Trafic de influenta. Restituirea banilor. Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente

In acest caz, sunt aplicabile dispozitiile art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000, privind restituirea catre denuntator a banilor dati, iar nu prevederile art. 257 alin. (2) C. pen. referitoare la confiscare.

2. Conform art. 36 alin. (1) C. pen., care reglementeaza contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente, daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 34 si art. 35 din acelasi cod, iar potrivit art. 36 alin. (3) C. pen., daca infractorul a executat in totul sau in parte pedeapsa aplicata prin hotararea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente. In acceptiunea art. 36 alin. (3) C. pen., prin a��ceea ce s-a executata�� se intelege numai pedeapsa sau partea din pedeapsa efectiv executata, iar nu si intervalul de timp scurs de la data liberarii conditionate, in cazul in care cel condamnat a fost liberat conditionat din executarea pedepsei aplicate prin hotararea anterioara.

Prin sentinta nr. 11 din 17 ianuarie 2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, s-a dispus condamnarea inculpatei L.C. la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta prevazuta in art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a), b) si c) C. pen., pe o perioada de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.

In baza art. 71 C. pen., a interzis ca pedeapsa accesorie drepturile prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a), b) si c) C. pen.

A constatat ca infractiunea din prezenta cauza este concurenta cu infractiunile pentru care inculpata a fost condamnata prin sentinta nr. 69 din 5 iulie 2005 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I penala, definitiva prin decizia nr. 1669 din 15 martie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala.

A repus in individualitatea lor pedepsele de:

- 2 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a), b) si c) C. pen., aplicate in baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta;

- 2 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a), b) si c) C. pen., aplicate in baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta;

- un an si 6 luni inchisoare, aplicata in baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. si art. 17 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru savarsirea infractiunii de instigare la infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata in forma continuata;

- un an si 3 luni inchisoare, aplicata in baza art. 264 alin. (1) C. pen. pentru savarsirea infractiunii de favorizare a infractorului.

Conform art. 36 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 33 lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus mentionate cu pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin prezenta sentinta si a dispus ca inculpata sa execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani si 6 luni inchisoare.

Conform art. 35 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a), b) si c) C. pen., pe o perioada de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.

A facut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a), b) si c) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicata perioada deja executata, de la 12 octombrie 2004 la 5 iulie 2005 si de la 12 aprilie 2006 la 20 februarie 2007 (data liberarii conditionate din pedeapsa rezultanta de 2 ani si 6 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 69 din 5 iulie 2005 a Curtii de Apel Bucuresti, conform sentintei penale nr. 382 din 15 februarie 2007 a Judecatoriei Ploiesti).

Conform art. 257 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpata suma de 7.000 USD, obtinuta prin savarsirea infractiunii.

A respins, ca inadmisibila, cererea denuntatorului P.C., de obligare a inculpatei la restituirea sumei de 4.000 USD.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, prin rechizitoriul nr. 97/P/2004 din 30 iunie 2005, a fost trimisa in judecata inculpata L.C. pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta, constand in aceea ca, in perioada mai - iulie 2001, in calitate de avocat, a pretins si a primit suma de 12.000 USD de la denuntatorii P.C., P.E. si P.A., afirmand ca are influenta asupra magistratilor de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, pentru a-i determina sa-l puna in libertate si sa-i aplice o pedeapsa minima lui P.M., arestat preventiv de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti pentru savarsirea infractiunilor de tentativa la talharie si ultraj.

Pe parcursul cercetarii judecatoresti la Tribunalul Bucuresti a fost audiata inculpata, martorii P.C., P.E., N.M., P.M., E.E. si P.I.

La termenul din 16 aprilie 2007, Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a penala, avand in vedere art. 28¹ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 79/2007, si-a declinat competenta, prin sentinta penala nr. 539 din 16 aprilie 2007, in favoarea Curtii de Apel Bucuresti.

In fata curtii de apel s-a administrat proba cu inscrisuri referitoare la situatia suspendarii din avocatura, situatia executarii pedepsei aplicate prin sentinta penala nr. 69 din 5 iulie 2005, au fost audiati martorii B.F. si L.A., precum si inculpata.

Coroborand probele administrate pe parcursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, curtea de apel a retinut dovedita vinovatia inculpatei pentru savarsirea infractiunii prevazuta in art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000, modificata si completata.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie si inculpata L.C.

Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie a criticat hotararea, intre altele, pentru gresita confiscare a sumei de bani ce a reprezentat obiectul infractiunii.

Inculpata L.C. a criticat sentinta pentru ca, in mod gresit, instanta nu a constatat ca pedeapsa rezultanta este executata, ca urmare a incidentei in cauza a dispozitiilor art. 61 alin. (1) C. pen., si pentru gresita confiscare a sumei de 7.000 USD.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, analizand hotararea primei instante, atat prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenti, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., apreciaza criticile ca fiind intemeiate, in parte, in sensul celor ce urmeaza:

Cu privire la motivul de nelegalitate vizand gresita confiscare a sumei de 7.000 USD, invocat atat de Directia Nationala Anticoruptie, cat si de inculpata, critica este intemeiata.

Prima instanta a respins ca inadmisibila cererea denuntatorului P.C., de restituire a sumei de 4.000 USD si a confiscat de la inculpata suma de 7.000 USD, obtinuta prin savarsirea infractiunii, motivand ca sunt incidente in cauza dispozitiile art. 257 alin. (2) C. pen. cu trimitere la art. 256 alin. (2) C. pen., conform carora banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar daca nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului in bani al acestora.

Cuantumul de 7.000 USD a fost calculat, facandu-se diferenta intre sumele primite de inculpata, respectiv 12.000 USD si suma restituita deja, de 5.000 USD.

Observatia instantei de fond, in sensul ca denuntatorul nu are posibilitatea de a se constitui parte civila in cauza, infractiunea de trafic de influenta nefiind o infractiune producatoare de prejudicii, este corecta, insa instanta avea obligatia sa faca aplicarea dispozitiilor art. 6¹ alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000, modificata si completata.

Din aceste dispozitii rezulta ca cel ce denunta fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta nu se pedepseste si are dreptul de a i se restitui banii sau lucrurile ce au facut obiectul infractiunii de trafic de influenta .

In cauza, denuntatorului P.C. ii erau aplicabile dispozitiile art. 6¹ alin. (2) din Legea nr. 78/2000 si, pe cale de consecinta, si cele ale alin. (4) ale aceluiasi articol privind restituirea bunurilor sau banilor ce au facut obiectul infractiunii, iar nu cele ale art. 257 alin. (2) C. pen. privind confiscarea .

In consecinta, hotararea primei instante urmeaza a fi corectata sub acest aspect. In ceea ce priveste cuantumul sumei, este de observat ca probele sunt contradictorii, astfel incat Inalta Curte de Casatie si Justitie va avea in vedere suma expres mentionata de denuntator, care solicita restituirea a 4.000 USD.

Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca motivul de recurs invocat de inculpata, referitor la constatarea ca pedeapsa rezultanta ar fi executata ca urmare a deducerilor efectuate si a incidentei art. 61 alin. (1) C. pen., nu este fondat.

Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca fapta pentru care inculpata a fost trimisa in judecata in prezenta cauza se afla in concurs cu faptele pentru care inculpata a fost anterior condamnata prin sentinta nr. 69 din 5 iulie 2005 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I penala, definitiva prin decizia nr. 1669 din 15 martie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala, la pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare cu executare in regim de detentie .

Prin sentinta penala nr. 382 din 15 februarie 2007 a Judecatoriei Ploiesti s-a dispus liberarea conditionata a condamnatei, ramanand un rest de pedeapsa de 11 luni.

De cele mai multe ori infractiunile concurente sunt urmarite si judecate simultan, astfel ca stabilirea tuturor pedepselor individuale, pentru fiecare infractiune in parte, precum si aplicarea pedepsei rezultante se fac prin aceeasi hotarare .

Exista insa si situatii, cum este cea din speta, cand, din diferite motive, infractiunile concurente - toate sau numai unele din ele - sunt judecate separat unele de altele, fara ca instantele sesizate sa cunoasca intinderea concursului sau chiar existenta acestuia.

Pronuntarea uneia sau a mai multor hotarari de condamnare nu afecteaza existenta concursului, astfel ca nu se poate face deosebire, in ce priveste tratamentul sanctionator, dupa cum infractiunile concurente au facut obiectul unei singure judecati sau al unor judecati separate.

Aplicarea post judicium a unei pedepse rezultante pentru intregul concurs presupune o atingere limitata a autoritatii de lucru judecat a hotararii de condamnare anterioare, deoarece aceasta pedeapsa rezultanta este o alta pedeapsa decat fiecare dintre pedepsele individuale.

Din acest motiv, Codul penal a reglementat in mod expres institutia contopirii pedepselor individuale, ca un remediu al situatie rezultate din judecarea separata a infractiunilor concurente.

Reglementarea legala din art. 36 C. pen. priveste doua situatii distincte, iar in speta, in mod corect, prima instanta a constatat incidenta cazului prevazut in art. 36 alin. (1) C. pen.

Este vorba de situatia in care dupa pronuntarea unei hotarari de condamnare pentru unele infractiuni concurente (sentinta penala nr. 69 din 5 iulie 2005), inculpata este trimisa in judecata in cauza de fata pentru o infractiune aflata in concurs cu cele ce au facut obiectul sentintei penale nr. 69 din 5 iulie 2005.

Instanta de fond a procedat corect, repunand pedepsele anterioare in individualitatea lor, pe care le-a contopit apoi cu pedeapsa din prezenta cauza, conform art. 36 alin. (1), art.33 lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

Instanta este obligata sa procedeze astfel, chiar daca pedepsele pentru unele dintre infractiunile concurente au fost executate in total sau in parte, in acest caz dandu-se eficienta prevederilor art. 36 alin. (3) C. pen., privind scaderea, din pedeapsa globala, a ceea ce s-a executat.

Dispunand a se scadea din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente a��ceea ce s-a executata�� anterior, in baza unei hotarari partiale de condamnare ramasa definitiva, textul art. 36 alin. (3) C. pen. are in vedere numai pedeapsa sau partea din pedeapsa efectiv executata.

Prin urmare, daca cel condamnat a fost liberat conditionat din executarea pedepsei anterioare, cum este cazul in speta, din pedeapsa globala nu se va scadea intreaga durata a acelei pedepse, ci numai timpul efectiv executat.

Instanta nici nu va aplica art. 61 alin. (1) C. pen., intrucat pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare din prezenta cauza este o alta pedeapsa decat cea din sentinta penala nr. 69 din 5 iulie 2005, ea reprezentand pedeapsa rezultanta aplicata intregului concurs de infractiuni, conform art. 36 alin. (1) C. pen.

In mod corect prima instanta a facut trimitere la jurisprudenta in materie prin care s-a apreciat ca hotararea prin care s-a admis liberarea conditionata, rezolvand un raport procesual penal adiacent, este susceptibil a fi modificata odata cu hotararea prin care s-a rezolvat fondul procesului.

In raport cu cele mai sus retinute, solicitarea inculpatei de a se considera ca pedeapsa este executata nu poate fi primita.

Pentru considerentele expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie si de inculpata L.C. impotriva sentintei penale nr. 11 din 17 ianuarie 2008, a casat, in parte, sentinta penala atacata si, rejudecand, a inlaturat aplicarea art. 257 alin. (2) C. pen., a facut aplicarea dispozitiilor art. 6¹ alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000 si a obligat recurenta inculpata sa restituie denuntatorului P.C. suma de 4000 USD, mentinand celelalte dispozitii ale hotararii atacate.