Actiune pentru constatarea dobandirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate. Incalcarea de catre instanta de judecata a principiului disponibilitatii.

Fata de prevederile art. 129 alin. (6) din Codul de procedura civila este eronata aprecierea instantei in sensul ca reclamantul nu trebuia sa-si intemeieze actiunea pe dispozitiile Codului Civil. Aceasta interpretare este data cu incalcarea legii si constituie motiv de casare intrucat incalca principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil.

La data de 3 februarie 2004, reclamantul S.I. i-a chemat in judecata pe paratii B.G. B.D., B.M., B.M., B.I., a solicitat Judecatoriei Harghita sa constate ca este proprietarul prin uzucapiune a unui imobilul situat in satul Fagetel, comuna Frumoasa, Judetul Harghita, compus din teren in suprafata de 3100 m2 si casa de locuit. De asemenea, reclamantul a mai solicitat sa se dispuna dezmembrarea imobilului si inscrierea dreptului de proprietate, astfel dobandit.
In motivarea actiunii, intemeiata in drept pe dispozitiile art.1847 Cod civil, art. 27 si 28 din Decretul-Lege nr.115/1938, reclamantul a aratat ca terenul mai sus individualizat a fost dobandit de tatal sau, S.P.I., din anul 1950, ca, in 1973 acesta din urma a ridicat o constructie casa de locuit, nefiind tulburat in posesia sa, fiind intrunite conditiile pentru a uzucapa, intrucat proprietarii tabulari au decedat.
Prin sentinta civila nr. 567 din 13 aprilie 2004 Judecatoria Harghita a respins actiunea reclamantului S.I. (decedat) continuata de mostenitorii acestuia S.M., S.A. impotriva paratilor B.G. B.D., B.M., B.M., B.I.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, in esenta ca, imobilul in litigiu face parte din parcela cu nr.top.2943/1/3 din CF nr.1702 a comunei Frumoasa, iar proprietarii tabulari pe cote-parti ai acestui teren sunt paratii mai sus mentionati.
Instanta a constat ca nu s-a facut dovada decesului lui B.M. si a lui B.I., si, totodata, a aratat ca, in situatia in care nu toti coproprietarii tabulari ai imobilului in litigiu sunt decedati, nu este indeplinita conditia prevazuta de art. 28 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, care impune, pentru dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca posesia sa fie exercitata, in conditiile legii, timp de 20 de ani de la moartea proprietarului inscris in CF.
S-a aratat totodata ca actiunea privind dobandirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii nu trebuia intemeiata pe prevederile Codului Civil, intrucat in sistemul publicitatii imobiliare, in regimul de carte funciara, uzucapiunea este reglementata potrivit art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 si ca atare, era aplicabil Decretul-Lege nr. 115/1938.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel A.M. (in calitate de reprezentant legal al lui S.A) si S.M. (succesoarea defunctului S.I.) criticand sentinta Judecatoriei Miercurea Ciuc pentru nelegalitate si netemeinicie, intrucat, instanta de fond avea indatorirea de a stabili corect cadrul procesual pasiv, fata de decesul unora dintre parati si de a lamuri cu cine se judeca reclamantul in contradictoriu, punand in dezbaterea partilor aceste chestiuni .
Prin decizia nr.855/A din 27 octombrie 2004, Curtea de Apel Targu Mures, sectia Civila a respins ca nefondate ambele apeluri declarate in cauza.
Pentru a decide ca atare, in esenta, instanta de control judiciar ordinar a retinut ca judecatoria a apreciat corect cadrul procesual pasiv, conform actelor de deces depuse in dosarul Judecatoriei Miercurea Ciuc decedand B.G., B. M., B.D., B.M., actiunea solutionandu-se in contradictoriu cu paratii B.V., B. D. si B.I., si ca cererea reclamantului trebuia intemeiata pe prevederile art. 28 alin. (1) din Legea 115/1938, text ce stipuleaza ca posesorul unui bun imobil care l-a stapanit, in conditiile legii, timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate inscris in Cartea Funciara, poate invoca uzucapiunea si ca aceste conditii nu sunt intrunite in speta, intrucat titularii tabulari ai dreptului de proprietate asupra terenului nu au decedat, unii fiind in viata, iar reclamantul nu a posedat imobilul timp de cel putin 20 de ani de la moartea acestora.
Astfel, cum rezulta din Cartea Funciara, dreptul de proprietate este indiviz, si, pana la sistarea starii de indiviziune, nu se poate stabili asupra carei parti din teren se intinde dreptul de proprietate, cota-parte din acest drept vizand intregul imobil in materialitatea lui.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.M.
Astfel, s-a aratat in dezvoltarea motivelor de recurs, ca instanta nu a cercetat fondul cauzei, ca decizia cuprinde motive contradictorii si nu a tinut cont de expertiza judiciara efectuata care a identificat o suprafata mai mare, si anume 8000 m2, din care autorul reclamantului a uzucapat 3100 m2.
Mai arata reclamanta, in sustinerea motivului de recurs referitor la aplicarea gresita a legii, ca instantele au incalcat principiul disponibilitatii, dand alta calificare actiunii, stabilind temeiul juridic ca fiind acela al legii nr.7/1996, desi in cererea de chemare in judecata, reclamantul S.I. si-a intemeiat actiunea pe prevederile art.1847 Cod civil, ale art.27 si ale art. 28 din Decretul-Lege nr.115/1998 si ca au ignorat rolul activ pe care instanta trebuia sa-l exercite in lamurirea cadrului procesual si in ceea ce priveste omisiunea de a se pronunta asupra tuturor dovezilor administrate in cauza, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este fondat.
Reclamantul S.I. a investit Judecatoria Miercurea Ciuc cu o actiune avand ca obiect constatarea dobandirii de catre acesta prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului, privind un teren in suprafata de 3100 m2 si constructia edificata pe acesta, situat in satul Fagetel, comuna Frumoasa, Judetul Harghita si dezmembrarea imobilului ce-l detine reclamantul cu transcrierea dreptului de proprietate al acestuia.
In cauza au fost chemati in judecata paratii B.G., B.D., B.M., B.M. si B.I., acestia fiind proprietarii tabulari ai imobilului mai sus individualizat, inscris in Cartea Funciara 1702, Frumoasa, nr.top.2943/1/3, iar pe parcursul procesului au fost produse dovezi din care a rezultat decesul paratilor B.D. la 4 martie 1964, B.G. la 28 aprilie 1947, B.M. la 1 mai 1950, deci cu mult anterior introducerii actiunii de catre reclamant.
In ceea ce priveste cadrul procesual activ, este de precizat ca, reclamantul S.I. a decedat pe parcursul procesului, respectiv la 30 martie 2004, iar instanta a pronuntat o hotarare in care a mentionat ca actiunea acestuia a fost continuata de S.M. si S.A. desi nu s-a facut dovada legitimarii procesuale active a acestora, in sensul de a se depune certificat de calitate succesorala sau de mostenitor, de pe urma defunctului S.I. si nici cerere de introducere in cauza a acestor mostenitori, instanta nedand dovada de rol activ .
Potrivit art. 129 alin. (4) care consacra acest principiu, judecatorul, in tot cursul procesului este in drept sa puna in dezbaterea partilor orice imprejurari de fapt si de drept .
Astfel, urmare decesului reclamantului, instanta, in virtutea rolului activ trebuia sa solicite mostenitorilor reclamantului sa faca dovada calitatii procesuale in sensul depunerii certificatului de calitate succesorala sau a aceluia de mostenitor de pe urma defunctului S.I. decedat la 30 martie 2004, copia certificatului de nastere al lui S.A. nefiind concludenta cat timp nu s-a facut dovada ca acesta are calitatea de mostenitor al defunctului.
Totodata dupa producerea acestor dovezi instanta trebuia sa puna in dezbaterea partilor necesitatea formularii unei cereri de introducere in cauza a acestora, numai astfel, dupa dovedirea calitatii si a optiunii de a continua procesul inceput de defunct, fiind lamurita legitimarea procesuala activa.
Nici in stabilirea cadrului procesual pasiv, instanta nu a manifestat rol activ, a apreciat gresit ca nu s-a facut dovada decesului lui B.M. (ignorand copia certificatului de deces al acestuia) si a sustinut ca, inainte de prima zi de infatisare, reclamantul si-a modificat actiunea indicandu-i in calitate de parati, pe mostenitorii proprietarilor de carte funciara B.V., B.D., B.I..
Verificand actele dosarului este de observat ca nu exista vreo modificare de actiune, astfel cum o califica instanta, nefiind depusa vreo cerere, in sensul art.132 din Codul de procedura civila.
Inscrisurile depuse de parti la judecatorie nu pot constitui o modificare de actiune in sens procesual, iar imprejurarea ca B.V., B.D. si B.I. ar fi mostenitorii defunctilor B.G., B.D., B.M. nu a fost dovedita, nefiind depuse acte de stare civila, certificat de calitate sau certificat de mostenitor, din care sa rezulte legitimarea procesuala pasiva a acestora, in cauza dedusa judecatii.
Nici motivarea data de Judecatoria Miercurea Ciuc in sensul ca reclamantul nu trebuia sa-si intemeieze actiunea pe dispozitiile Codului Civil nu este la adapost de critici, intrucat instanta a incalcat principiul disponibilitatii, potrivit cu care reclamantul a folosit mijlocul procesual ales de acesta pentru a-si exercita in instanta dreptul material la actiune, delimitarea obiectului si precizarea temeiul juridic, fiind de esenta investirii, modalitatea juridica de sesizare a instantei si stabilirea cadrului procesual, revenindu-i exclusiv reclamantului, in procesul civil.
Este de observat ca organizarea publicitatii imobiliare sub forma cartilor funciare, dupa principiul inscrierii, potrivit caruia asemenea drepturi nu pot fi dobandite decat prin efectul legii si din momentul inscrierii in cartea funciara, a impus un mod diferit de reglementare a uzucapiunii.
Dupa o scurta perioada in care, in temeiul Legii nr. 389/1943 au fost in vigoare si in regiunile cu carte funciara dispozitiile Codului civil roman, in privinta uzucapiunii, prin Legea 241/1947 a fost pus in aplicare in Transilvania, Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare, aplicabil deja in Bucovina potrivit Decretului-Lege nr. 115/1938.
Noua reglementare prevede doua situatii diferite de aplicare a uzucapiunii, prima reglementata de art. 27 din Decretul-Lege nr.115/1938, care permite dobandirea dreptului de catre cel care, fiind inscris nelegitim in cartea funciara, l-a posedat timp de 10 ani, constituind astfel un efect al posesiei �tabulare� si cea de-a doua, de art. 28 care reglementeaza uzucapiunea �extratabulara�, impotriva cartii funciare, prin stapanirea de fapt asupra imobilului timp de 20 de ani de la decesul titularului inscris in cartea funciara, ori de la inscrierea declaratiei acestuia de renuntare la drept .
Mentinand institutia cartilor funciare, insa cu modificari esentiale, de natura a-i transforma fundamental configuratia juridica, noua Lege a cadastrului funciar si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996 nu mai cuprinde o reglementare speciala a uzucapiunii, referindu-se la aceasta, doar pentru a-i recunoaste efectul si fata de terti, independent de inscrierea dreptului dobandit asa incat proceselor in curs le raman aplicabile vechile prevederi ale art. 27 si ale art. 28 din Decretul-Lege nr.115/1938.
Cu acest inteles se raspunde motivului de recurs referitor la aplicarea gresita a legii de catre instante si, concluzionand, este de aratat ca, in aceasta interpretare, este eronata aprecierea instantei in sensul ca reclamantul nu trebuia sa-si intemeieze actiunea pe dispozitiile Codului Civil, interpretare data cu incalcarea legii care constituie motiv de casare, prin care se incalca principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil.
Pentru considerentele expuse, Inalta Curte a admis recursul, a casat ambele hotarari si a trimis cauza judecatoriei spre rejudecare, urmand ca instanta de trimitere sa stabileasca cu respectarea principiului disponibilitatii cadrul procesual activ si pasiv in limita obiectului dedus judecatii, conform temeiului de drept indicat de reclamant si cu manifestarea rolului activ, astfel cum prevad dispozitiile art. 129 din Codul de procedura civila, dand eficienta prevederilor art.312 si ale art. 313 din acelasi cod.