Impozit pe profit. Conditiile deductibilitatii, din venitul impozabil, a cheltuielilor de deplasare in strainatate

Deductibilitatea sumei cheltuielilor de deplasare in strainatate se admite numai pe baza de acte justificative, in sensul prevazut in art.6 alin.2 al Legii contabilitatii nr.82/1991, si in H.G. br.518/1995 si numai daca cheltuielile sunt aferente veniturilor realizate.

***

Reclamanta SC �W.T.H.C.� SRL a solicitat anularea procesului-verbal din 24 februarie 2000, dispozitiei nr.63 din 28 aprilie 2000, acte emise de Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat a judetului Timis si deciziei nr.885 din 12 iunie 2000 a Ministerului Finantelor, cu privire la obligatia de a plati suma de 39.166.967 lei reprezentand impozit pe profit si majorari de intarziere in suma de 84.300.336 lei.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin actele administrative contestate, paratii au apreciat in mod eronat ca ar fi inregistrat ilegal, pe cheltuieli, suma de 237.402.164 lei reprezentand cheltuieli cu deplasarea in strainatate, a personalului societatii, desi acestea erau deductibile fiscal deoarece sunt legate de realizarea veniturilor societatii.

Curtea de Apel Timisoara � Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin sentinta civila nr.94/CA din 23 aprilie 2002, a admis actiunea .

Hotarare a fost atacata cu recurs de parati, sustinand in esenta, ca suma cheltuielilor de deplasare nu poate fi considerata deductibila la calculul impozitului pe profit, intrucat nu sunt aferente veniturilor realizate, si nu au fost inregistrate in contabilitate in baza unor documente legal intocmite.

Recursul este fondat.

Legea 82/1991 a contabilitatii prevede in art.6 alin.2 ca �orice operatiune patrimoniala se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un inscris care sta la baza inregistrarii in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ�.

Hotararea Guvernului nr.518/1995 privind unele drepturi ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar prevede in art.12 ca, justificarea sumelor cheltuite in valuta, cu exceptia celor reprezentand drepturile de diurna, se face pe baza de documente, iar in situatia in care, in unele tari potrivit practicii existente pe plan local nu se elibereaza documente sau acestea sunt retinute de autoritati, sumele cheltuite se justifica pe baza de declaratie, pe proprie raspundere .

In cauza, reclamanta nu a depus declaratii pe proprie raspundere pentru justificarea sumelor cheltuite in valuta, admisibile numai pentru situatiile in care reclamanta ar fi facut dovada ca in tarile in care s-au efectuat deplasarile nu se elibereaza, potrivit practicii locale, documente justificative sau ca, aceste documente au fost retinute de autoritatile respectivelor state.

Ordinele de deplasare, intocmite de reclamanta nu reprezinta documente justificative in sensul prevederilor art.6 din Legea 82/1991, in conditiile in care la acestea nu au fost anexate documente care sa contina viza trecerii frontierei de stat, la iesirea si intrarea in tara, pentru a se putea determina perioada deplasarii in strainatate, la calculul diurnei in valuta, fata de datele inscrise in ordinul de deplasare, scopul deplasarii, cheltuielile de transport (bilete de avion, de tren, bonuri de benzina) si alte cheltuieli (fax, telefon, etc.).

In lipsa justificarii cheltuielilor cu transportul, cazarea si a altor cheltuieli, pe cale de consecinta, nu se pot justifica nici cheltuielile cu diurna.
Admitand actiunea cu simpla motivare ca, cheltuielile cu deplasarea in strainatate a personalului se incadreaza in limitele prevazute de H.G. nr.518/1995, instanta a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica.

Se impunea ca instanta sa verifice mai intai prin probe suplimentare, dispuse chiar din oficiu, daca sustinerile reclamantei sunt probate cu documente justificative, potrivit prevederilor legale.

In consecinta, s-a admis recursul, s-a casat sentinta si s-a trimis cauza aceleiasi instante spre rejudecare.