Indemnizatie pentru cresterea copilului. Venituri din activitati independente. Mod de calcul. Stabilirea venitului net prin scaderea impozitului pe venit. Data incetarii realizarii veniturilor din avocatura

Conform art. 13 alineat 5 din acelasi act normativ: „In cazul veniturilor din activitati independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau in calcul veniturile inscrise in actele doveditoare impartite la numarul de luni in care s-au realizat acestea.”

Declaratia este anuala, sarcina fiscala este una anuala si estimarea se raporteaza la intreaga perioada fiscala. In mod corect a fost impartit acest venit supus impozitului si aferent anului 2018 la 10 luni (pana la data suspendarii din activitate) si nu la 7 luni (data intrarii in concediu de maternitate), intrucat din cuprinsul prevederilor art. 65 si 68 Cod fiscal reiese ca veniturile nete aferente activitatilor independente se raporteaza la intregul an calendaristic, indiferent de data concreta a realizarii lor, respectiv pana in momentul incetarii desfasurarii activitatii impozabile, ceea ce in cazul de fata semnifica suspendarea din activitatea de avocatura si nu intrarea in concediu de maternitate. In acelasi sens sunt si prevederile instructiunilor edictate in vederea aplicarii Normelor metodologice de aplicare ale OUG nr. 111/2010.

Prin sentinta civila nr. 150/2020 Tribunalul Iasi a respins cererea formulata de reclamanta AA in contradictoriu cu parata Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala Iasi, ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta.

In motivarea caii de atac aceasta a aratat ca sentinta este nelegala si netemeinica. A argumentat reclamanta recurenta ca indemnizatia sa pentru cresterea copilului a fost eronat calculata, indeosebi in ceea ce priveste media veniturilor sale aferente anului 2018. Suma la care este indreptatita se calculeaza in cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anterior datei nasterii copilului conform OUG nr. 111/2010. Deci, in opinia recurentei, cele 12 luni trebuie sa fie anterioare nasterii copilului si nu suspendarii din profesie, asa cum a retinut instanta de fond .

Pentru anul 2018, recurenta a aratat ca a realizat venituri pana la data de 2 iunie 2018 cand a intrat in concediu de maternitate iar din adeverinta transmisa de ANAF nu reiese ca venitul realizat in 2018 este pe o perioada de 10 luni, asa cum eronat s-a retinut.

In drept, recurenta a invocat prevederile art. 488 pct. 6 si 8 C.proc.civ..

Analizand prezentul recurs prin prisma motivelor de nelegalitate invocate si care se circumscriu prevederilor art. 488 pct. 6 si 8 C.proc.civ., Curtea a retinut caracterul sau nefondat.

In ceea ce priveste pretinsa nelegalitate a sentintei prin prisma motivarii deficitare, Curtea a retinut ca motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 6 C.proc.civ. nu este incident . La o simpla lectura a sentintei contestate, Curtea a retinut ca prima instanta a stabilit cu rigurozitate atat situatia de fapt, cat si prevederile legale aplicabile spetei. Rationamentul juridic al primei instante nu reprezinta doar o simpla preluare a apararilor intimatei parate, ci achiesand la modul de calcul al indemnizatiei de crestere a copilului efectuat de catre parata, prima instanta a expus propriul rationament in paragrafele 4-6 ale ultimei file a sentintei recurate. A mai retinut Curtea si faptul ca atitudinea in sine de achiesare a instantei de judecata la argumentele uneia din partile litigante nu semnifica automat absenta motivarii hotararii judecatoresti ci pur si simplu expunerea unui punct de vedere similar celui deja expus de o parte .

In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de casare, subsumat prevederilor art. 488 pct. 8 C.proc.civ., Curtea a retinut ca intimata parata, in acord cu prima instanta, a realizat o corecta interpretare si aplicare a normelor de drept material incidente in cauza, respectiv a prevederilor art. 2 alin. 1 si 2, art. 13 alin. 5 din OUG nr. 111/2010.

In esenta, ceea ce contesta reclamanta recurenta este modalitatea de stabilire a mediei veniturilor sale aferente anului 2018, in opinia sa, in mod eronat veniturile nete aferente declaratiei sale depuse la ANAF, au fost impartite de catre autoritatea parata la 10 luni (pana la data suspendarii din profesie) in contextul in care, anterior suspendarii din profesie, a beneficiat de o perioada in care nu a realizat venituri intrucat a fost in concediu de maternitate. In opinia sa, veniturile aferente anului 2018 se impuneau a fi impartite la 7 si nu la 10 luni, asa cum a procedat intimata.

Din inscrisurile anexate la dosarul de fond reiese ca reclamanta recurenta a declarat la organele fiscale, pentru anul 2018, un venit brut aferent profesiei liberale practicate, de 45.050 lei. Data suspendarii din profesie a fost 8.10.2018 conform Deciziei Baroului xxx/2018.

Conform art. 13 alin. 3 si 4 din OUG nr. 111/2010: la stabilirea bazei de calcul al indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau in considerare toate veniturile supuse impozitului realizate de persoana indreptatita, precum si veniturile aferente perioadelor asimilate prevazute la art. 2 alin. (5) si (6), iar baza de calcul al indemnizatiei pentru cresterea copilului stabilita potrivit alin. (3) se determina ca suma totala a veniturilor realizate in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului impartita la 12.

Conform art. 13 alin. 5 din acelasi act normativ: ``In cazul veniturilor din activitati independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau in calcul veniturile inscrise in actele doveditoare impartite la numarul de luni in care s-au realizat acestea.``

Activitatea recurentei care a generat un venit impozabil care i-a conferit apoi dreptul la plata unei indemnizatii de crestere a copilului este cea de avocatura.

Realizarea de venituri din activitati independente de acest fel naste obligatia de plata a impozitului pe venit, obligatie care presupune depunerea la organul fiscal a unei declaratii de venit estimat/realizat de persoana in cauza. Declaratia este anuala, sarcina fiscala este una anuala si estimarea se raporteaza la intreaga perioada fiscala.

Dovada privind venitul realizat eliberata de organul fiscal competent, ca urmare a depunerii propriei declaratii anuale a contribuabilului care a desfasurat activitati independente, se regaseste printre actele care formeaza dosarul administrativ aferent calculului indemnizatiei de crestere a copilului, conform art. 13 din OUG nr. 111/2010.

In mod corect a fost impartit acest venit supus impozitului si aferent anului 2018 la 10 luni (pana la data suspendarii din activitate) si nu la 7 luni (data intrarii in concediu de maternitate) intrucat din cuprinsul prevederilor art. 65 si 68 Cod fiscal reiese ca veniturile nete aferente activitatilor independente se raporteaza la intregul an calendaristic, indiferent de data concreta a realizarii lor, respectiv pana in momentul incetarii desfasurarii activitatii impozabile, ceea ce in cazul de fata semnifica suspendarea din activitatea de avocatura si nu intrarea in concediu de maternitate. In acelasi sens sunt si prevederile instructiunilor edictate in vederea aplicarii Normelor metodologice de aplicare ale OUG nr. 111/2010.

Totodata, potrivit art. 15 din OUG nr. 111/2010: ``Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta reprezentand indemnizatii si stimulent de insertie se stabilesc dupa cum urmeaza: a) incepand cu ziua urmatoare celei in care inceteaza, conform legii, concediul de maternitate, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile lucratoare de la acea data .``

Art. 23 din HG nr. 52/2011 subliniaza ca: ``Indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda de la datele prevazute la alin. (1) lit. a) - d), dar nu mai devreme de data la care s-a aprobat concediul pentru cresterea copilului ori a incetat realizarea de venituri supuse impozitului.``

In situatia avocatilor, data incetarii realizarii de venituri din aceasta activitate este data suspendarii din avocatura si nu cea a intrarii in concediu de maternitate (cu obtinerea corelativa a indemnizatiei aferente), intrucat o abordare contrara ar conduce la stabilirea indemnizatiei pentru cresterea copilului in paralel cu indemnizatia aferenta acestui concediu, aspect contrar prevederilor legale anterior citate.

Veniturile la care s-a raportat indemnizatia stabilita in favoarea reclamantei recurente respecta prevederile legale, intrucat sunt aferente ultimelor 12 luni anterioare nasterii copilului. Veniturile din indemnizatiile aferente concediului de maternitate au fost luate in considerare la stabilirea nivelului indemnizatiei in discutie.

Fata de aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 Curtea a respins recursul ca nefondat.