Recunoasterea efectelor unei hotarari pronuntata de un stat membru. Procedura de citare a partilor in fata instantei straine.

Regulamentul CE nr. 44/2001 a fost modificat succesiv prin: Regulamentul (CE) nr. 1496/2002 al Comisiei din 21 august 2002; Regulamentul (CE) nr. 1937/2004 al Comisiei din 9 noiembrie 2004; Regulamentul (CE) nr. 2245/2004 al Comisiei din 27 decembrie 2004; Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006; Regulamentul (CE) nr. 1103/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 22 octombrie 2008

Instantele romane, sesizate cu o cerere prin care se solicita recunoasterea efectelor unei hotarari pronuntate in strainatate, pot verifica legalitatea indeplinirii procedurii de citare, conform art. 34 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000.

Prevederile Conventiei de la Haga din 1 martie 1954, la care Romania a aderat prin Decretul nr. 81/1971, nu exclud facultatea de a transmite actele direct, prin posta, celor interesati care se afla in strainatate si facultatea, pentru cei interesati, de a face sa se efectueze notificari direct, prin grija functionarilor ministeriali sau a altor functionari competenti din tara de destinatie.

Prin urmare, daca la primele termene de judecata procedura de citare s-a realizat prin autoritatea centrala instituita de Conventia de la Haga, care in Romania este Ministerul Justitiei, iar ulterior pentru un alt termen, procedura de citare s-a realizat direct intre autoritatile straine si partea romana din proces, se constata ca aceasta din urma a fost instiintata de existenta procesului pe rolul instantelor straine.

-------------------------

Prin sentinta civila nr. 1607/2006, Tribunalul Bucuresti, a admis cererea formulata de petenta E. S.R.L. in contradictoriu cu S.C. M&M I.E. S.R.L. si a recunoscut pe teritoriul Romaniei efectele judecatoresti ale sentintei nr. 5617/2006, pronuntata de Sectiunea a VII-a civila din cadrul Tribunalului ordinar din Milano, Italia.

Prin decizia nr. 363/2007, Curtea de Apel Bucuresti, a respins ca nefondat apelul declarat de S.C. M&M I.E. S.R.L.

Instanta de apel a retinut ca parata, desi invoca judecarea cauzei de catre instanta straina cu procedura viciata de citare, nu aduce nici un argument cu privire la acest aspect, pe care il semnaleaza in mod generic, ceea ce face ca mentiunea autoritatilor italiene privind intrunirea conditiilor prevazute de lege pentru a fi judecata cauza sa nu poata fi pusa la indoiala.

A mai retinut curtea de apel ca celelalte motive invocate privesc

aspecte de fond ale cauzei, care nu pot fi examinate pe calea exequatur-ului, potrivit Legii nr. 187/2001.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs S.C. M&M I.E. S.R.L., invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 din C.proc.civ.

Recurenta a aratat ca decizia este nelegala, deoarece pronuntarea hotararii Tribunalului ordinar din Milano s-a dat fara participarea sa, in conditiile in care societatea nu a primit nici o citatie sau alta forma de instiintare despre existenta pe rolul instantei italiene a unei cauze in ceea ce o priveste.

Hotararea tribunalului cuprinde mentiunea ca �dat fiind ca dureaza in continuare tacerea din partea societatii M&M I.E. S.R.L. (...) prin scrisoarea din 22 martie 2005 Tribunalul Bucuresti a comunicat imposibilitatea notificarii actului judiciar destinatarului, care, de altfel, avizat de sosirea plicului care i-a fost adresat acestuia, nu s-a prezentat pentru retragerea postei. Ca urmare, documentele au fost retransmise notificatorului."

A mai sustinut recurenta ca in mod gresit a constatat curtea de apel ca, daca instanta italiana a constatat ca procedura de citare a fost legal indeplinita, aceasta nu mai poate fi verificata.

Procedura de citare a fost gresit realizata de instantele romane, care au omis aplicabilitatea imperativa a dispozitiilor art. 89, art.92 si art.921 din C.proc.civ. Art. 37 lit. b din Legea nr. 187/2003 statueaza tocmai situatia in care recunoasterea nu poate fi facuta daca judecata in fata autoritatilor judiciare ale statului strain s-a facut in lipsa partii romane, aceasta indicand o viciere a procedurii de citare.

Inalta Curte a constatat, in ceea ce priveste criticile aduse hotararii instantei de apel si care permit incadrarea recursului in dispozitiile art. 304 pct. 9 din C.proc.civ., ca acestea nu sunt intemeiate.

La data la care tribunalul a pronuntat sentinta prin care s-au recunoscut pe teritoriul Romaniei efectele hotararii judecatoresti italiene, Romania nu era stat membru al Uniunii Europene si aplicabile in materie erau dispozitiile Legii nr. 187/2003.

Insa la momentul pronuntarii hotararii curtii de apel, Romania devenise deja stat membru al Uniunii Europene, avand obligatia de a implementa dispozitiile normelor comunitare, in domeniul lor de reglementare.

In materia recunoasterii hotararilor straine, atat legea in vigoare la data pronuntarii deciziei cat si Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, cuprind prevederi similare.

Astfel, conform dispozitiilor art. 37 lit. b din Legea nr. 187/2003, hotararea pronuntata intr-un stat membru nu poate fi recunoscuta daca �hotararea a fost pronuntata in lipsa paratului, iar instanta constata ca actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent nu a fost inmanat in timp util, astfel incat paratul sa aiba posibilitatea de a-si pregati apararea, cu conditia ca paratul sa fi exercitat caile de atac impotriva hotararii, daca a avut posibilitatea sa o faca".

Conform dispozitiilor art. 34 din norma comunitara, o hotarare nu este recunoscuta daca �actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent nu a fost comunicat sau notificat paratului, care nu s-a infatisat in timp util si intr-o maniera care sa-i permita acestuia sa-si pregateasca apararea, daca paratul nu a introdus o actiune impotriva hotararii atunci cand a avut posibilitatea sa o faca".

Prin urmare, instantele romane, sesizate cu o cerere prin care se solicita recunoasterea efectelor unei hotarari pronuntate in strainatate, pot verifica legalitatea indeplinirii procedurii de citare, in conditiile aratate.

In cauza, instanta italiana a acordat mai multe termene de judecata, pentru neindeplinirea procedurii de citare cu societatea parata S.C. M&M I.E. S.R.L.

Astfel, primul termen de judecata a fost fixat la 9 februarie 2005, apoi cauza a fost amanata la data de 8 iunie 2005, 8 octombrie 2005 si apoi la 5 aprilie 2006, cand constatandu-se indeplinita procedura de citare cu parata, s-a dispus judecata in contumacie, fixandu-se termen de judecata la 9 mai 2006, dandu-se partii parate un termen de pana la 20 de zile inainte de audienta pentru �prezentarea celor indicate la art. 180 din Codul de procedura civila."

Intre Romania si Republica Italiana, la data judecarii litigiului exista Conventia privind asistenta judiciara in materie civila si penala, publicata in M.Of. nr. 77 din 2 iunie 1973, iar dispozitiile art. 7 alin.(1) prevad ca actele judiciare se comunica potrivit prevederilor Conventiei de la Haga din 1 martie 1954, cu exceptia situatiilor limitativ enumerate.

Or, potrivit art. 6 alin.(1) si alin.(2) din Conventia de la Haga din 1 martie 1954, la care Romania a aderat prin Decretul nr. 81/1971, prevederile sale nu exclud facultatea de a transmite actele direct, prin posta, celor interesati care se afla in strainatate si facultatea, pentru cei interesati, de a face sa se efectueze notificari direct, prin grija functionarilor ministeriali sau a altor functionari competenti din tara de destinatie.

In cauza, la primele termene de judecata procedura de citare s-a realizat prin autoritatea centrala instituita de Conventia de la Haga, care in Romania este Ministerul Justitiei, dar la termenul de judecata din 5 aprilie 2005, procedura de citare s-a realizat direct intre autoritatile italiene si partea romana din proces.

Acest lucru este dovedit de citatia expediata, conform procedurii italiene, deBaroul Bucuresti" title="Cabinet de avocat, Baroul Bucuresti"> avocatul societatii E. S.R.L., la data de 19 octombrie 2005 si pentru care exista copia avizului de primire, semnata de destinatar la data de 11 noiembrie 2005.

Prin urmare, nu are relevanta faptul ca autoritatile romane insarcinate cu realizarea procedurii de citare nu au indeplinit corespunzator aceasta procedura pe parcursul anului 2005, din moment ce, la termenul din 5 aprilie 2006, procedura de citare cu partea romana a fost realizata direct, lucru permis de Conventia de la Haga si de Conventia bilaterala de asistenta judiciara in materie civila si penala.

Astfel, se constata ca societatea recurenta a fost instiintata de existenta procesului pe rolul instantelor italiene, in acest sens comunicandu-i-se nu doar notificarea din care rezulta data la care a fost fixata audierea publica, ci si copie dupa cererea de chemare in judecata si ca a dispus de timpul necesar in vederea pregatirii apararii.

Acest lucru este atestat de faptul ca pe avizul de primire, la rubrica destinatar de afla semnatura reprezentantului societatii, semnatura ce nu a fost contestata de aceasta.

Fata de cele aratate, recursul declarat de S.C. M&M I.E. S.R.L., in temeiul art. 312 alin.(1) din C.proc.civ., a fost respins ca nefondat.