Hotararea CEDO in Cauza Daniel si Niculina impotriva Romaniei

18. Recunoscand ca dreptul la un proces echitabil presupune si respectarea principiului securitatii raporturilor juridice si ca aceasta Curte a sanctionat deja reexaminarea de catre Curtea Suprema de Justitie a unei decizii definitive in urma unui recurs in anulare (Brumarescu impotriva Romaniei, [MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII), Guvernul subliniaza ca aceasta cale de atac a fost abrogata in anul 2003.

19. Reclamantii nu au comunicat observatii pe fondul acestui capat de cerere .

20. Curtea a solutionat in mai multe randuri cauze care ridicau probleme similare cu cea din cauza de fata, in care a constatat incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie, din cauza rejudecarii, in urma unui recurs in anulare formulat de procurorul general, a solutiei date in mod definitiv unui litigiu (vezi, printre altele, Brumarescu, mentionata mai sus, A�A� 61, SC Masinexportimport Industrial Group SA, mentionata mai sus, A� 32, si Piata Bazar Dorobanti SRL impotriva Romaniei, nr. 37.513/03, A� 23, 4 octombrie 2007).

21. Dupa ce a analizat cauza de fata, Curtea considera ca Guvernul nu a oferit niciun fapt sau argument convingator care sa poata duce la o alta concluzie. In mod special, ea constata ca instanta suprema, sesizata de procurorul general, a reanalizat cauza si, printr-o interpretare diferita a principiilor de drept aplicabile in speta, a anulat, la data de 5 mai 2003, sentinta pronuntata la data de 4 aprilie 2000 si confirmata in ultima instanta prin Decizia din 21 mai 2001 a Curtii de Apel Bucuresti. Sentinta respectiva constatase nulitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat in anul 1994 intre G.F. si P.M.

22. Avand in vedere cele de mai sus si probele aflate la dosar, Curtea constata ca anularea de catre Curtea Suprema de Justitie a hotararilor mentionate mai sus a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice, aducand atingere dreptului reclamantilor la un proces echitabil.

23. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie .

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1

24. Reclamantii sustin incalcarea dreptului acestora la respectarea bunurilor, cu motivarea ca admiterea recursului in anulare i-a lipsit de dreptul lor la mostenirea lui G.F. si, in mod special, a imobilului in litigiu. Ei invoca art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede urmatoarele:

Art. 1 din Protocolul nr. 1

"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."

25. Guvernul contesta ca a avut loc o ingerinta disproportionata in dreptul reclamantilor la respectarea bunurilor lor.

26. Avand in vedere legatura existenta intre acest capat de cerere si cel intemeiat pe art. 6 A� 1 din Conventie mentionat mai sus, circumstantele spetei, precum si constatarea referitoare la incalcarea dreptului reclamantilor la securitatea drepturilor juridice (paragrafele 20-23 de mai sus), Curtea apreciaza ca trebuie sa declare prezentul capat de cerere admisibil, dar ca nu este necesar sa analizeze separat daca, in speta, a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 (vezi, mutatis mutandis, Stancu impotriva Romaniei, nr. 30390/02, A� 48, 29 aprilie 2008).

III. Asupra celorlalte pretinse incalcari

27. Reclamantii se plang de inechitatea procedurii incidente referitoare la ridicarea interdictiei de vanzare in legatura cu imobilul in litigiu si, in special, de lipsa citarii in aceasta procedura, precum si de incalcarea dreptului la egalitate intre soti, avand in vedere afirmatiile Curtii Supreme referitoare la calitatea primului reclamant de copil si mostenitor al lui G.F. Ei invoca art. 6 A� 1 din Conventie si art. 5 din Protocolul nr. 7.

28. In ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 6 A� 1, presupunand chiar ca acest articol se poate aplica in speta datorita importantei procedurii incidente in discutie asupra realizarii dreptului civil ce facea obiectul procedurii pe fond aflate pe rol [vezi, mutatis mutandis, Markass Car Hire Ltd. impotriva Ciprului (dec.), nr. 51.591/99, 23 octombrie 2001], Curtea observa ca reclamantii, care erau asistati de un avocat, nu au introdus apel impotriva incheierii de sedinta din 2 iulie 1998 dupa ce au aflat de existenta sa la data de 17 noiembrie 1998 si nu au solicitat sa fie repusi in termenul de apel (paragrafele 11 si 14 de mai sus). In ceea ce priveste al doilea capat de cerere mentionat mai sus, acesta nu este sustinut in niciun mod, motivarea Deciziei din data de 5 mai 2003 nefacand sa reiasa nicio ingerinta in dreptul respectiv.

Rezulta ca aceasta parte a cererii trebuie respinsa ca inadmisibila pentru neepuizarea cailor de recurs si, respectiv, pentru lipsa vadita de temeinicie, in conformitate cu art. 35 A�A� 3 si 4 din Conventie .

IV. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

29. Conform art. 41 din Conventie,

"Atunci cand Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

30. Reclamantii solicita suma de 500.000 euro (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-au suferit, suma ce reprezinta valoarea imobilului in litigiu estimata pe baza de anunturi imobiliare. Pe de alta parte, ei solicita si suma de 500.000 EUR pentru prejudiciul moral cauzat prin suferintele datorate in special admiterii de catre Curtea Suprema a recursului in anulare formulat de procurorul general.

31. Guvernul trimite un raport de expertiza ce evalueaza imobilul in litigiu la valoarea de 146.775 EUR. Considerand ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre prejudiciul moral pretins si incalcarea constatata, acesta apreciaza, in orice caz, ca suma solicitata cu acest titlu este excesiva.

32. Pe baza elementelor de care dispune, Curtea considera ca reclamantii nu au demonstrat ca prejudiciul material pretins este efectiv rezultatul incalcarii art. 6 A� 1 pe care a constatat-o in speta.

33. Pe de alta parte, Curtea reaminteste ca, in caz de incalcare a art. 6 din Conventie, aplicarea principiului restitutio in integrum presupune ca reclamantii sa fie pusi, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca nu ar fi avut loc incalcarea cerintelor acestei prevederi [Piersack impotriva Belgiei (art. 50), Hotararea din 26 octombrie 1984, A� 12, seria A nr. 85].

34. Intr-o cauza similara in care a constatat numai incalcarea art. 6 A� 1 mentionat mai sus, Curtea a constatat ca, prin calea de atac a revizuirii prevazute de art. 322 A� 9 din CPC, dreptul roman permite restabilirea situatiei existente inainte de survenirea incalcarii constatate a art. 6. Tinand cont de rolul sau subsidiar, Curtea a apreciat ca reclamanta trebuie mai intai sa sesizeze instantele interne conform prevederilor mentionate mai sus (Sfrijan impotriva Romaniei, nr. 20.366/04, A� 48, 22 noiembrie 2007). Avand in vedere circumstantele spetei, Curtea considera ca in cauza de fata se impune aceeasi abordare si ca cererea de daune materiale a reclamantilor trebuie respinsa.

35. In schimb, aceasta apreciaza ca reclamantii au suferit un prejudiciu moral din cauza incalcarii principiului securitatii raporturilor juridice si, prin aceasta, a dreptului lor la un proces echitabil. Statuand in echitate, astfel cum prevede art. 41, Curtea ii aloca fiecarui reclamant suma de 3.000 EUR cu acest titlu .

B. Cheltuieli de judecata

36. Reclamantii nu au formulat o cerere de rambursare a cheltuielilor de judecata angajate in procedurile in fata instantelor interne sau in fata Curtii.

C. Dobanzi moratorii

37. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

C U R T E A:

1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere intemeiate pe art. 6 A� 1 din Conventie si pe art. 1 din Protocolul nr. 1 referitoare la anularea Sentintei definitive din data de 4 aprilie 2000 in urma unui recurs in anulare, si inadmisibila in rest;

2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie;

3. hotaraste ca nu este necesar sa analizeze capatul de cerere intemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1;

4. hotaraste:

a) ca statul parat sa ii plateasca fiecarui reclamant, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 A� 2 din Conventie, suma de 3.000 EUR (trei mii euro), care va fi convertita in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii, pentru daune morale, plus orice suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit;

b) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceasta suma sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;

5. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.

Intocmita in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 27 ianuarie 2009, in conformitate cu art. 77 A�A� 2 si 3 din Regulament.

Josep Casadevall, Santiago Quesada,
presedinte grefier