Paratul care a recunoscut pretentiile la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata

Prin recunoasterea pretentiilor de catre parat prin intampinare, fata de disp. art. 454 Cod procedura civila, paratul nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata .

Prin contestatia formulata si inregistrata sub nr. a��./121/2017 pe rolul Tribunalului Galati, contestatorul a�� a solicitat in contradictoriu cu intimata ... anularea deciziei nr. 6/13.03.2017.

Motivandu-si in fapt contestatia a aratat ca este salariatul societatii intimate in functia de responsabil protectia mediului.

La inceputul lunii martie 2017 i s-a cerut sa dea o nota explicativa cu privire la un presupus incident pe care l-ar fi cauzat prin nerespectarea dispozitiilor date de catre superiorul sau.

A sustinut contestatorul ca s-a conformat si prin nota explicativa a precizat ca nu a primit nicio dispozitie cu privire la atributiile sale de serviciu, insa la cateva zile a aflat ca in urma cercetarii disciplinare a fost sanctionat``.

A apreciat ca decizia este nula absolut, intrucat nu s-a efectuat cercetarea disciplinara prealabila fiind incalcate dispozitiile art. 267 din Codul muncii.

In sustinerea contestatiei s-a folosit de proba cu inscrisuri .

Intimata in termen legal a formulat intampinare prin care a aratat ca s-a incercat solutionarea litigiului pe cale amiabila, insa contestatorul nu a data curs acesteia.

A depus la dosarul cauzei in copie propunere acord amiabil, extras stat de plata privind suma de restituit, nota explicativa data de contestator, referat privind efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, decizia nr. 6/13.03.2017, corespondenta purtata prin email cu contestatorul.

In temeiul disp. art. 258 C.pr.civ. instanta a incuviintat proba cu inscrisuri .

Prezenta cerere este scutita de la plata taxei judiciare de timbru, in temeiul disp. art. 270 din Codul muncii.

Prin Sentinta Civila nr. 1023/10.10.2017 s-a respins ca nefondata exceptia nulitatii absolute a deciziei de sanctionare nr. 6/13.03.2017.

S-a admis contestatia formulata de contestatorul a��, in contradictoriu cu intimata parata a�� si s-a dispus anularea deciziei de sanctionare nr. 6/13.03.2017 si a fost obligata intimata sa restituie contestatorului suma retinuta in baza deciziei anulate.

A fost obligata intimata sa plateasca contestatorului cheltuielile de judecata in cuantum de 1000 lei.

Potrivit disp. art. 248 C.pr.civ. instanta a analizat cu prioritate exceptia nulitatii absolute a deciziei de sanctionare.

Potrivit art. 251 din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a - (avertisment) nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare.

In prezenta cauza, contestatorului i s-a cerut sa dea o nota explicativa cu privire la incidentul din data de 01.03.2017, ocazie cu care, a aratat ca la momentul in care directorul general l-a contactat telefonic era in birou si completa notificari catre ISU pentru transporturi de deseuri periculoase, concepea un e-mail catre APM referitor la raportarea de acumulatori, completa un referat pentru plata Anexa 1 APM si referat de plata catre IMNR - raport incercare continut cupru, si nu a inteles ca trebuie sa participe la inspectia organizata la acel moment.

Avand in vedere ca prin nota explicativa contestatorul a avut in vedere evenimentul din data de 01.03.2017 pentru care i s-a aplicat sanctiunea de diminuare a salariului de baza cu 10% pe luna de zile, instanta a retinut ca cercetarea disciplinara prealabila a fost efectuata, asa incat a respins ca nefondata exceptia nulitatii absolute invocata de catre intimata.

Cu privire la fondul cauzei s-au retinut urmatoarele:

Din continutul deciziei nr. 6/13.03.2017 s-a retinut ca fapta ce i se imputa contestatorului consta in faptul ca in data de 02.03.2017 nu ar fi respectat dispozitia legala a conducatorului ierarhic superior si ar fi incalcat atributiile de serviciu ``prevazute de art. 39 alin. 2 lit a, b, c si g din Codul munciia��si din Regulamentul Intern - art. 4, art. 97 alin. 1 lit. a, b, c si r, art. 100 lit. e si n``.

Raspunderea specifica relatiei de munca, raspunderea disciplinara intervine ori de cate ori persoana angajata incalca, prin fapta savarsita cu vinovatie, obligatia de a respecta disciplina muncii.

Raspunderea disciplinara presupune intrunirea cumulativa a urmatoarelor cerinte:

- existenta unor abateri de la obligatiile de serviciu ale salariatului, inclusiv incalcarea normelor de comportare;

- fapta salariatului sa fie savarsita cu vinovatie;

- prin fapta sa salariatul sa fi adus atingere ordinii necesare bunei desfasurari a activitatii in unitate .

Persoanei vinovate de savarsirea unei abateri disciplinare, i se aplica o pedeapsa, aceasta avand un caracter precumpanitor moral sau material dupa caz, in functie de gravitatea abaterii savarsite.

Potrivit disp. art. 247 al. 1 din Codul muncii republicat ``Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.

In prezenta cauza, contestatorul, prin nota explicativa, a sustinut ca nu a inteles ca trebuie sa participe la inspectia organizata, iar intimata nu a dovedit prin niciun mijloc de proba ca intr-adevar, i s-ar fi dat o dispozitie in acest sens si ca nu ar fi dus-o la indeplinire.

Mai mult, intimata a incercat stingerea litigiului pe cale amiabila, ceea ce conduce la concluzia ca a fost in eroare cu privire la aplicarea sanctiunii.

Fata de aceste considerente, instanta a admis contestatia, a dispus anularea deciziei nr. 6/13.03.2017 si a obligat intimata sa restituie contestatorului suma retinuta in baza deciziei anulate.

In temeiul disp. art. 453 C.pr.civ. instanta a obligat intimata sa plateasca contestatorului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata a��, solicitand schimbarea in parte a ei, in sensul eliminarii dispozitiei privind obligarea societatii la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei.

In motivare a aratat ca prin intampinarea formulata a solicitat instantei aplicarea art. 454 Cod de procedura civila privind exonerarea societatii de la obligatia de plata a cheltuielilor de judecata, prin prisma art. 436 Cod de procedura civila privind recunoasterea pretentiilor reclamantului.

A incercat solutionarea pe cale amiabila a litigiului, pentru a evita o judecata pe fond a cauzei, ceea ce ar fi presupus cheltuieli mari determinate de administrarea probatorului, insa contestatorul nu a dat curs propunerilor sale.

Societatea nu a fost pusa in intarziere anterior cererii de chemare in judecata, conform prevederilor art. 1522 Cod civil, astfel cheltuielile de judecata raman in sarcina creditorului, societatea fiind in interiorul unui termen rezonabil de indeplinire a obligatiei, astfel cum este definit acesta de norma legala.

In drept, cererea s-a intemeiat pe dispozitiile art. 466 si urm. Cod de procedura civila.

Intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind ca hotararea Tribunalului Galati este legala si temeinica.

Instanta de fond a retinut ca nu exista abaterea disciplinara in baza careia a fost sanctionat, iar recunoasterea pretentiilor sale de catre societate a fost in fapt o incercare de minimizare a costurilor ocazionate de proces, neexistand in realitate o veritabila recunoastere a pretentiilor.

Daca ar fi existat buna credinta, societatea ar fi procedat la revocarea deciziei contestate si la plata drepturilor salariale retinute in temeiul actului anulat.

Examinand apelul declarat prin prisma motivelor invocate de apelanta, Curtea apreciaza ca acesta este fondat fata de urmatoarele considerente:

Potrivit art. 436 alin. 1 Cod de procedura civila (1) Cand paratul a recunoscut in tot sau in parte pretentiile reclamantului, instanta, la cererea acestuia din urma, va da o hotarare in masura recunoasterii.

In prezenta cauza, prin intampinarea depusa parata a solicitat in mod expres aplicarea dispozitiilor art. 436 Cod de procedura civila, aratand ca a incercat incheierea unui acord amiabil cu reclamantul, prin care partile ar fi solutionat litigiul, decizia contestata urmand a fi revocata, cu repunerea partilor in situatia anterioara emiterii ei.

In mod gresit instanta de fond a procedat la solutionarea cauzei cu ignorarea recunoasterii de catre parat a pretentiilor reclamantului. Este irelevant ca recunoasterea nu a fost reala, ci s-a urmarit evitarea costurilor ocazionate de proces, atat timp cat parata a fost de acord cu revocarea deciziei de sanctionare.

Societatea nu mai avea posibilitatea sa revoce unilateral decizia de sanctionare ulterior comunicarii acesteia catre salariat, in acest sens retinand si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 18/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept .

Ca urmare, singura modalitate de evitare a cheltuielilor cu procesul ar fi fost incheierea unui acord amiabil, pe care insa reclamantul nu a dorit sa il incheie.

Potrivit art. 454 Cod de procedura civila, paratul care a recunoscut, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, cu exceptia cazului in care, prealabil pornirii procesului, a fost pus in intarziere de catre reclamant sau se afla de drept in intarziere. Dispozitiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil raman aplicabile.

Or, in prezenta cauza reclamantul nu a facut dovada ca ar fi pus-o in intarziere pe parata anterior introducerii cererii de chemare in judecata, potrivit prevederii legale mai sus mentionate.

Fata de recunoasterea pretentiilor reclamantului de catre parata prin intampinare, fata de dispozitiile art. 454 Cod de procedura civila, parata nu putea fi obligata la plata cheltuielilor de judecata .

In consecinta, in baza art. 480 N. Cod de procedura civila, instanta va admite apelul si va schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca va respinge ca nefondat capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei, care nu au facut obiectul prezentului apel.