Luare de mita. Functionar cu atributii de control. Director general al unei societati comerciale. Abuz in serviciu contra intereselor publice. Elemente constitutive

1. Primirea unei sume de bani de catre un functionar, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri

intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, chiar daca aceasta suma de bani ar fi primita cu titlu de imprumut, intrucat imprumutul constituie un folos in sensul art. 254 C. pen.

2. Directorul general al unei societati comerciale are calitatea de functionar cu atributii de control in sensul art. 254 alin. (2) C. pen. si, prin urmare, poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita in varianta agravata. Fapta savarsita de directorul general al unei societati comerciale se incadreaza in prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, iar in temeiul art. 30 din aceasta lege, hotararea definitiva de condamnare se poate publica in ziarele centrale sau locale mentionate in hotarare .

3. Fapta directorului general al unei societati comerciale avand ca actionar unic consiliul local care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, incheie in numele acestei societati contracte, cu nerespectarea prevederilor legale si a hotararii adunarii generale a actionarilor, si prin aceasta cauzeaza o paguba patrimoniului societatii intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazuta in art. 248 C. pen.

----------

Prin sentinta penala nr. 119 din 17 mai 2004, Tribunalului Bistrita Nasaud a condamnat pe inculpatul P.I. pentru savarsirea a doua infractiuni de luare de mita prevazute in art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 si a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazuta in art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Instanta a retinut ca, in perioada ianuarie 2001 - septembrie 2002, inculpatul a indeplinit functia de director general al societatii comerciale P., societate avand ca actionar unic Consiliul Local Bistrita, iar pentru realizarea unui obiectiv de investitii al SC P., in perioada 22 martie - 22 aprilie 2002 a fost organizata o licitatie deschisa, adjudecata de societatea comerciala G., care urma sa execute lucrarea printr-un subantreprenor, societatea comerciala I., reprezentata de H.I. In scopul incheierii contractului de executie a lucrarii si pentru a obtine mai repede o hotarare a Consiliului Local Bistrita de garantare a unui credit, inculpatul a pretins de la H.I. suma de 20.000 de Euro, suma pe care inculpatul a primit-o la 21 aprilie 2002.

Fapta savarsita de inculpat a fost incadrata in art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000.

In anul 2002 SC P. a intampinat dificultati la incasarea contravalorii agentului termic furnizat beneficiarilor sai, persoane fizice si juridice. Odata cu aparitia Legii nr. 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale s-a creat posibilitatea de vanzare a creantelor pe baza de contract, contra unor taxe de forfetare unor institutii specializate. In acest scop, inculpatul a fost contactat de A.P. care, prezentandu-se sub o identitate falsa, ca vicepresedinte al companiei Y.F., s-a aratat interesat de preluarea creantelor apartinand SC P., iar pentru incheierea acestui contract inculpatul i-a pretins suma de 40.000 de Euro.

La 19 august 2002, cei doi au incheiat un prim contract de cesiune de creante in valoare de 16,5 miliarde de lei, contractul fiind inregistrat la 22 august 2002, data la care A.P. a dat inculpatului suma de 3.000 de Euro, iar a doua zi, 30.000.000 de lei.

La 26 august 2002, adunarea generala a actionarilor SC P., prin hotararea nr. 55, a imputernicit consiliul de administratie si directorul general sa cesioneze creantele societatii in valoare de aproximativ 50 de miliarde de lei, cu reducerea taxei de forfetare cu 2-3% fata de oferta companiei Y.F., stabilindu-se totodata ca anterior semnarii contractului acesta sa fie prezentat adunarii generale a actionarilor.

A doua zi, inculpatul a incheiat un contract de cesionare a creantelor cu compania Y.F. Prin acest contract, s-au cesionat creante ale SC P. in valoare totala de 53,1 de miliarde de lei, cu o taxa de forfetare de 18%, fara a fi prezentat adunarii generale a actionarilor anterior semnarii. Dupa incheierea contractului, inculpatul a pretins lui A.P. suma de 30.000 de Euro, A.P. dandu-i banii in 4 transe.

Inculpatul a mai incheiat cu compania Y.F. un al treilea contract de cesiune de creante in valoare de 6,4 de miliarde de lei, taxa de forfetare prevazuta fiind de 30%. Prejudiciul total cauzat SC P. prin incheierea contractelor de cesiune de creante a fost de 1.425.370.867 de lei.

Faptele au fost incadrate in prevederile art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 si in prevederile art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Prin decizia penala nr. 256 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul procurorului si a schimbat incadrarea juridica a faptelor de luare de mita din prevederile art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 in prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, si a respins apelul inculpatului.

Totodata, conform art. 30 din Legea nr. 78/2000, a dispus ca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, aceasta sa fie publicata intr-un ziar local.

Recursul declarat de inculpat, prin care a sustinut ca in mod gresit instantele au retinut infractiunea de luare de mita privind cazul H.I., intrucat suma de 20.000 de Euro i-a fost remisa cu titlu de imprumut, ca in mod gresit instanta de apel a schimbat incadrarea juridica in prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. si ca in mod gresit a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 248 C. pen., deoarece cele trei contracte de cesiune au fost incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, este nefondat.

Din examinarea probelor administrate in cauza rezulta ca inculpatul a primit suma de 20.000 de Euro in scopul de a incheia si derula un contract de executie.

Chiar daca suma de bani primita de inculpat ar fi fost solicitata cu titlu de imprumut, aceasta imprejurare este irelevanta sub aspectul existentei infractiunii de luare de mita, intrucat imprumutul constituie un folos, in sensul art. 254 C. pen., astfel incat, din moment ce a fost solicitat de catre un functionar in scopul de a face un act contrar indatoririlor sale de serviciu, elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita sunt intrunite.

Sustinerea inculpatului in sensul ca nu poate fi subiect activ al infractiunii prevazute in art. 254 alin. (2) C. pen., deoarece nu a avut atributii de control, nu poate fi primita.

Potrivit prevederilor art. 254 alin. (2) C. pen., infractiunea de luare de mita este agravata daca se savarseste de un functionar cu atributii de control .

Din regulamentul de organizare si functionare al SC P. rezulta ca inculpatul, in calitate de director general la acestei societati comerciale, avea ca sarcini de serviciu, intre altele, sa conduca nemijlocit si efectiv intreaga activitate a societatii, sa reprezinte societatea in relatiile cu terte persoane fizice sau juridice, sa incheie acte juridice in numele si pe seama societatii, conform legii.

In raport cu atributiile ce reveneau inculpatului, aceasta era functionar cu atributii de control si, deci, subiect activ al infractiunii de luare de mita in varianta agravata prevazuta in art. 254 alin. (2) C. pen.

Prin urmare, fiind functionar cu atributii de control si savarsind cele doua infractiuni de luare de mita in aceasta calitate, faptele se incadreaza in prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, astfel cum in mod corect a retinut instanta de apel.

Apararea inculpatului, in sensul ca in mod gresit a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazuta in art. 248 C. pen., este neintemeiata.

Potrivit prevederilor art. 248 C. pen., fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta creeaza o tulburare insemnata a bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art.145 sau o paguba patrimoniului acesteia constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice.

In cauza, din examinarea probelor administrate rezulta ca, desi prin hotararea nr. 55 din 26 august 2002 adunarea generala a actionarilor a imputernicit consiliul de administratie si pe inculpat sa cesioneze companiei Y.F. creante de aproximativ 50 de miliarde de lei cu reducerea taxei de forfetare cu 2-3% fata de oferta, stabilindu-se totodata ca anterior semnarii contractului acesta trebuie sa fie prezentat adunarii generale a actionarilor, inculpatul, contrar celor hotarate si fara a verifica situatia financiara si obiectul de activitate al companiei mentionate, a incheiat a doua zi un contract de cesiune a creantelor cu aceasta companie in valoare de 53,1 de miliarde de lei, fara a-l prezenta anterior adunarii generale a actionarilor. Inculpatul a mai incheiat cu aceeasi companie alte doua contracte in valoare de 16,5 miliarde de lei si 6,4 miliarde de lei, depasind astfel valoarea totala a creantelor stabilite a fi cedate. Primul contract a fost incheiat anterior hotararii adunarii generale a actionarilor prin care s-a aprobat cesionarea creantelor, iar in cazul celui de-al doilea contract taxa de forfetare prevazuta a fost de 30%, mai mare decat cea stabilita de adunarea generala a actionarilor.

Instantele au constatat ca prin incheierea celor trei contracte de cesiune inculpatul a incalcat si prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, potrivit carora avea obligatia de a depune diligentele necesare in scopul obtinerii de informatii privind credibilitatea financiara si seriozitatea persoanei juridice cu care a intrat in raporturi contractuale, precum si ale art. 6 alin. (1) si (2) din aceeasi lege, potrivit carora creantele trebuiau cedate catre o societate bancara sau financiara specializata, intrucat nu a solicitat reprezentantilor companiei Y.F. sa prezinte documente referitoare la activitatea financiara, statutul sau orice alte documente din care sa rezulte obiectul de activitate si disponibilitatile bancare ale companiei.

Actionand in acest mod, instantele au avut temeiuri pentru a constata ca, sub aspect subiectiv, inculpatul a savarsit fapta cu intentia ceruta pentru infractiunea de abuz in serviciul contra intereselor publice retinuta in sarcina sa.

In consecinta, recursul declarat de inculpat a fost respins.