Judecarea recursului in procesul reabilitarii maresalului Ion Antonescu s-a amanat pana in ianuarie

Instanta suprema a amanat, marti, pentru 22 ianuarie judecarea recursului formulat impotriva sentintei din 2006 a Curtii de Apel Bucuresti, care a decis reabilitarea partiala si achitarea unor fapte comise de maresalul Ion Antonescu si de alti membri ai guvernului sau.

Avocatul lui Serban Alexianu a cerut marti magistratilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie care judeca recursul in procesul privind reabilitarea partiala si achitarea unor crime de razboi comise de maresalul Ion Antonescu, de guvernatorul Transinistriei, Gheorghe Alexianu, de seful Garzii de Fier - Horia Sima si de alti ministri ai maresalului, sa acorde un nou termen in cauza pentru a avea timp sa stranga si sa depuna la dosar noi documente.
La termenul anterior, din 23 noiembrie, avocatul lui Alexianu, Florin Chertisanu, a declarat ca intentioneaza sa depuna la dosarul cauzei o scrisoare adresata de Hitler lui Regelui Carol II, document care, in opinia sa, ar reprezenta un element important in solutionarea cazului.
Procesul a inceput in 28 aprilie 1998, cand Serban Sorin Alexandru Alexianu, fiul fostului guvernator al Transnistriei, Gheorghe Alexianu, a formulat o cerere de revizuire impotriva sentintei penale, nr.17/17 mai 1946, a Tribunalului Poporului din Bucuresti. Intre anii 2000 si 2006, dosarul s-a plimbat de la Parchetul General, la Inalta Curte de Casatie si Justitie, la Curtea de Apel Bucuresti si inapoi la instanta suprema, pentru a se clarifica criteriile de competenta a magistratilor care ar fi putut sa rezolve acesta solicitare.
In cele din urma s-a stabilit ca instanta abilitata este Curtea de Apel Bucuresti pentru ca "chiar daca infractiunile intrau in competenta altei instante si chiar daca infractorii erau militari, intrucat acasta instanta a preluat competenta Tribunalelor Regionale, in prezent desfiintate".
Intr-o prima faza cererea de revizuire a fost respinsa de Sectia l Penala a Curtea de Apel Bucuresti (CAB) ca neintemeiata. Decizia CAB a fost insa casata de Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) care a trimis cauza spre rejudecare.
Pe 5 decembrie 2006, CAB admite cererea de revizuire formulata in numele lui Gheorghe Alexianu si �rejudeca cauza in fond, insa numai in raport cu continutul dezvaluit de Protocolul secret nr.3 din pactul Ribbentrop-Molotov, incheiat la 23 august 1939 intre Germania nazista si Uniunea Sovietica bolsevica, ce releva imprejurari noi, necunoscute de Tribunalul Poporului la data solutionarii cauzei�.
In 1946, Tribunalul Poporului din Bucuresti i-a condamnat pe Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Horia Sima, Constantin Pantazi, Constantin Vasiliu, Dragos Titus, Ion Marinescu, Traian Braileanu, Dumitru Popescu, Constantin Petrovicescu, Constantin Danulescu, Constantin Busila, Nicolae Mares, Petre Tomescu, Vaslie Dimitriuc, Mihail Sturza, Ioan Protopopescu, Corneliu Georgescu, Constatin Papanace, Vasile Iasinschi, Gheorghe Alexianu, Radu Lecca si Eugen Cristescu pentru mai multe infractiuni de � dezastrul tarii prin savarsirea de crime de razboi�, la pedepse cu moartea, detentiunea grea pe viata sau munca silnica.
La acea data inculpatii au fost acuzati ca "au militat si permis intrarea armatelor germane pe teritoriul tarii, au hotarat declararea sau continuarea razboilui contra URSS si Natiunilor Unite, n-au respectat regulile internationale cu privire la conducerea razboilui, au supus la un tratament inuman pe prizonierii sau ostaticii de razboi, au ordonat sau desavarsit acte de teroare, cruzime sau suprimare asupra populatiei din teritoriile in care s-a purtat razboiul, au ordonat sau savarsit represiuni colective sau individuale in scop de persecutie politica sau de motive rasiale asupra populatiei civile, au organizat munci excesive sau deplasari si transporturi de persoane in scopul exterminarii acestora, au parasit teritoriul national pentru a se pune in slujba hitlerismului sau fascismului si au atact tara prin scris, prin grai sau oice alt mod, si-au insusit ilicit sau abuziv bunuri private sau publice din teritoriile in care s-a purtat razboiul, au realizat averi in mod ilicit, cu ocazia participarii la conducerea razboiului in orice calitate, ori profitand de legatura lor cu asemena persoane sau de legiuirile si masurile cu caracter hitlerist, legional sau rasial, au ordonat sau initiat infiintari de ghetouri, lagare de internare ori deportari din motive de persecutie politica sau rasiala, au ordonat edictarea de legiuiri sau masuri nedrepte de conceptie hitlerista, legionara sau rasiala ori au practicat- cu intentie- o executie excesiva a legilor derivate din starea de razboi sau a disozitiunilor cu caracter politic sau rasial, s-au pus in slujba hitlerismului sau fascismului si au contribuit prin fapte proprii la realizarea scopurilor lor politice sau la aservirea vietii economice a tarii in detrimentul intereselor poporului roman�.
Curtea de Apel Bucuresti a decis ca dispozitiile Decretului-lege 312/1945 ce reglementeaza crimele contra pacii sunt constitutionale � numai in masura in care nu exclud drept cauza legitima justificata, apararea preventiva a statului roman aflat in stare de necesitate�. Totodata instanta a respins exceptiile de neconstitutionalitate invocate de revizuient ca lovite de exceptia lucrului judecat, in cazul de retroactivitate a crimelor si limitarea dreptului la recurs sau ca nefondate, pentru retroactivitatii prelungirii termenului de aplicare a Decretului-lege 312/1945 prin legea nr.61/1945.
Curtea de Apel Bucuresti a anulat in parte decizia din 1946 deoarece a constatat ca Protocolul Secret nr.3 al pactului Ribbentrop- Molotov a stat la baza gravelor agresiuni teritoriale pe care le-a suferit Romania in vara lui 1940 din partea URSS, Ungariei si Bulgariei. Prin aceste agresiuni statul roman a pierdut aproximativ sapte milioane de locuitori si 100.000 de kilometri patrati.
Judecatorul Adrian Viorel Podar a apreciat ca pactul ruso- german a incalcat normele dreptului international, cu privire la integritatea teritoriala a statelor, � fiind prin urmare nul�. Concret, decizia de achitare, pronuntata de Curtea de Apel, priveste numai acuzatiile privind colaborarea militara Romania - Germania in cadrul Aliantei Tripartite si agresiunea armata impotriva Uniunii Sovietice.
In motivarea deciziei CAB, magistratul sustine ca "razboiul Romaniei impotriva Uniunii Sovietice (inceput la 22 iunie 1941 si purtat pana la inlaturarea iminentei pericolului militar sovietic) a fost legitim, fiind defasurat in stare de necesitate, ca razboi de aparare preventiva, impotriva amenintarilor armate ce au continuat la frontiera de est a Romaniei".
In 1940, in Romania starea de necesitate a fost instaurata dupa pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord, Transilvaniei de Nord-Vest si Cadrilaterului, in consecinta instanta CAB a apreciat ca razboiul a fost legitim � fiind desfasurat in stare de necesitate,ca razboi de aparare preventiva, impotriva amenintarilor armate ce au continuat la frontiera de est a Romaniei". Instanta a stabilit ca data fiind calitatea de necesitate a acestui razboi a facut ca acesta sa fie purtat pana la inlaturarea pericolului militar sovietic.
Magistratul Viorel Adrian Podar a folosit in sprijinul deciziei sale o hotarare a Tribunalului din Tokio care a stabilit ca Olanda a declarat, in mod legal, razboi Japoniei, deoarece aceasta anuntase anterior ca va anexa teritoriile olandeze din Pacific. Din aceste motive instanta a decis ca Ion Antonescu si ceilalti demnitari romani nu au incalcat articolul 3 din Conventia de definire a agresiunii din 1933, intrucat razboiul �nu s-a bazat pe justificari de natura subiectiva, ci pe una legala, inlaturarea starii de necesitate�. Tot in baza acestor argumente CAB a stabilit si ca permiterea patrunderiii truplor germane in Romania, in coditiile pactului Ribbentrop-Molotov � nu intruneste elementele constitutive ale crimei contra pacii numai in raport cu Uniunea Sovietica. Curtea a extins efectele revizuirii de la Gheorghe Alexianu si asupra celorlalti condamnati din dosar si a dispus achitarea acestora.
In ceea ce priveste insa statele balcanice situate in afara granitelor de securitate al Pactului Tripartit sau Uniunii Sovietice, intrarea armatei hitleriste pe teritoriul romanesc a contribuit indirect la agresiunea Germaniei asupra Iugoslaviei si Greciei. CAB a sustinut ca, in cazul crimelor contra umanitatii nu pot fi insa justificate de Pactul Ribbentrop- Molotov si in consecinta cererea de revizuire sub acest aspect a fost respinsa. Legat de acest aspect instanta a retinut ca revizuientul nu a putut dovedi �fapte sau imprejurari noi, necunoscute tribunalului Poporului, care sa impuna revizuirea cauzei�. In acest caz judecatorul a facut referire la faptul invocat de catre fiul lui Gheorghe Alexianu, care a declarat instantei ca tatal sau ar fi fost judecat de sovietici, inainte de luna mai 1945, in Odessa, pronuntandu-se achitatea sa in legatura cu guvernarea din Transnistria. Pana acum documentul nu a putut fi insa procurat si prezentat instantei.
Sentinta CAB a fost atacata cu recurs atat de Parchetul General cat si de Serban Sorin Alexndru Alexianu care este nemultumit ca nu toate capetele de acuzare pentru care a fost trimis in judecata tatal sau au fost revizuite.
In motivele de recurs ale Parchetului General, procurorii afirma insa ca solutia instantei Curtii de Apel este gresita. Primul dintre motivele invocate de anchetatori vizeaza faptul ca demnitarii guvernului Antonescu nu ar fi cunoscut la momentul comiterii infractiunii starea de necesitate de care se vorbeste in sentinta CAB. � Persoanele pentru care a fost admisa cererea de revizuire ar fi trebuit sa cunoasca la momentul savarsirii infractiunilor continutul actului secret din care rezulta existenta pericolului si iminenta sa, pentru a actiona in scopul inlaturarii acestuia�, se arata in motivele de recurs.
Procurorii au retinut ca din probele administrate, in dosar, nu rezulta ca Ion Antonescu si colegii sai de guvern ar fi cunoscut �individual sau colectiv� protocolul secret al Tratatului ruso-german. Sustinerea se bazeaza, in special, pe lipsa unui document istoric care sa ateste acest fapt . Parchetul face referire chiar la declaratia maresalului Ion Antonescu din care �nu rezulta ca ar fi cunoscut ceva concret cu privire la acest aspect�, maresalul vorbind doar de � zvonuri cu privire la un pact de neagresiune intre Germania si URSS prin care ar fi fost permis acestora din urma sa ocupe toata Moldova�. Anchetatorii combat, in continuarea motivarii, si celelalte aspecte retinute de judecator, pentru a justifica achitarea inculpatilor. Astfel procurorii sustin ca incidentele zilnice de frontiera, incursiunile aviatiei rusesti in spatiul aerian romanesc, ocupatia a patru ostroave de pe Dunare, concentrarea masiva de forte la frontiera romano-sovietica si alte presiuni ale URSS, "nu pot conduce in mod automat la o situatie contrara celei dipuse prin sentinta penala a carei revizuire se cere, intrucat aceste imprejurari erau cunoscute de instanta la momentul solutionarii cauzei". Cu alte cuvinte, chiar daca aceste manifestari erau unele de agresiune ele nu ar fi justificat starea de necesitate pentru ca Tribunalul Poporului din 1946 nu a apreciat astfel. Aceasta eroare, este dupa aprecierea procurorilor, una care vizeaza fondul cauzei si care nu poate fi indreptata prin revizuire ci doar printr-un recurs in anulare "cand acesta cale de atac era permisa de lege�.
In motivarea recursului, procurorii mai susutin ca instanta nu putea dispune achitarea partiala doar pentru razboiul impotriva URSS atata timp cat articolul 2 din Legea 312/1945 vizeaza persoanele care "au hotarat declararea sau continuarea razboiului contra Uniunii Sovietice Socialiste si Natiunilor Unite", ceea ce inseamna ca legiuitorul a stabilit ca este o infractiune unica declararea razboiului contra unuia sau mai multor state enuntate in textul de lege.
Legat de permisiunea acordata trupelor germane de a intra in Romania, procurorii afirma in motivarea recursului, ca nu se poate lua in cosiderare argumentul potrivit caruia aceste ar fi asigurat "securitate tarii fata de URSS, avand in vedere acelasi protocol secret", deoarece necunoscand continutul acestui act, Antonsecu si guvernul sau, nu puteau actiona in baza sa. Anchetatorii considera de asemenea eronata si sustinerea CAB, prin care s-a stabilit ca intrarea trupelor germane in tara nu ar produs nici un prejudiciu URSS, pentru motivul ca infractiunea nu incrimineaza actiunea armatelor germane impotriva altor state, ci urmarile produse de intrarea armatelor germane in tara, asupra Romaniei.
Mai mult chiar, procurorii afirma ca prin stabilirea nulitatii Pactului Ribbentrop-Molotov, Curtea de Apel Bucuresti ar fi "exces cadrul procesual al cauzei". Ei citeaza articolul 317 din Codul de prodedura penala care stabileste ca "judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal si la fapta si persoan la cere se refera extinderea". Procurorii au mai apreciat ca instanta Curtii de Apel nu ar fi putut declara nul Tratatul ruso-german si pentru ca acesta reprezinta o "conventie bilaterala internationala la care Romania nu a fost parte, inculpatii din prezenta cauza neavand niciun rol la intocmirea sa".
Ultimul argument, adus de procurori in motivarea recursului, priveste caracterul de act international al intelegrii incheiate intre Moscova si Berlin la 23 august 1940. Astfel, daca protocolul secret nr. 3 al Pactului Ribbentrop-Molotov constituie o incalcare a legilor internationale � acest aspect nu putea fi constatat de o instanta nationala investita cu judecarea unei cauze penale care nici nu viza savarsirea vreunei infractiuni de catre semnatarii actului�