Coordonator: Av. Marius-Cătălin Preduţ


Prima pagină » Jurisprudenţă » Drept Civil » Actiune pentru acordarea de daune materiale si morale pentru condamnarea pronuntata printr-o hotarare, desfiintata apoi pe calea revizuirii.

Actiune pentru acordarea de daune materiale si morale pentru condamnarea pronuntata printr-o hotarare, desfiintata apoi pe calea revizuirii.

  Publicat: 30 Apr 2009       6380 citiri        Secţiunea: Drept Civil  


Cauza care inlatura caracterul penal al faptei, prevazuta in cap. V, t. II, art. 51, C. pen., partea generala,
Nu poate fi vorba de o eroare judiciara, privita ca fapta ilicita, cauzatoare a prejudiciului, atunci cand revizuirea unei decizii a fost posibila ca urmare a evolutiei stiintifice, care a integrat in activitatea judiciara noi mijloace de investigatie, generatoare a unei certitudini in stabilirea paternitatii, asa cum este examinarea ADN.

(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
Este procesul psihic care se manifesta prin actiuni constiente indreptate spre realizarea unor scopuri stabilite.
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
Forma a culpei, care consta in neprevederea rezultatului faptei pagubitoare de catre autorul ei,
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).
Denumire data monedei unice europene.
Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).
Asigurarea mijloacelor de existenta unui minor sau altei persoane fizice
Asigurarea mijloacelor de existenta unui minor sau altei persoane fizice
Institutie specializata a statului din structura M.A.I., a carei organizare si functionare este reglementata prin lege organica.
este decizia de a renunta la un bun sau la un drept (de regula) de proprietate, luata in anumite conditii prevazute de lege;
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Reglementata in C. proc. pen. in acelasi cadru ca si actiunea penala.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Cauza care inlatura caracterul penal al faptei, prevazuta in cap. V, t. II, art. 51, C. pen., partea generala,
(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
Imobil asupra caruia greveaza o servitute.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Este relatarea facuta de catre expertul desemnat de instanta, in scris sau oral, in care acesta expune constatarile si concluziile sale cu privire la imprejurarile de fapt a caror lamurire a fost solicitata.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Incorectitudine, atitudine a unei persoane care savarseste un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de convietuire sociala, pe deplin constienta de caracterul illicit al conduitei sale.
Infractiune care face parte din grupul infractiunilor care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Contract prin care este asigurata plata de catre debitor/garantul/garantii sai a obligatiilor sale fata de creditorul sau.
Cauza care inlatura caracterul penal al faptei, prevazuta in cap. V, t. II, art. 51, C. pen., partea generala,
(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
Este procesul psihic care se manifesta prin actiuni constiente indreptate spre realizarea unor scopuri stabilite.
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
Forma a culpei, care consta in neprevederea rezultatului faptei pagubitoare de catre autorul ei,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Desfiintarea efectelor sentintei exclude culpa acelora pentru care statul este chemat sa raspunda, deoarece noile mijloace de investigatie generate de progresul stiintific necunoscute la data pronuntarii au constituit in acceptiunea art. 322 pct.5 C.proc.civ., mijloacele de probatiune imposibil de a fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor.

Eroarea judiciara nu poate fi cantonata la interpretarea probelor sau la refuzul mult sau mai putin justificat al instantei de a incuviinta administrarea unor probe solicitate de parti, atata timp cat acestea nu implica reaua credinta sau neglijenta grava a judecatorului in exercitarea functiei.


---------------

Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Vaslui, T.V. a solicitat obligarea Statului Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice la plata sumei de 5.000.000 euro, echivalent in lei cu titlu de daune materiale si la suma de l5.000.000 euro echivalent in lei cu titlu de daune morale.

Reclamantul a aratat ca prin sentinta civila nr. 105/1982 a Judecatoriei Barlad s-a constatat ca este tatal minorului I.G., s-a incuviintat ca acesta sa poarte numele de T. si a fost obligat la plata pensiei de intretinere.

In urma admiterii cererii de revizuire a sentintei nr. 105/1982, prin
sentinta nr. 2061/2006 a Judecatoriei Barlad, rejudecandu-se actiunea pentru stabilirea paternitatii, a fost respinsa constatandu-se ca revizuentul nu este tatal copilului.

Reclamantul pretinde ca hotararea nr. 105/1982 l-a prejudiciat material,
deoarece pe durata existentei sentintei a fost lipsit de o parte importanta a veniturilor banesti, la inceput mai mari, deoarece a trebuit sa suporte atat cheltuielile inerente derularii procesului, cat si pensia de intretinere la care a fost obligat, la care s-a adaugat diminuarea veniturilor, datorita reducerii capacitatii de munca, in urma unui soc nervos cauzat de proces.

Mai arata reclamantul ca prin acest proces i s-a lezat onorarea, demnitatea, prestigiul profesional, afectata fiind si familia in urma repetatelor invitatii la politie pentru abandon .

Tribunalul Vaslui, prin sentinta nr. 724/2007 a respins actiunea .

S-a retinut ca prin revizuirea sentintei nr. 105/1982 a Judecatoriei Barlad, in temeiul art. 322 pct. 5 C.proc.civ., proba noua fiind expertiza medico-legala de examinarea ADN, s-a stabilit cu certitudine ca reclamantul este exclus de la paternitatea minorului T.I.G.

A retinut instanta ca nu este vorba de o eroare judiciara in conditiile in care hotararea de stabilire a paternitatii a fost pronuntata in baza unui raport de expertiza, asa cum aceasta se efectua la acel moment. Faptul ca mai tarziu reclamantul a avut posibilitatea efectuarii examenului ADN, nu este culpa statului. Evolutia stiintei medicale a permis in anul 2006 ca reclamantul sa faca examenul ADN, care a stabilit cu precizie ca acesta este exclus de la paternitatea copilului.

Solutia tribunalului a fost confirmata prin decizia nr. 121 din 12 septembrie 2007 a Curtii de Apel Iasi, care a inlaturat motivarea instantei de fond, precizand ca, in speta, nu se poate pune in discutie existenta unei erori judiciare, respectiv o greseala grava de judecata, deoarece proba stiintifica in temeiul careia s-a admis cererea de revizuire a sentintei nr. 105/1982 a fost imposibil de efectuat la momentul judecarii cauzei in fond .

Totodata s-a retinut ca proba stiintifica a fost administrata intr-o cale extraordinara de atac, astfel ca apelantul nu a fost prejudiciat, deoarece in cauza nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, in sensul declarat.

Impotriva deciziei Curtii de Apel Iasi a declarat recurs motivat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si pct. 7 C.proc.civ. T.V., sustinand ca a demonstrat legal si stiintific cu raportul de expertiza ADN culpa statului.

Nu exista nici un text de lege care sa precizeze ca prin evolutia ulterioara a mijloacelor de investigare este inlaturata culpa statului care rezida si din faptul ca la momentul judecarii cauzei, instanta a respins neargumentat si nemotivat in drept cererea paratului din acel proces, de efectuare a unei contraexpertize.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 52 alin. (3) din Constitutie, statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta .

In cauza, reclamantul si-a intemeiat actiunea privitoare la raspunderea statului pentru eroarea judiciara comisa prin solutia din sentinta nr. 105/1982, pe dispozitiile art. 998 C.civ. Aceasta presupune administrarea probelor necesare dovedirii existentei si intinderii prejudiciului generat de fapta ilicita, aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul. Sub aspect subiectiv, aceasta raspundere a statului are un caracter obiectiv, de garantie pentru faptele altora.

In speta, asa cum corect s-a retinut prin hotararile pronuntate in precedent, nu poate fi vorba de o eroare judiciara, privita ca fapta ilicita, cauzatoare a prejudiciului, deoarece revizuirea sentintei civile nr. 105/1982 a fost posibila ca urmare a evolutiei stiintifice, care a integrat in activitatea judiciara noi mijloace de investigatie, generatoare a unei certitudini in stabilirea paternitatii, asa cum este examinarea ADN. Desfiintarea efectelor sentintei nr.105/1982 exclude culpa acelora pentru care statul este chemat sa raspunda, deoarece noile mijloace de investigatie generate de progresul stiintific necunoscute la data pronuntarii sentintei nr. 105/1982 au constituit in acceptiunea art. 322 pct.5 C.proc.civ., mijloacele de probatiune imposibil de a fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor.

Eroarea judiciara nu poate fi cantonata la interpretarea probelor sau la refuzul mult sau mai putin justificat al instantei de a incuviinta administrarea unor probe solicitate de parti, atata timp cat acestea nu implica reaua credinta sau neglijenta grava a judecatorului in exercitarea functiei.

Or, reclamantul nu a probat nici unul din elementele raspunderii civile delictuale prevazute de textul legal, art. 998 C.civ. pe care si-a intemeiat actiunea, caci simpla desfiintare prin revizuire a sentintei nu presupune existenta lor.

Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt nefondate, motiv pentru care s-a facut in cauza aplicarea art. 312 C.proc.civ.



Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 5626 din 8 octombrie 2008


Citeşte mai multe despre:   
Consultă un avocat online
MCP Cabinet avocati - Specializati in litigii de munca, comerciale, civile si de natura administrativa.

Articole Juridice

Conditiile si durata perioadei de proba. Noi obligatii in sarcina angajatorilor
Sursa: MCP Cabinet avocati

Codul muncii aplicabil 2023 | Descarca integral PDF
Sursa: MCP Cabinet avocati

CIM 2023. Model contract individual de munca 2023
Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut



Ştiri Juridice
Legislaţie

LEGEA nr. 367/2022 a dialogului social
LEGEA nr. 367/2022 privind dialogul social (Inlocuieste Legea nr. 62/2011) Publicata in MONITORUL ...

Legea 283/2022 privind modificarea Codului muncii si a Codului administrativ
Legea nr. 283/2022 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, precum si a O ...

OUG nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 din Codul Penal
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 28 ...