Daune materiale si morale pentru eroare judiciara penala intemeiate pe dispozitiile art. 998-999 C.civ.

Dispozitiile art. 998-999 Cod civil privind raspunderea civila delictuala nu pot constitui temei pentru antrenarea raspunderii statului pentru erorile judiciare.

Reglementarea legala, ce stabileste in ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajata raspunderea statului este art.504 Cod procedura penala raportat la art.52 alin.3 din Constitutia Romaniei, care statueaza ca statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Raspunderea statului este o raspundere directa, limitata insa doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale.
De asemenea, dispozitiile art. 504 alin.1 Cod procedura penala nu constituie o aplicare a principiilor consacrate de art. 998-999 Cod civil, aceasta interpretare putand conduce la ideea ca statul, prin Ministerul Finantelor Publice, are o raspundere nelimitata si neconditionata, situatie in care normele legale care reglementeaza raspunderea statului in alte domenii nu se mai justifica din moment ce principiile consacrate de art.998-999 Cod civil sunt general aplicabile.

***

La 9 septembrie 2003, reclamantul C.E. a chemat in judecata Statul Roman, Parchetul General de pe langa Curtea de Apel Iasi si S.C. Mobimex S.A. Iasi, solicitand obligarea acestora, in solidar, la plata sumei de 9.637.000.000 lei daune materiale si morale.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a fost numit expert tehnic intr-un litigiu dintre inventatorul N.C. si S.C. Mobimex S.A. Harlau si ca, urmare a raportului de expertiza intocmit in cauza, a fost trimis in judecata, aceasta imprejurare conducand la suspendarea sa din calitatea de expert . Ulterior, prin sentinta penala nr.318 din 23 mai 2002 a Judecatoriei Harlau a fost achitat, aceasta solutie fiind mentinuta in caile de atac. Reclamantul a precizat ca solicita obligarea paratilor la plata despagubirilor pentru prejudiciul cauzat prin abuzurile organelor de urmarire penala.

Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 48 alin.3 din Constitutia Romaniei, art. 504 si urm. din Codul de procedura penala in ceea ce priveste Statul Roman si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi, si pe dispozitiile art.998 Cod civil, fata de parata S.C. Mobimex S.A.

Prin incheierea din 14 ianuarie 2004, Tribunalul Suceava, sectia civila a disjuns cauza ce forma obiectul dosarului nr.7820/2003, formand un nou dosar avand ca obiect actiunea formulata de reclamant impotriva paratei S.C. Mobimex S.A. Harlau.

Prin sentinta civila nr.118 din 18 februarie 2004, Tribunalul Suceava, sectia civila, a respins actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratii Statul Roman-prin Ministerul Finantelor Publice si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi, ca inadmisibila.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca aplicabilitatea dispozitiilor art. 504 Cod procedura penala, pe care s-a intemeiat actiunea reclamantului, este circumscrisa, fie unei condamnari definitive, a carei nelegalitate a fost constatata in urma exercitarii cailor de atac extraordinare, fie unei arestari survenite in cursul procesului penal (in faza urmaririi penale sau a judecatii).

Impotriva sentintei mentionate a declarat apel reclamantul criticand-o ca nelegala si netemeinica pentru incalcarea prevederilor art.6 din CEDO si gresita calificare a actiunii ca o actiune in recuperarea unui prejudiciu.

Curtea de Apel Suceava, sectia civila, prin decizia civila nr.2192 din la 8 iulie 2004, a admis apelul reclamantului si a schimbat in tot sentinta nr. 118 din 18 februarie 2004 a Tribunalului Suceava in sensul ca a admis in parte actiunea si a obligat pe paratul-intimat Statul Roman la 20.000.000.lei daune morale catre reclamant.

S-a respins actiunea fata de paratul Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi pentru lipsa calitatii procesuale pasive.

S-a respins ca neintemeiat capatul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata .

In considerentele deciziei mentionate instanta de apel a retinut ca, prin art.504 Cod procedura penala sunt instituite doua cazuri care antreneaza raspunderea statului pentru erorile judiciare in procesele penale, respectiv, cand persoana condamnata nu a savarsit fapta, ori fapta nu exista; se exclude astfel raspunderea statului pentru orice alta eroare judiciara ce nu ar fi imputabila victimei

S-a apreciat ca o astfel de limitare este neconstitutionala fata de prevederile art.48 alin.3 din Constitutie, care, in concordanta cu art.3 din Protocolul nr.7 la CEDO, instituie raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate pentru orice eroare savarsita in procesele penale. S-a retinut ca, prin Decizia nr.45 din 10 martie 1998, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art.504 alin.1 Cod procedura penala sunt constitutionale numai in masura in care nu se limiteaza la ipotezele prevazute in text.

Referitor la daunele materiale in valoare de 3.637.000.000 lei, s-a retinut ca reclamantul nu a depus nici un fel de acte justificative si nici nu a solicitat probe in acest sens.

Cu privire la daunele morale solicitate, cererea a fost admisa in limita sumei de 20.000.000 lei, raportat la urmarile masurii suspendarii reclamantului din functia de expert contabil .

Impotriva deciziei mentionate au declarat recurs Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Suceava, imputernicita de Ministerul Finantelor Publice si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Suceava, precum si reclamantul.

Prin motivele sale de recurs, parata DGFP Suceava a criticat decizia instantei de apel, sustinand ca reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.998-999 Cod civil, norme legale ce nu pot constitui temei pentru antrenarii raspunderii statului, intrucat prevederie cuprinse in continutul acestora stipuleaza expres ca numai persoanele fizice pot raspunde pentru pagubele produse .

S-a invederat ca statul are o raspundere directa, dar numai pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale (art.504 Cod procedura penala) si ca este eronata interpretarea instantei de apel in sensul ca dispozitiile art.504 alin.1 Cod procedura penala constituie o aplicare concreta a principiilor consacrate de art.998-999 Cod civil.

Totodata s-a sustinut ca instanta de apel a ignorat textul legal care reglementeaza dreptul persoanei condamnate la repararea pagubei, in speta, reclamantul nefiind condamnat in procesul penal in care a fost judecat.

La randul sau, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Suceava a criticat decizia recurata pentru gresita aplicare a legii, respectiv a art. 504 alin.1 Cod procedura penala, dispozitie neincidenta in cauza avand in vedere ca reclamantul a fost trimis in judecata in stare de libertate pentru savarsirea infractiunii de fals intelectual prevazut de art.289 alin.1 Cod penal, iar in urma probatoriului administrat, instanta a apreciat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii, motiv pentru care a pronuntat o solutie de achitare mentinuta si de instantele de control judiciar.

S-a solicitat inlaturarea dispozitiilor deciziei recurate referitoare la obligarea Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, la plata daunelor morale.

Prin recursul sau, reclamantul a criticat decizia instantei de apel, sustinand ca, in mod eronat, s-a respins capatul de cerere referitor la daunele materiale, fara sa se puna in discutie probatoriul, in conditiile in care cauze s-a solutionat in prima instanta pe exceptie, impunandu-se fixarea unui termen de judecata pentru evocarea fondului.

Critica formulata prin cel de al doilea motiv de recurs al reclamantului a vizat nelegalitatea solutiei instantei de apel pentru neobligarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Iasi la plata despagubirilor in conditiile art.998 Cod civil, acesta fiind tinut sa raspunda de abuzul procurorului care a instrumentat cauza. De asemenea, s-a sustinut ca instanta nu s-a pronuntat cu privire la capetele de cerere formulate in actiunea initiala si nici cu privire la probele cu inscrisuri si martori ce au fost solicitate.

In dovedirea motivelor sale de recurs, reclamantul a depus la dosar, in copie, facturi si extrase din statele de plata, din care rezulta veniturile realizate in doua luni ale anului 2004.

Analizand ansamblul probator administrat in cauza, Curtea constata ca recursurile sunt fondate, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste recursurile paratilor Ministerul Finantelor Publice, prin DGFP Suceava si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Suceava se vor retine ca intemeiate criticile vizand gresita aplicare a legii.
Prin considerentele deciziei recurate, instanta de apel a analizat legalitatea si temeinicia actiunii reclamantului in raport de dispozitiile art.998-999 Cod civil, pe care le-a interpretat ca reprezentand dreptul comun in materia raspunderii civile si pe dispozitiile art.504 Cod procedura penala.
Dispozitiile legale mentionate (art.998-999 Cod civil ) nu pot constitui temei pentru antrenarea raspunderii statului pentru erorile judiciare.

Reglementarea legala, ce stabileste in ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajata raspunderea statului este art.504 Cod procedura penala raportat la art.52 alin.3 din Constitutia Romaniei, care statueaza ca statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Raspunderea statului este o raspundere directa de apartenenta dreptului public, limitata insa doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale.

Instanta de apel a apreciat eronat ca dispozitiile art.504 alin.1 Cod procedura penala constituie o aplicare concreta a principiilor consacrate de art.998-999 Cod civil, aceasta interpretare putand conduce la ideea ca statul, prin Ministerul Finantelor Publice, are o raspundere nelimitata si neconditionat, situatie in care normele legale care reglementeaza raspunderea statului in alte domenii nu se mai justifica din moment ce principiile consacrate de art.998-999 Cod civil sunt general aplicabile.

Prin art.504 alin.1 Cod procedura penala, asa cum a fost retinut ca fiind constitutional prin decizia nr.45/1998 a Curtii Constitutionale, legiuitorul a stabilit raspunderea statului limitand-o la erorile judiciare savarsite in procesele penale.

In contextul celor prezentate, prevederile legale in temeiul carora statul poate fi obligat sa raspunda patrimonial il reprezinta art.504 Cod procedura penala si art.52 alin.3 din constitutie, antrenarea raspunderii statului potrivit art.998-999 Cod civil nefiind justificata.

In ceea ce priveste recursul reclamantului se retine ca intemeiata critica formulata prin primul motiv de recurs in sensul ca, desi cererea s-a judecat in prima instanta prin admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii, instanta de apel, gasind apelul fondat nu a anulat hotararea apelata conform art.297 alin.1 Cod procedura civila, ci a dispus schimbarea acesteia in tot.

Procedand astfel si nepronuntand o hotarare intermediara de anulare a sentintei primei instante, urmare careia sa se evoce fondul, curtea de apel a incalcat dreptul la aparare al reclamantului, pe care l-a lipsit de posibilitatea de a propune si administra probe in faza apelului (in conditiile in care tribunalul a solutionat cauza pe exceptie).

Ca atare, retinand ca instanta de apel si-a motivat hotararea in raport de un alt temei juridic decat cel invocat prin actiune, Curtea, a casat decizia recurata si a trimis cauza aceleiasi instante spre rejudecarea apelului .