Contencios administrativ. Dispozitia primarului de suspendare a activitatii unei societati. Sanctiune contraventionala complementara

Potrivit art. 32 alin. 1 si 2 din OG nr. 2/2001, controlul aplicarii si executarii sanctiunilor contraventionale si complementare este de competenta exclusiva a judecatoriei in a carei circumscriptie administrativ-jurisdictionala fost savarsita contraventia, care poate fi sesizata doar pe calea plangerii contraventionale.

Pe cale de consecinta, actul administrativ prin care recurentei i-a fost aplicata o sanctiune contraventionala complementara nu poate forma obiect al actiunii in contencios administrativ prin raportare la prevederile art. 32 alin. 1 si 2 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, deoarece societatea reclamanta are deschisa doar calea plangerii contraventionale, in conditiile reglementate de OG nr. 2/2001.

Prin sentinta nr. 1640/CA/18.12.2019 a Tribunalului Iasi s-a respins exceptia lipsei de interes, invocata de parat prin intampinare, ca neintemeiata si s-a respins cererea formulata de reclamanta SC ``X`` SRL in contradictoriu cu paratul Primarul municipiului Iasi ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a promovat recurs reclamanta SC ``X`` SRL.

In sustinerea caii de atac promovate, societatea recurenta a aratat ca, in fapt, a luat cunostinta in mod intamplator despre existenta dispozitiei a carei anulare o solicita, in conditiile in care aceasta nu a fost comunicata in mod corespunzator. Actul administrativ emis a fost comunicat cu nerespectarea dispozitiilor legale in materie, respectiv fara a se asigura dovada efectiva a comunicarii acesteia catre reprezentantul legal al societatii, ori catre persoana imputernicita cu preluarea corespondentei.

Dispozitia contestata apare ca are ca obiect aplicarea unei masuri contraventionale complementare, raportat la dispozitiile Legii nr. 61/1991, insa ea nu indica situatiile de fapt si de drept in baza carora a fost aplicata aceasta masura .

Masura suspendarii activitatii luata de Primarul Municipiului Iasi in calitate de emitent al autorizatiei de functionare este luata in temeiul art. 3 din Legea nr. 61/1991 si reprezinta o sanctiune complementara aplicata adiacent unei sanctiuni principale (art. 5 alin. 3 pct. e din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor).

Potrivit dispozitiilor legale, fie ca o sanctiune complementara este aplicata prin acelasi proces-verbal ca si cea principala, de organul constatator, fie prin act distinct, potrivit legii, precum dispozitia a carei anulare se solicita, ea trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu toate elementele impuse de art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001.

Or, dispozitia contestata nu cuprinde descrierea faptelor care au dus la aplicarea sanctiunii contraventionale complementare, data savarsirii lor, precum si incadrarea in drept a faptelor si a sanctiunii aplicate. Aceste mentiuni sunt obligatorii si sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de art. 17 din OG nr. 2/2001.

Dispozitia emisa este complet echivoca. Lipsa mentiunilor aratate conduce la imposibilitatea de a determina temeiul efectiv al aplicarii sanctiunii, pentru a putea face aparari complete si coerente raportat la situatia de fapt si de drept avuta in vedere la emiterea actului.

Prin urmare, fata de argumentele expuse, recurenta-reclamanta intelege sa invoce nulitatea absoluta a Dispozitiei Primarului Municipiului Iasi nr. xxx/25.03.2019.

Apreciaza ca instanta de fond a gresit in mod fundamental atunci cand a afirmat ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 16, art. 17 si art. 21 din OG nr. 2/2001. Ordonanta reprezinta dreptul comun in materie de contraventii, astfel incat ori de cate ori urmeaza a se aplica vreo sanctiune contraventionala principala ori complementara regulile instituite de aceasta se vor aplica obligatoriu, cu exceptia cazului cand legea speciala care reglementeaza contraventia ar cuprinde dispozitii contrare. Legea nr. 61/1991 nu cuprinde dispozitii derogatorii, contrare normei de drept comun. Legea speciala nu distinge, astfel incat putem afirma ca judecatorul fondului nu era in masura de a distinge dupa propria sa apreciere. Instanta are abilitatea de a interpreta legea, insa nu este in masura a eluda norme legale imperative.

In cauza de fata, chiar daca competenta de aplicare a sanctiunii contraventionale complementare ii revine, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001, Primarului care emite un act administrativ propriu competentei sale legale, rigorile propriu-zise procedurii de aplicare a sanctiunii sunt supuse dreptului comun contraventional, pe care Primarul este obligat sa-l respecte deopotriva.

In incercarea de a identifica ratiunile care au stat la baza emiterii dispozitiei contestate, societatea recurenta a presupus ca aceasta a avut ca temei dispozitiile art. 2 pct. 26 si art. 3 alin. (4) si alin. (5) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice.

Pentru a concluziona astfel a avut in vedere ca privitor la activitatea desfasurata in incinta din Iasi, au existat in cursul anului 2018 doua procese-verbale de sanctionare a contraventiilor care au avut ca obiect pretinse incalcari ale nivelului legal de zgomot pentru intervalele de timp specificate de lege.

Astfel, prin Procesul-verbal seria P1SX nr. xxx/14.04.2018 emis de Inspectoratul de Politie Judetean Iasi a fost sanctionat administratorul societatii, AA, pentru fapta prevazuta de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, intrucat acesta ar fi tulburat linistea publica in timpul noptii. Administratorul a fost sanctionat cu ``avertisment`` pentru pretinsa fapta, desi la baza luarii masurii nu a stat vreo masurare prin mijloace stiintifice a nivelului de sunet care sa releve niveluri ale sunetului peste limitele legale, ci doar sesizarea subiectiva a unui vecin din zona .

Dupa acel moment nu a mai existat timp de 6 luni nici o sesizare cu privire la activitatea desfasurata in incinta din Iasi, desi societatea activeaza permanent cu o activitate de bar/cafenea, iar muzica este redata in fiecare zi pana la finele orelor de program .

La data de 09.10.2018 societatea a fost sanctionata in temeiul acelorasi dispozitii legale prin Procesul-verbal seria PF nr. XXXX emis de Politia Municipiului Iasi, Sectia 2 de Politie, iar amenda aplicata a fost achitata la scurt timp .

Fata de situatia de fapt descrisa, solicita instantei sa constate nelegalitatea sanctiunii complementare aplicate, apreciind ca nu este indeplinita conditia-premisa prevazuta de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 61/1991. Sanctiunea suspendarii activitatii, sanctiune complementara, putea fi luata numai in situatia in care societatea ar fi savarsit in mod repetat contraventia prevazuta de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991.

Astfel, singura sanctiune aplicata direct societatii este cea stabilita prin Procesul-verbal seria PF nr. XXXX. Cea stabilita prin Procesul-verbal seria P1SX nr. X/14.04.2018 nu avea ca subiect societatea, ci persoana fizica AA.

Legea instituite o unica conditie pentru a se putea retine incidenta art. 3 alin. (4) din Legea nr. 61/1991, respectiv acelasi subiect activ sa repete contraventia prevazuta de art. 2 pct. 26 din lege. Prin urmare, nu are relevanta daca contraventia a fost savarsita in aceeasi locatie. Ea poate avea ca subiect activ al contraventiei o alta societate cu punct de lucru in acelasi loc, ori care a folosit in acea seara spatiul in temeiul unui contract, ori o persoana fizica care a folosit spatiul pentru un interes pur privat.

In speta, societatea recurenta a savarsit in fapt o singura contraventie de tipul celei reclamate, iar intre sanctiunea aplicata administratorului in luna aprilie 2018 si cea aplicata societatii in octombrie a trecut un termen lung de 6 luni, timp in care nu a mai existat nicio sesizare, desi cafeneaua a activat permanent.

De asemenea, fapta in sine nu este de o gravitate insemnata, de vreme ce spatiul este antifonat corespunzator, iar sunetul se aude in exterior numai cand se deschide usa si clientii intra sau ies. Mai mult, societatea nu are cazier contraventional in care sa fie consemnate sanctiuni pentru fapte de aceeasi natura, ceea ce dovedeste existenta unui profil social corect.

Intimatul Primarul Municipiului Iasi, legal citat, a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si pastrarea sentintei pronuntate de instanta de fond .

Analizand recursul declarat in cauza se constata ca este intemeiat pentru urmatoarele considerente, expuse in conditiile art. 499 C.proc.civ.:

Curtea a analizat cu prioritate motivul de casare de ordine publica reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. coroborat cu art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, fata de motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., caruia i se circumscriu criticile formulate de societatea recurenta.

Dispozitia nr. xxx/25.03.2019 a fost emisa de paratul-intimat Primarul mun. Iasi in aplicarea prevederilor art. 3 alin. 6 din Legea nr. 61/1991, urmare a solicitarii organului constatator IPJ Iasi formulata prin adresa nr. xxx/16.10.2019, fiind aplicata recurentei-reclamante in concret sanctiunea complementara a suspendarii activitatii localului public ce functiona in mun. Iasi, pentru o perioada de 10 zile .

Prin urmare, actul administrativ contestat vizeaza sanctiunea complementara aferenta procesului-verbal de constatare a contraventiei seria PF nr. xxx/09.10.2018, ultimul din cele doua acte de constatare incheiate de IPJ Iasi la 14.04.2018, respectiv 09.10.2018.

Potrivit art. 32 alin. 1 si 2 din OG nr. 2/2001, controlul aplicarii si executarii sanctiunilor contraventionale si complementare este de competenta exclusiva a judecatoriei in a carei circumscriptie administrativ jurisdictionala fost savarsita contraventia, care poate fi sesizata doar pe calea plangerii contraventionale. Pe cale de consecinta, actul administrativ prin care recurentei i-a fost aplicata o sanctiune contraventionala complementara nu poate forma obiect al actiunii in contencios administrativ prin raportare la prevederile art. 32 alin. 1 si 2 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 deoarece societatea reclamanta are deschisa doar calea plangerii contraventionale, in conditiile reglementate de OG nr. 2/2001.

Natura juridica a actului administrativ contestat releva faptul ca instanta de contencios administrativ de drept comun nu putea fi sesizata cu actiunea in anulare a Dispozitiei nr. xxx/25.03.2019, aceasta putand fi contestata doar pe calea plangerii contraventionale, astfel incat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata pusa in discutia partilor de catre instanta de recurs are caracter fondat. In acest context factual si juridic este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., astfel incat a fost admisa calea de atac declarata in cauza, casata sentinta recurata si respinsa cererea de chemare in judecata ca inadmisibila.