OUG 132/2020 privind masuri de sprijin destinate salariatilor si angajatorilor in contextul situatiei epidemiologice determinate de raspandirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum si pentru stimularea cresterii ocuparii fortei de munca

Avand in vedere faptul ca, pe termen scurt, provocarea cea mai importanta ramane combaterea si limitarea efectelor crizei COVID-19 asupra sanatatii si economiei, fapt care impune adoptarea unor masuri economice de redresare si de crestere a increderii populatiei,

intrucat starea de urgenta instituita in 16 martie 2020 prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei a fost prelungita prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei, iar starea de alerta a fost instituita prin Hotararea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea starii de alerta si masurile care se aplica pe durata acesteia pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, aprobata cu modificari si completari prin Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 5/2020, cu modificarile si completarile ulterioare, si prelungita prin Hotararea Guvernului nr. 476/2020, cu modificarile si completarile ulterioare,

luand in considerare necesitatea adoptarii unor masuri de sprijin imediat pentru stimularea angajarii persoanelor care si-au pierdut locul de munca sau au fost in imposibilitatea de a se angaja si care prin pierderea acestor venituri sunt supuse riscului de excluziune sociala,

avand in vedere ca in perioada starii de urgenta, precum si a celei de alerta au fost adoptate masuri in acord cu schimbarile inregistrate pe piata muncii astfel incat impactul negativ asupra acesteia sa fie cat mai redus,

tinand cont de faptul ca se mentin in continuare regulile de distantare fizica, inclusiv la locul de munca, context in care telemunca este o solutie avantajoasa,

intrucat actualul context socioeconomic influenteaza semnificativ piata fortei de munca si rata somajului, se impune, pe de o parte, stimularea persoanelor de a fi active pe piata muncii si, pe de alta parte, impulsionarea angajatorilor de a utiliza forme alternative de munca .

Luand in considerare faptul ca adoptarea de masuri de sprijin are in vedere consolidarea pietei muncii, concomitent cu prevenirea cresterii ratei somajului la nivel national, precum si asigurarea unei surse de venit salariatilor, contribuind astfel la reducerea efectelor sociale negative determinate de raspandirea coronavirusului SARS-CoV-2,

tinand cont de faptul ca neadoptarea unor masuri urgente, cu caracter exceptional, ar putea contribui la scaderea veniturilor din economie concomitent cu cresterea somajului la nivel national si a riscului de excluziune sociala, precum si la amplificarea decalajului socioeconomic dintre persoanele a caror activitate a fost afectata direct de epidemia SARS-CoV-2 si restul populatiei,

avand in vedere instituirea starii de urgenta, a starii de alerta sau a altei situatii exceptionale care produce efecte negative asupra raporturilor de munca, se impune necesitatea reglementarii unor masuri atat pentru protejarea si sprijinirea angajatorilor, cat si pentru asigurarea unui nivel de protectie adecvata angajatilor.

Luand in considerare experienta tarilor care au avut impact pozitiv in flexibilizarea raporturilor de munca si care au vizat actiuni in planul sanatatii publice, concomitent cu reducerea, respectiv limitarea activitatilor socioeconomice, precum si faptul ca in conditiile in care aceste masuri nu vor fi luate, veniturile necesare traiului zilnic pentru aproximativ 600.000 de angajati si profesionisti definiti de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, vor fi afectate in mod negativ,

aceste elemente vizeaza un interes public si constituie o situatie extraordinara, a carei reglementare nu poate fi amanata si impune adoptarea de masuri imediate pe calea ordonantei de urgenta.

In temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta .

Articolul 1

(1) Prin derogare de la prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul reducerii temporare a activitatii determinate de instituirea starii de urgenta/alerta/asediu, in conditiile legii, angajatorii au posibilitatea reducerii timpului de munca a salariatilor cu cel mult 50% din durata prevazuta in contractul individual de munca, cu informarea si consultarea sindicatului, a reprezentantilor salariatilor sau a salariatilor, dupa caz, anterior comunicarii deciziei salariatului.

(2) Reducerea timpului de munca in conditiile prevazute la alin. (1) se stabileste prin decizia angajatorului, pentru o perioada de cel putin 5 zile lucratoare consecutive, angajatorul avand obligatia de stabilire a programului de munca pentru intreaga luna. Reducerea timpului de munca se aplica si in cazul programului de munca in ture, precum si in cazul programului de munca inegal.

(3) Decizia angajatorului privind reducerea timpului de munca, programul de lucru, modul de repartizare a acestuia pe zile si drepturile salariale aferente se comunica salariatului cu cel putin 5 zile inainte de aplicarea efectiva a masurii si se transmite in registrul general de evidenta a salariatilor cel tarziu in ziua anterioara producerii acesteia.

(4) Pe durata reducerii timpului de munca in conditiile prevazute la alin. (1) salariatii afectati de masura beneficiaza de o indemnizatie de 75% din diferenta dintre salariul de baza brut prevazut in contractul individual de munca si salariul de baza brut aferent orelor de munca efectiv prestate ca urmare a reducerii timpului de munca, in completarea drepturilor salariale cuvenite, calculate la timpul efectiv lucrat.

(5) Indemnizatia prevazuta la alin. (4) este suportata de angajator si se achita la data platii salariului aferent lunii respective, urmand a se deconta din bugetul asigurarilor pentru somaj dupa indeplinirea de catre angajator a obligatiilor declarative si de plata aferente veniturilor din salarii si asimilate salariilor din perioada pentru care se face solicitarea in conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. Procedura de decontare a sumelor, precum si perioada de aplicare a masurii prevazute la alin. (1) se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

(6) In situatia in care angajatorul nu recupereaza indemnizatia acordata potrivit alin. (5) de la bugetul asigurarilor pentru somaj, acesta nu are dreptul de a o recupera de la salariat .

(7) Indemnizatia prevazuta la alin. (4) reprezinta venit de natura salariala si este supusa impozitarii si platii contributiilor sociale, in conditiile legii. Pentru calculul impozitului pe venit se aplica regulile prevazute la art. 78 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015, cu modificarile si completarile ulterioare.

(8) In situatia in care, in cursul aceleiasi luni, salariatul obtine atat venituri din salarii, cat si indemnizatia prevazuta la alin. (4), in vederea impozitarii, acestea se cumuleaza, in vederea acordarii deducerii personale. Impozitul lunar se determina potrivit prevederilor art. 78 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015, cu modificarile si completarile ulterioare.

(9) Pe perioada de aplicabilitate a masurii prevazute la alin. (1) sunt interzise angajarea de personal pentru prestarea unor activitati identice ori similare cu cele prestate de catre salariatii al caror timp de munca a fost redus, precum si subcontractarea de activitati desfasurate de salariatii al caror timp de munca a fost redus. Interdictia se raporteaza si la nivel de filiala, sucursala sau alte sedii secundare definite de Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(10) Pe perioada de aplicabilitate a masurii prevazute la alin. (1), salariatul beneficiaza de toate celelalte drepturi prevazute in contractul individual de munca sau in contractul colectiv de munca, proportional cu timpul efectiv lucrat.

(11) Angajatorul poate dispune masura reducerii timpului de munca in conditiile prevazute la alin. (1) si (2) si poate solicita decontarea indemnizatiei prevazute la alin. (4) daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a) masura afecteaza cel putin 10% din numarul de salariati ai unitatii;

b) reducerea activitatii este justificata de o diminuare a cifrei de afaceri din luna anterioara aplicarii masurii prevazute la alin. (1) sau, cel mult, din luna dinaintea lunii anterioare acesteia cu cel putin 10% fata de luna similara din anul anterior. In cazul organizatiilor neguvernamentale, precum si al angajatorilor din categoria reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 182/2016, diminuarea se raporteaza la veniturile realizate.

(12) Pe perioada aplicarii masurii prevazute la alin. (1), salariatii afectati de aceasta masura nu pot efectua munca suplimentara la acelasi angajator .

(13) Pe perioada aplicarii masurii prevazute la alin. (1), salariatilor afectati nu le poate fi redus programul de lucru in temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(14) Prin exceptie de la prevederile alin. (10), in cazul angajatorilor care aplica masura prevazuta la alin. (1), acordarea de bonusuri, precum si alte adaosuri la salariul de baza pentru structura de management a angajatorului se efectueaza dupa finalizarea perioadei de aplicare a masurii.

(15) In lunile in care se aplica reducerea timpului de munca, in conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul nu poate initia concedieri colective.

(16) Prevederile alin. (1)-(15) se aplica si in cazul ucenicilor, cu conditia ca angajatorul sa asigure ucenicului accesul la pregatire teoretica si practica pentru dobandirea competentelor prevazute de standardul ocupational, respectiv de standardul de pregatire profesionala, potrivit Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de munca, republicata, cu modificarile ulterioare.

Articolul 2

(1) Indemnizatia prevazuta la art. 1 alin. (4) se ia in calcul la stabilirea stagiului de cotizare de minimum 12 luni in ultimele 24 de luni premergatoare datei inregistrarii cererii pentru indemnizatia de somaj, acordata potrivit Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Prin exceptie de la prevederile art. 220^5 din Legea nr. 227/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, angajatorii datoreaza contributia asiguratorie pentru munca pentru perioada prevazuta la art. 1 atat pentru drepturile salariale aferente timpului de munca lucrat, cat si pentru indemnizatia prevazuta la art. 1 alin. (4) care constituie stagiu asimilat in sistemul asigurarilor pentru somaj.

(3) Pentru stabilirea si calculul indemnizatiei de somaj prevazute de Legea nr. 76/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se utilizeaza si indemnizatia prevazuta la art. 1 alin. (4).

Articolul 3

(1) In cazul reducerii temporare a activitatii determinate de situatiile prevazute la art. 1 alin. (1), pe perioada stabilita potrivit prevederilor art. 1 alin. (5), profesionistii, astfel cum sunt reglementati de art. 3 alin. (2) dinLegea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si persoanele care au incheiate conventii individuale de munca in baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei, republicata, cu modificarile ulterioare, beneficiaza, la cerere, in baza declaratiei pe propria raspundere, de o indemnizatie lunara de 41,5% din castigul salarial mediu brut prevazut de Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Plata indemnizatiei prevazute la alin. (1) se realizeaza de la bugetul de stat alocat Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, prin Agentia Nationala pentru Plati si Inspectie Sociala si agentiile pentru plati si inspectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.

(3) Pentru indemnizatia prevazuta la alin. (1) se datoreaza impozit pe venit, contributia de asigurari sociale si contributia de asigurari sociale de sanatate, in cotele prevazute in Legea nr. 227/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, sau potrivit reglementarilor specifice, in cazul profesionistilor asigurati in sisteme proprii de asigurari sociale.

(4) Obligatiile fiscale mentionate la alin. (3) se declara prin declaratia unica privind impozitul pe venit si contributiile sociale datorate de persoanele fizice si se platesc de catre persoanele fizice beneficiare la termenul prevazut la art. 122 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia persoanelor care au incheiate conventii individuale de munca in baza Legii nr. 1/2005, republicata, cu modificarile ulterioare, ale caror obligatii fiscale se declara, se retin si se platesc de catre societatea cooperativa, prin declaratia privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate, la termenele prevazute la art. 147 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificarile si completarile ulterioare

(5) Durata efectiva de aplicare a masurii prevazute la alin. (1), categoriile de profesionisti, precum si procedura de plata a indemnizatiei se stabilesc prin hotararea Guvernului prevazuta la art. 1 alin. (5). Prin exceptie, in anul 2020, beneficiaza de indemnizatia prevazuta la alin. (1) profesionistii si persoanele care au incheiate conventii individuale de munca in baza Legii nr. 1/2005, republicata, cu modificarile ulterioare, care au beneficiat de indemnizatia prevazuta la art. XV alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru stabilirea unor masuri in domeniul protectiei sociale in contextul situatiei epidemiologice determinate de raspandirea coronavirusului SARS-CoV-2, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 59/2020, cu completarile ulterioare.

Articolul 4

(1) Pentru persoanele care desfasoara activitati necalificate cu caracter ocazional, potrivit prevederilor Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activitati cu caracter ocazional desfasurate de zilieri, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumite in continuare zilieri, care isi desfasoara activitatea in unul dintre domeniile prevazute la art. 13 din Legea nr. 52/2011, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, afectate de intreruperea sau restrangerea activitatii ca urmare a efectelor coronavirusului SARS-CoV-2, pentru o perioada de trei luni, la alegerea beneficiarului de lucrari, dar nu mai tarziu de 31 decembrie 2020, se acorda de la bugetul de stat o suma reprezentand 35% din remuneratia cuvenita zilei de munca .

(2) Suma prevazuta la alin. (1) se acorda de catre beneficiarul de lucrari, din bugetul propriu, la momentul platii contravalorii muncii zilnice, si, ulterior, se deconteaza integral, la cererea acestuia, pentru persoanele pentru care a fost platita, de la bugetul de stat alocat Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, prin Agentia Nationala pentru Plati si Inspectie Sociala si agentiile pentru plati si inspectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti. Decontarea se efectueaza in termen de cel mult 10 zile de la data depunerii cererii, in baza unei proceduri care se aproba prin hotarare a Guvernului.

(3) Cererea prevazuta la alin. (2) insotita de listele cu zilierii beneficiari ai sumei prevazute la alin. (1) se depun de catre beneficiarii de lucrari, spre decontare si incasare, la agentiile pentru plati si inspectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti in a caror raza teritoriala isi desfasoara activitatea sau isi au sediul social, lunar, pentru luna anterioara, pana la data de 5 a fiecarei luni, in format electronic.

(4) In situatia in care cererea este depusa de catre beneficiarul de lucrari la o data ulterioara celei prevazute la alin. (3), suma aferenta lunii pentru care se solicita se deconteaza in luna urmatoare.

(5) Suma prevazuta la alin. (1) reprezinta venit de natura salariala pentru care se datoreaza impozit pe venit si contributie de asigurari sociale pentru care exista obligatia platii potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015, cu modificarile si completarile ulterioare.

Articolul 5