Stramutare. Efectele stramutarii. Art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Ancheta efectiva

Stramutarea judecarii unei cauze reprezinta o prorogare de competenta teritoriala intre instante de acelasi grad, vizand exclusiv faza judecatii, nu si a celei a urmaririi penale. In consecinta, daca judecatorul de la instanta investita urmare a admiterii unei cereri de stramutare dispune, in temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.,

admiterea plangerii si desfiintarea rezolutiei sau a ordonantei atacate, va trimite cauza, in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, parchetului initial sesizat, si nu parchetului de pe langa instanta la care s-a stramutat cauza.

In lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in cazul plangerii unei persoane formulata pentru o infractiune care se circumscrie notiunii de tratamente inumane sau degradante in sensul articolului mentionat - cum este infractiunea de purtare abuziva prevazuta in art. 250 C. pen. - ancheta trebuie sa fie efectiva, iar persoanele care conduc ancheta si cele care fac cercetarile sa fie independente de cele implicate in evenimente, in scopul identificarii si sanctionarii persoanelor vinovate. Exigentele privind caracterul efectiv al anchetei nu sunt indeplinite, daca persoanele care desfasoara ancheta si persoanele anchetate fac parte din aceeasi institutie, iar din actele efectuate rezulta, pe de o parte, contradictii, iar pe de alta parte, si caracterul insuficient al cercetarilor cu privire la afirmatiile persoanei care a fost privata de libertate, ce a formulat plangerea.

---------------

Prin sentinta nr. 16 din 25 aprilie 2007, Curtea de Apel Suceava, Sectia penala, in temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plangerea formulata de petentul T.M., in contradictoriu cu intimatii N.C., B.D., V.S. si M.L., agenti de politie, a desfiintat rezolutiile nr. 187/P/2005 din 26 august 2005 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia si nr. 16677/5513/2005 din 7 octombrie 2005 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a trimis cauza Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia in vederea inceperii urmaririi penale fata de intimati sub aspectul savarsirii infractiunii de purtare abuziva prevazuta in art. 250 C. pen.
In considerentele hotararii, instanta a retinut ca, intr-un prim ciclu procesual, cauza s-a aflat pe rolul Curtii de Apel Alba Iulia, Sectia penala, care prin sentinta nr. 36 din 23 martie 2006 a respins, ca inadmisibila, plangerea formulata de petentul T.M. impotriva rezolutiei nr. 187/P/2005 din 26 august 2005 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, deoarece petentul nu a parcurs etapa formularii plangerii la procurorul ierarhic superior, adresandu-se direct instantei.

Prin decizia penala nr. 4377 din 7 iulie 2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, a fost admis recursul petentului, s-a casat sentinta penala recurata si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia.

Instanta suprema a retinut ca la dosar exista adresa Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, din care rezulta ca petentul s-a adresat acestei unitati cu plangere contra solutiei din dosarul nr. 187/P/2005, care la 20 septembrie 2005 a fost inaintata la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru competenta solutionare.

In aceste conditii, in mod gresit instanta de fond a retinut ca petentul nu a parcurs etapa plangerii impotriva rezolutiei la organul superior, solutionand cauza prin exceptia inadmisibilitatii.

Cauza a fost reinregistrata pe rolul Curtii de Apel Alba Iulia.

Prin sentinta penala nr. 123 din 12 decembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia a scos cauza de pe rol si a trimis dosarul Curtii de Apel Suceava, spre competenta solutionare, retinand ca, in cursul judecarii plangerii de catre Curtea de Apel Alba Iulia, dupa casare, petentul T.M. a formulat o cerere de stramutare a judecarii cauzei, care a fost admisa prin incheierea nr. 6872 din 23 noiembrie 2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, fiind dispusa stramutarea judecarii la Curtea de Apel Suceava.

Petentul a formulat plangere impotriva a patru agenti de politie pentru savarsirea infractiunii de purtare abuziva prevazuta in art. 250 C. pen., constand in aceea ca, la 13 mai 2005, cu ocazia efectuarii unei perchezitii domiciliare si a retinerii sale, l-au abuzat fizic, cauzandu-i leziuni corporale vindecabile intr-un termen de 6-7 zile de ingrijiri medicale.

Prin rezolutia nr. 187/P/2005 din 26 august 2005 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de N.C., B.D., V.S. si M.L. pentru infractiunea prevazuta in art. 250 C. pen., in baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Curtea de Apel Suceava a constatat ca plangerea este intemeiata, intre altele, pentru urmatoarele considerente:
Dupa cum a rezultat din materialul intocmit de organele de urmarire penala, la 13 mai 2005, petentul a fost arestat preventiv, intr-o cauza penala avand ca obiect traficul de persoane . In aceleasi imprejurari, a fost supus unei perchezitii domiciliare.

Din continutul fisei medicale pentru detinuti a reiesit ca, la momentul introducerii sale in Arestul I.P.J. Sibiu, acesta prezenta contuzii la genunchiul stang, cot dreapta, deget mana stanga si excoriatii in regiunea lombara stanga. Reexaminat la 26 mai 2005, a fost diagnosticat cu tendinita gamba stanga.

In urma prezentarii la Serviciul de Medicina Legala Judetean Sibiu, la 27 mai 2005 petentului i s-a emis certificatul medico-legal in care, intre altele, s-a concluzionat ca leziunile acestuia s-au putut produce prin zgariere si prin cadere pe un plan dur neregulat, necesitand pentru vindecare 6-7 zile de ingrijiri medicale.
La dosarul de urmarire penala au fost depuse copii editate la calculator (nesemnate si care nu prezinta nicio mentine ca ar fi in conformitate cu originalul) ale rapoartelor prezentate de catre intimati si numita D.E. (subinspector), la 27 mai 2005, institutiei la care acestia isi desfasurau activitatea . In aceste inscrisuri s-a mentionat, in sinteza, ca petentul, incercand sa se sustraga prin fuga de la retinere, a cazut pe strada, lovindu-se.

Din analiza acestor acte a reiesit ca se poate retine o legatura de cauzalitate intre leziunile prezentate de catre petent si actiunea intimatilor de la data respectiva.

Intr-o decizie de speta (Cauza Bursuc contra Romaniei), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca, pentru ca o ancheta cu privire la rele tratamente savarsite de agenti ai statului sa fie considerata efectiva, este necesar ca persoanele care au condus ancheta si cele care fac cercetarile sa fie independente de cele implicate in evenimente. Or, majoritatea probelor ce au fost administrate in cauza au fost efectuate de catre I.P.J. Sibiu (Serviciul cercetari penale), politistii cercetati fiind tot angajati ai I.P.J. Sibiu.

In plus, din concluziile certificatului medico-legal nu a rezultat ca leziunile s-ar datora exclusiv caderii, ci si zgarierii. Nici in rapoartele de eveniment si nici in motivarea rezolutiilor atacate nu s-a facut vorbire despre cauza acestor din urma leziuni.

Mai mult, desi audiat, petentul nu a fost intrebat daca doreste sa propuna probe in sustinerea plangerii formulate si, in caz afirmativ, sa se pronunte asupra lor.
Din lucrarile dosarului de urmarire penala rezulta ca la fata locului a fost chemat de urgenta comisarul F.I., dar siBaroul Bucuresti" title="Cabinet de avocat, Baroul Bucuresti"> avocatul petentului, numitul H.S. Desi acestia ar fi putut furniza informatii pertinente in solutionarea cauzei, ei nu au fost audiati.

Dupa cum a rezultat din adresa nr. 31458 JS din 19 aprilie 2007, remisa instantei, in cadrul I.P.J. Sibiu a fost efectuata o ancheta interna, insa actele efectuate cu aceasta ocazie nu au fost solicitate si depuse la dosar.

Fata de toate cele mai sus retinute in cauza, Curtea de Apel Suceava, in conformitate cu dispozitiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., constatand intemeiata plangerea, a admis-o, au fost desfiintate rezolutiile nr. 187/P/2005 din 26 august 2005 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia si nr. 16677/5513/2005 din 7 octombrie 2005 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a dispus trimiterea cauzei Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia in vederea inceperii urmaririi penale fata de intimati sub aspectul savarsirii infractiunii de purtare abuziva prevazuta in art. 250 C. pen.

Impotriva acestei sentinte au declarat, in termenul legal, recursuri petentul T.M., precum si intimatii.

In notele depuse la dosar, petentul T.M. a solicitat, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 2781 alin. (8) lit. b) din acelasi cod, admiterea recursului, desfiintarea hotararii atacate si trimiterea dosarului de urmarire penala catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Suceava in vederea inceperii urmaririi penale.

Petentul a apreciat ca solutia primei instante este gresita, pe motivul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 1 raportat la prevederile art. 2781 C. proc. pen., cu referire la prevederile art. 55 C. proc. pen., deoarece organul de urmarire la care trebuia sa se trimita dosarul de urmarire era Parchetul de pe langa Curtea de Apel Suceava, instanta la care fusese stramutata cauza, si nu la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia.
Intimatii au solicitat admiterea recursului, in sensul casarii sentintei penale nr. 16 din 25 aprilie 2007 a Curtii de Apel Suceava si, pe fond, respingerea plangerii formulate de petentul T.M.

Examinand recursurile declarate de petent si intimati, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atat in raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., in ceea ce priveste recursul petentului, cat si din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., referitor la recursurile petentului si intimatilor, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza recursurile petentului si intimatilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arata pentru fiecare.

In ceea ce priveste recursul declarat de petent:
Din analiza cauzei rezulta ca, in mod judicios si temeinic motivat, instanta de fond a dispus, in temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admiterea plangerii formulate, desfiintarea rezolutiilor nr. 187/P/2005 din 26 august 2005 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia si nr. 16677/5513/2005 din 7 octombrie 2005 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a trimis cauza Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia in vederea inceperii urmaririi penale fata de intimati sub aspectul savarsirii infractiunii de purtare abuziva prevazuta in art. 250 C. pen.

Din considerentele sentintei atacate rezulta ca in cursul rejudecarii plangerii de catre Curtea de Apel Alba Iulia, dupa casare, petentul a formulat o cerere de stramutare a judecatii cauzei, care a fost admisa prin incheierea nr. 6872 din 23 noiembrie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fiind dispusa stramutarea judecarii la Curtea de Apel Suceava, care a judecat plangerea, pronuntand solutia mentionata mai sus.

In continutul dispozitiilor art. 55 alin. (1) C. proc. pen., asa cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, legiuitorul a statuat ca „Inalta Curte de Casatie si Justitie stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in care impartialitatea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale sau calitatii partilor, cand exista pericolul de tulburare a ordinii publice ori cand una dintre parti are o ruda sau un afin pana la gradul al patrulea inclusiv printre judecatori sau procurori, asistentii judiciari sau grefierii instantei.”

Asadar, institutia stramutarii constituie remediul procesual prin care o cauza este luata de la instanta competenta sa o judece si data la o alta instanta egala in grad, dar dintr-o alta localitate, realizandu-se o prorogare de competenta teritoriala de la o instanta judecatoreasca la alta instanta, insa de acelasi grad, fiind vizate situatiile care privesc numai faza de judecata .

De altfel, prin modul cum este reglementata procedura de informare prevazuta in art. 57 C. proc. pen., pentru lamurirea instantei in verificarea temeiniciei motivelor invocate, presedintele instantei supreme cere informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere sau, dupa caz, de la Ministerul Justitiei.
Stramutarea judecarii cauzei produce doua efecte, si anume cauza a carei judecare a fost stramutata intra in circuitul normal de judecata la instantele din circumscriptia unde s-a stramutat, iar instanta investita initial cu judecarea acesteia pierde definitiv competenta de a judeca acea cauza.

Asa cum este reglementata, stramutarea presupune prorogarea de competenta teritoriala numai intre instante de judecata de acelasi grad si nicidecum intre o instanta si un parchet, acesta din urma fiind un organ judiciar, insa cu atributii specifice privind urmarirea penala, faza distincta si diferita decat judecata, aceasta din urma fiind de competenta exclusiva a instantei.
In situatia in care in cadrul urmaririi penale s-ar ivi cazuri ce ar necesita luarea unor masuri similare stramutarii judecatii, acestea sunt de competenta exclusiva a parchetului in conditiile art. 209 alin. (41) C. proc. pen., asa cum a fost adaugat prin O.U.G. nr. 60/2006.

In contextul cauzei, prin incheierea data de instanta suprema a fost prorogata competenta teritoriala a judecarii plangerii intemeiata pe dispozitiile art. 2781 C. proc. pen., formulata de petent, de la Curtea de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Suceava.

Astfel, instanta competenta, legal investita ca urmare a admiterii cererii de stramutare, judecand plangerea, a trimis cauza la parchetul initial, respectiv Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, acesta fiind organul judiciar competent sa efectueze urmarirea penala, fata de calitatea unuia din intimati, respectiv M.L. subcomisar de politie in cadrul Serviciului de Combaterea Crimei Organizate si Antidrog Sibiu.

In raport cu cele mentionate, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu poate avea in vedere critica formulata de petent cu privire la competenta parchetului de pe langa instanta la care s-a stramutat cauza, deoarece stramutarea, asa cum s-a aratat, isi produce efectele numai intre instante de acelasi fel, in faza judecatii si nicidecum intre instanta si parchet.

Referitor la recursul declarat de intimati:
Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza propriului examen asupra cauzei, fata de criticile formulate de intimati, constata ca instanta de fond la care s-a stramutat judecarea cauzei, ca urmare a admiterii cererii de stramutare formulata de petentul T.M., a pronuntat o solutie legala si temeinica, dand eficienta dispozitiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen, in sensul ca au fost indicate amanuntit motivele de trimitere la parchet, indicandu-se faptele si mijloacele de proba ce urmeaza a fi administrate.

Solutia dispusa de instanta de fond s-a fundamentat pe o examinare riguroasa a actelor premergatoare efectuate, retinandu-se existenta unei legaturi de cauzalitate intre leziunile prezentate de catre petitionar si actiunea intimatilor de la data respectiva.
De asemenea, instanta de fond a constatat existenta unor contradictii in rapoartele de eveniment, precum si insuficienta cercetarilor cu privire la afirmatiile petitionarului T.M.

Totodata, in contextul concret al cauzei, a facut o corecta aplicare a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a criteriilor pe care trebuie sa le indeplineasca o ancheta, asa cum a statuat instanta de contencios european si in cauza Bursuc contra Romaniei, respectiv ca ancheta sa fie efectiva, in sensul ca persoanele care conduc ancheta si cele care fac cercetarile sa fie independente de cele implicate in evenimente si sa fie de natura sa conduca la identificarea si sanctionarea persoanelor vinovate.

Or, declaratiile petentului si a mamei acestuia, precum si rapoartele de eveniment au fost efectuate de catre I.P.J. Sibiu (Serviciul cercetari penale), intimatii fiind tot angajati ai I.P.J. Sibiu, asa incat cercetarile efectuate nu s-au conformat exigentelor unei anchete efective si amanuntite, cu privire la afirmatiile petentului.

Astfel, prin trimiterea cauzei la parchetul competent, instanta de fond a indicat procurorului care va efectua cercetari, mijloacele de proba ce urmeaza a fi administrate, justificand scopul efectuarii lor, lasand totodata la aprecierea acestuia, concludenta si utilitatea probelor, potrivit art. 67 C. proc. pen.

Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca sentinta instantei de fond, investita prin efectul admiterii cererii de stramutare, este legala si temeinica sub toate aspectele.
Fata de aceste considerente, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de petent si intimati.