Tot ce-i romanesc nu piere. Jean Moscopol

Jean Moscopol (nascut 26 februarie 1903, Braila - decedat 1980) a fost un cantaret roman de muzica usoara ce s-a facut cunoscut publicului in perioada interbelica.

Parintii lui erau greci - mama, Constantinidi, era din Constanta, iar tatal, Moscopol, a venit de pe malurile Marii Egee, de la Mesevria, si s-a stabilit la Braila, unde a avut o cofetarie, apoi a fost bijutier, ca si o sora de-a lui. De mic avea usurinta de a invata. Stia sa cante la mai multe instrumente, cunostea bine franceza, italiana, engleza, germana si greaca. Cursurile primar si secundar le-a facut la Braila, iar liceul l-a terminat la Galati.

In anii 1921-22 a fost functionar la Agentia maritima "M. Embiricos et Co", apoi inca doi ani la Agentia "P. Macri et Son" din Braila, iar din 1925 pana in 1929 a lucrat la Banca "Chrissoveloni" din Bucuresti.

In timp ce era student la Aeronautica, cineva l-a sfatuit sa-si valorifice talentul muzical si sa faca niste inregistrari. Din acel moment, muzica a devenit profesia sa. Jean Moscopol nu a fost casatorit niciodata.

In 1929 a debutat la barul "Zissu", de pe Serban Voda. Facea epigrame pe moment celor de la masa, ii dispunea. A publicat si o carte de epigrame: "101 rautati". In perioada aceea a aparut si in filmul "O noapte furtunoasa", el interpretand rolul sansonetistului care canta la gradina de vara "Union". Tot atunci a facut inregistrari pe primele placi de gramofon si a debutat la radio.

In 1930 a luat lectii de muzica, a dat examen si a fost confirmat ca artist profesionist. H. Nicolaide l-a luat la Teatrul de Revista "Alhambra", unde a cantat in operetele: "Alhambritta", "Lasati-ma sa cant" si "Contesa Maritza".

In 1931 a facut un turneu prin tara cu Ion Manolescu, actor la Teatrul National. Din acest an a devenit artistul exclusiv al Casei londoneze de discuri "His Master`s Voice". De-a lungul anilor, a inregistrat pe discuri de gramofon peste 300 de cantece, de facturi diverse, romanesti si straine.

In 1932 a plecat la Berlin, unde a imprimat discuri cu orchestre celebre ca Honlgsberg, James Kok, si a luat lectii de canto cu profesorul Korst.

Dupa razboi, conceptiile lui politice fiind in totala contradictie cu regimul care se instala, nu a acceptat sa devina cantaretul noii puteri de la Bucuresti. Isi facuse cunostinte in lumea teatrala si Elvira Popescu, care era la Paris, l-a ajutat sa plece din tara, in 1947, cu acte in regula . A ajuns intai in Grecia, apoi in Germania, de unde a mers in Franta. Dupa scurt timp, a trecut oceanul si s-a stabilit in America, la New York. In America nu a mai avut aceeasi cariera stralucitoare ca in Romania, dar s-a implicat in viata comunitatii romanilor de la biserica "Sf. Dumitru" din New York, al carei sef a devenit. Dupa slujba, organiza intalnirea romanilor din diaspora. Pentru a-si castiga existenta, a avut diferite servicii, ocupatii nesemnificative pentru cariera lui artistica.

In anii `70, cu sprijinul lui Aristide Buhoiu, directorul ziarului "Universul", a inregistrat o serie de cantece. Lansarea lor s-a facut la Bucuresti, in 1993.

Lui ii apartin melodii precum "Vrei sa ne-ntalnim sambata sara?", "Mana, birjar" si "Tot ce-i romanesc nu piere".

Din cauza atitudinii sale vehemente impotriva rusificarii tarii dupa invazia sovietica, regimul comunist a incercat sa-l stearga din constiinta nationala prin marginalizarea lui. Regizorul Stefan Gladin a intampinat mari dificultati in culegera de informatii despre artist pentru un film biografic pentru ca acestea au fost scoase din arhive in anii `50-`60. (Sursa: wikipedia)