum rezulta din inscrisurile de la dosar Orasul BB a organizat la data de 29.10.2019 un concurs de recrutare pentru ocuparea pe perioada determinata a postului contractual vacant de inspector de specialitate II din cadrul Proiectului Centrul Social Multifunctional. Una din conditiile de participare la concurs a fost aceea ca posibilii candidati sa aiba studii universitare de licenta absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta in domeniul stiinte sociale si sa aiba vechime in specialitatea studiilor de un an.

Reclamantul recurent s-a inscris la acest concurs, comisia de concurs numita prin dispozitia Primarului Orasului BB nr. 374/04.10.2019 respingand candidatura sa pe motiv ca nu indeplineste conditiile de participare intrucat nu face dovada vechimii in specialitatea studiilor universitare absolvite, respectiv un an in specialitatea studiilor de drept absolvite cu diploma de licenta .

Reclamantul a contestat decizia comisiei de concurs, prin procesul verbal nr. xxx/24.10.2019 fiind respinsa aceasta contestatie, retinandu-se ca adeverinta de voluntariat nr. yyy/25.09.2019 eliberata de Asociatia YYY Filiala BB nu dovedeste vechimea in specialitatea studiilor universitare absolvite de drept, respectiv un an ce constituie o conditie de participare la concurs. S-a mai aratat ca ar fi incidente dispozitiile art. 424 din O.U.G. 57/21019 si ca potrivit dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 78/2014 activitatea de voluntariat este considerata experienta profesionala.

Reclamantul a contestat aceasta decizie, sustinand ca activitatea de voluntariat constituie vechime in specialitatea studiilor, solicitand anularea deciziei de respingere a candidaturii sale si acordarea de daune morale.

Prima instanta a respins actiunea formulata cu motivarea ca vechimea in specialitatea studiilor este definita de ar. 424 din O.U.G. nr. 57/2019 ca fiind activitatea dobandita in temeiul unui contract individual de munca, al unui raport de serviciu sau ca profesie liberala demonstrata cu documente corespunzatoare profesiei sau specializarii. A mai retinut prima instanta ca activitatea de voluntariat reprezinta experienta profesionala si nu vechime in specialitatea studiilor absolvite.

Prin cererea de recurs recurentul a sustinut ca hotararea primei instante a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor de drept material, intrucat postul scos la concurs nu era un post de functionar public, ci un post contractual astfel ca in cauza nu erau incidente dispozitiile art. 424 din O.U. G. 57/2019.

Din actele dosarului Curtea a constatat ca, asa cum corect a aratat si recurentul, postul scos la concurs de catre Orasul BB era un post de natura contractuala.

Fiind vorba de un post scos la concurs de o autoritate publica, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 538 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ conform carora: (1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica personalului din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, incadrat in temeiul unui contract individual de munca sau contract de management si al carui rol este definit conform art. 541, denumit in continuare personal contractual (2) Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu prevederile Legii nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si cu alte legi speciale care reglementeaza regimul aplicabil anumitor categorii de personal sau contractului de management, dupa caz.

A mai constatat Curtea ca potrivit art. 551 alin. 3 din O.U.G. nr. 57/2019: ``(3) Dispozitiile art. 376 alin. (2), 430, 432 - 434, 437 - 441, 443 - 449, 458 si art. 506 alin. (1) - (9) se aplica in mod corespunzator si personalului contractual.``

Asa cum corect a aratat si recurentul prin cererea de recurs, dispozitiile art. 424 din O.U.G. nr. 57/2019 nu se aplica si personalului contractual in conditiile in care prevederile art. 551 alin. 3 nu fac trimitere si la acest text de lege.

Aceasta imprejurare nu este insa de natura sa atraga nelegalitatea solutiei primei instante.

Astfel, asa cum rezulta din dispozitiile art. 538 alin. 2 din O.U.G. nr. 57/2019 dispozitiile Codului administrativ aplicabile personalului angajat in temeiul unui contract individual de munca in cadrul unei autoritati sau institutii publice se completeaza cu prevederile Legii nr. 53/2003.

Or, potrivit art. 16 alin. 5 din Legea nr. 53/2003: (5) Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca constituie vechime in munca .

Reclamantul nu a facut dovada ca are vechimea in specialitatea studiilor absolvite vechime dobandita in baza unui contract individual de munca .

Imprejurarea ca in perioada septembrie 2013 - decembrie 2015 a prestat, sub forma de voluntariat, activitatea de consilier juridic in Biroul Juridic al YYY Filiala BB nu prezinta relevanta in cauza, intrucat activitatea de voluntariat reprezinta doar experienta profesional si nu vechime in specialitatea studiilor absolvite.

Astfel, potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activitatii de voluntariat in Romania: ``(2) Activitatea de voluntariat se considera experienta profesionala si/sau in specialitate, in functie de tipul activitatii, daca aceasta este realizata in domeniul studiilor absolvite.``

Asadar, activitatea de voluntariat este considerata potrivit textului de lege doar experienta profesionala si nicidecum vechime in munca, asa cum a considerat reclamantul. De altfel, asa cum s-a retinut anterior, vechimea in munca potrivit Legii nr. 53/2003 este data doar de munca prestata in temeiul unui contract individual de munca .

Este adevarat ca potrivit art. 23 din Legea nr. 78/2014: ``La concursurile organizate pentru ocuparea posturilor, daca doi sau mai multi candidati obtin punctaje egale, autoritatile si institutiile publice si angajatorii persoane fizice sau juridice pot acorda punctaj suplimentar candidatilor care prezinta unul sau mai multe certificate de voluntariat obtinute din activitati de voluntariat, eliberate in conditiile prevazute de prezenta lege, in situatia in care acestea constituie criterii de selectie.``

Dispozitiile legale instituie posibilitatea (nu si obligatia) ca autoritatile sau institutiile publice sa includa, drept criteriu de selectie pentru ocuparea unui post, dobandirea unei experiente profesionale in baza activitatii de voluntariat, o astfel de experienta putand constitui, daca a fost mentionata expres drept criteriu de selectie, o modalitate de departajare intre candidati.

In cauza de fata, insa, printre criteriile de selectie pentru postul scos la concurs nu era inclusa si experienta profesionala dobandita in baza unei activitati de voluntariat, criteriul de selectie fiind acela al vechimii in specialitatea studiilor absolvite.

Fata de aceste considerente, Curtea a constatat ca in mod corect prima instanta a retinut ca experienta profesionala dobandita in baza activitatii de voluntariat nu constituie vechime in specialitatea studiilor absolvite.