Imobil nationalizat in temeiul Legii nr. 119/1948. Cererea persoanelor indreptatite, de restiutire in natura a imobilului, detinatorul fiind o societate comerciala privatizata dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001

Imobilele nationalizate in temeiul Legii nr. 119/1948, care sunt detinute la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 de o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centarle sau locale este actionar vor fi restituite in natura, conform art. 20 alin. (1) din Legea 10/2001, iar nu prin echivalent valoric, in sensul reglementat prin art. 27 din aceeasi lege, daca nu exista situatiile mentionate in acest din urma text.

In acest scop, se ia in considerare situatia de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, data de la care imobilul este indisponibilizat, nemaiavand relevanta privatizarearea societatii comerciale detinatoare a bunului si nemaioperand drepturile referitoare la masuri reparatorii prin echivalent conform art. 27 alin. (1) din aceeasi lege.

***

La 5 aprilie 2002, reclamantele S.C.E. si P.D. au solicitat, in contradictoriu cu S.C. �Medimfarm� S.A. Ploiesti si Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS), sa se constate dreptul lor de proprietate, in cote-parti de � fiecare, asupra unui imobil situat in Ploiesti, cu obligarea paratelor la restituirea in deplina proprietate si linistita folosinta a imobilului respectiv, urmand a se dispune suspendarea procedurilor de vanzare a acestuia initiate de parata APAPS, licitatia actiunilor avand termen la 18 aprilie 2002.

In motivarea cererii, reclamantele au aratat ca: imobilul, compus din teren in suprafata de 1757 mp si doua cladiri, a fost proprietatea autorului lor G.M. (fosta fabrica de tesaturi), fiind nationalizat in baza Legii nr. 119/1948; imobilul se afla in proprietatea S.C. �M.�S.A. Ploiesti, societate comerciala cu capital majoritar de stat, si ca, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001 au solicitat, prin notificari adresate celor doua parate, restituirea in natura .

Reclamantele si-au completat actiunea solicitand instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului, pe motiv ca acesta a fost, in mod abuziv, scos la privatizare prin licitatie .
La termenul din 10 mai 2002, reclamantele au depus o completare-precizare a cererii, formulate in temeiul Legii nr. 10/2001, solicitand anularea dispozitiei nr. 542/16.04.2002 emisa de S.C. �M.� S.A. Ploiesti, dupa introducerea actiunii, cu obligarea paratelor la restituirea in natura a imobilului in litigiu.

Tribunalul Prahova, sectia civila, prin sentinta nr. 274 din 12 iunie 2002, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a APAPS; a admis in parte contestatia constatand ca reclamantele au dreptul la masuri reparatorii prin echivalent in cote de � fiecare, corespunzator valorii imobilului; a anulat dispozitia nr. 542/2002; a respins capatul de cerere privind restituirea in natura si cererea de instituire a sechestrului judiciar, ca neintemeiate; a respins cererea privind suspendarea procedurilor de vanzare a imobilului, ca ramasa fara obiect .

Instanta a retinut ca imobilul a fost proprietatea autorului reclamantelor si ca face parte din categoria imobilelor preluate in mod abuziv de stat, prevazute in art. 2 lit. a din Legea 10/2001; ca, in prezent, restituirea in natura nu este posibila, ca urmare a privatizarii S.C. �M.�S.A., iar in raport cu dispozitiile art. 24 alin. 1, 7, si 8 din Legea 10/2001 reclamantele au dreptul la masuri reparatorii prin echivalent de la APAPS, in cote de � fiecare, corespunzator valorii imobilului in litigiu.

Cu privire la cererea de suspendare a procedurii de vanzare a imobilului, s-a retinut ca, la data de 18.04.2002, a avut loc licitatia organizata pentru vanzarea pachetului de actiuni detinut de APAPS, iar cererea de instituire a sechestrului judiciar a fost respinsa intrucat in cauza nu sunt indeplinite prevederile art. 598 - 600 Cod procedura civila.

Impotriva sentintei tribunalului au declarat apel reclamantele, precum si parata APAPS.
Curtea de Apel Ploiesti, sectia civila, prin decizia nr. 100 din 26 septembrie 2002, a respins apelurile, ca nefondate, retinand, in esenta, ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a legii.

Reclamantele, precum si parata APAPS au declarat recurs.

Reclamantele si-au intemeiat recursul sustinand, in esenta, ca desi instanta a retinut corect situatia de fapt, a facut o gresita aplicare a legii (art. 20 si art. 27 din Legea 10/2001) ceea ce a condus la o concluzie eronata.
In recursul sau, parata APAPS a sustinut ca instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Astfel, prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat exclusiv restituirea in natura a imobilului, iar instanta a acordat despagubiri prin echivalent, ignorand dispozitiile art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1) si art. 31 alin. (3) din Legea 10/2001; ca, pentru a putea beneficia de masuri reparatorii, reclamantele trebuiau sa notifice, in acest sens, unitatea detinatoare.

Recursul declarat de reclamante este intemeiat.
Imobilul in litigiu - fosta fabrica de tesaturi - a fost nationalizat in temeiul Legii nr. 119/1948 astfel ca, potrivit art. 2 alin. (1) lit. �a� din Legea 10/2001, face parte din categoria imobilelor preluate in mod abuziv de stat .

In conformitate cu dispozitiile art. 20 alin. (1) din Legea 10/2001, imobilele � terenuri si constructii � preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrarii in vigoare a legii (14 februarie 2001) de o regie autonoma, o societate sau o companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta persoana juridica, vor fi restituite, in natura, persoanei indreptatite, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducerere ale unitatii detinatoare.
Normele Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 arata la pct. 20.1 ca prevederea alin. (1) al art. 20 din lege statueaza indisponibilizarea imobilelor, restituibile pe calea prevazuta de lege, cu privire la orice alte proceduri legale care tind sa instraineze imobilul respectiv catre alte persoane decat cele indreptatite potrivit legii.

Potrivit acelorasi norme, indisponibilizarea opereaza incepand cu data de 14 februarie 2001 chiar daca notificarea a fost facuta la o data ulterioara (in speta la 11 mai 2001) si are drept scop primordial indeplinirea obligatiei de restituire in natura catre adevaratul proprietar; restituirea in natura este obligatorie in cazul in care unitatea detinatoare este, printre altele, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar.
Astfel ca, in speta, dreptul reclamantelor la restituirea in natura a imobilului s-a nascut inca de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001. De la aceeasi data, unitatea detinatoare, S.C.�M�.S.A., societate cu capital majoritar de stat, avea obligatia de a indisponibiliza imobilul preluat abuziv.
Normele metodologice precizeaza ca nu au obligatia restituirii in natura societatile comerciale privatizate integral care au dobandit astfel de bunuri dupa privatizare, daca sunt dobanditori de buna-credinta.

In speta, insa, privatizarea unitatii detinatoare a imobilului in litigiu a avut loc la 7 mai 2002, adica dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 si cand procesul initiat de reclamante era deja pe rolul instantei judecatoresti.
Schimbarea structurii actionariatului la S.C. �M.�S.A. nu are relevanta in ceea ce priveste obligatia de restituire in natura a imobilului, atat timp cat acesta are statutul de bun indisponibilizat inca din 14 februarie 2001, in scopul primordial de a fi restituit in natura persoanelor indreptatite, adica reclamantelor ca mostenitoare ale fostului proprietar M.G..
Singurele care, potrivit dispozitiilor legii mentionate, nu pot fi obligate sa restituie in natura imobile preluate cu titlu valabil sunt societatile comerciale deja privatizate la data de 14 februarie 2001 (art. 27 din Legea 10/2001).
In consecinta, avand in vedere situatia de fapt si dispozitiile legale anterior mentionate, se retine ca gresit instanta de fond a respins cererea de restituire in natura a imobilului constatand ca reclamantele au dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, solutie mentinuta si in apel.

Fata de cele ce preced, recursul a fost admis, s-au casat hotararile pronuntate in cauza, iar pe fond a fost admisa contestatia in sensul obligarii unitatii detinatoare la restituirea in natura a imobilului in litigiu, catre reclamante.
Pentru considerentele aratate cu ocazia analizarii recursului reclamantelor, recursul paratei APAPS a fost respins nemaiprezentand relevanta motivele invocate, atat timp cat s-a reformat hotararea instantei de fond, astfel cum s-a aratat mai sus.