Masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie al persoanei pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene. Aplicarea normelor conventionale.

Confederatia Elvetiana nu este membru al Uniunii europene, insa ii sunt aplicabile prin ratificare dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

Drept urmare, raman valabile consideratiile referitoare la incidenta Protocolului nr. 4 aditional la Conventia Europeana si in cazul in care se solicita restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie al unei persoane pe teritoriul Elvetiei.

-----------
Nota : Dupa pronuntarea deciziei, Legea nr. 248/2005 a fost modificata si completata de O.U.G. nr. 207/2008, publicata in M.Of. nr. 831 din 10.12.2008
-----------

Tribunalul Bucuresti, prin sentinta nr. 1514/2007, a respins ca nefondata cererea formulata de Directia Generala de Pasapoarte, de restrangere a dreptului la libera circulatie in Elvetia a paratului A.D.C.

Apelul formulat de reclamanta impotriva acestei sentinte a fost respins de Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia civila nr. 98/2008.
Reclamanta a recurat decizia instantei de apel, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Prin motivele de recurs s-a aratat ca paratul a fost returnat din Elvetia, stat care nu este membru U.E., astfel incat motivarea instantei referitoare la dreptul la libera circulatie in a carei componenta intra dreptul de a parasi teritoriul Romaniei cu scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene, nu este conforma situatiei paratului. Dispozitia art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu conditioneaza instituirea restrictiei exercitarii dreptului la libera circulatie decat de returnarea prin Acordul de readmisie.

Analizand decizia recurata, prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate si a textelor de lege incidente in cauza, Inalta Curte retine ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Intr-adevar, Confederatia Elvetiana nu este membru a Uniunii Europene insa, ii sunt aplicabile prin ratificare dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

Drept urmare, raman valabile consideratiile referitoare la incidenta Protocolului nr. 4 aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale invocate si de catre prima instanta.
Avand ca punct de plecare cauza Olivieira impotriva Olandei, analiza circumstantiala la datele spetei a calitatilor cerute Legii nr.248/2005, pe baza careia autoritatile nationale romane dispun restrangerea libertatii de miscare in conditiile art. 2 paragrafele 3 si 4 anterior evocate, cat si analiza necesitatii proportionalitatii ei cu scopul pentru care aceasta a fost edictata, presupun, dincolo de cerinta ca masura solicitata sa aiba o baza legala in �dreptul intern�, si examinarea calitatilor �legii� in cauza si anume ca ea sa fie accesibila justitiabilului si previzibila in privinta efectelor sale. Cum acest caz normativ a fost publicat in Monitorul Oficial, este indeplinita conditia accesibilitatii legii.

In ceea ce priveste previzibilitatea ei, vazand modalitatea de reglementare prin art. 38 si art. 39 din Legea nr. 248/2005 a procedurii judiciare de restrangere a exercitiului dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani, ce presupune posibilitatea formularii cailor de atac impotriva hotararii prin care se ia aceasta masura, indicarea categoriilor de persoane carora li se poate aplica masura in discutie, se apreciaza ca exista suficiente garantii impotriva oricaror abuzuri ce s-ar putea produce, masura analizata fiind �prevazuta de lege�, in sensul dispozitiilor art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4.

Fiind vorba despre restrangerea dreptului de circulatie, se impune a fi analizat si daca aceasta masura este justificata de interesul public intr-o societate democratica, iar sub acest aspect, tribunalul a apreciat ca masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie al paratului pe teritoriul Confederatiei Elvetiene, masura a carei instituire se solicita pentru o perioada de cel mult trei ani, este disproportionata in raport cu scopul urmarit prin adoptarea acestei masuri, cu consecinta incalcarii dispozitiilor art. 2 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventie .
Returnarea paratului din Elvetia, la data de 13 octombrie 2007 in baza Acordului de readmisie incheiat de statul roman cu Elvetia, nu reprezinta o imprejurare de natura a justifica persistenta unei ingerinte atat de semnificative in libertatea de circulatie a paratului. Aceasta ingerinta nu poate fi privita ca �necesara intr-o societate democratica si proportionala cu scopul urmarit prin aplicarea ei�.

Pentru considerentele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin.(1) C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.